TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tecărắu s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic și bondoc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tecărắu (-ắi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink