TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEDÉUM s. (BIS.) (înv.) moleben, slavoslovie. (A oficia un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tedéum s. n. (sil. -de-um), pl. tedéumuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEDÉUM ŭri n. 1) Cântec religios, în limba latină, având ca subiect proslăvirea lui Dumnezeu. 2) Serviciu divin scurt, oficiat la începutul unor festivități. [Sil. -de-um] /<lat. Te Deum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink