TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂVĂLEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăvăleálă s. f., g.-d. art. tăvălélii; pl. tăvăléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink