Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÉHNIC1, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-TÉHNIC2(Ă) elem. tehn(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÉHNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei științe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)