TEHNOLOGÍE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. – Din fr. technologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEHNOLOGÍE s.f. 1. Știință a procedeelor și mijloacelor de fabricare și de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. folosite pentru obținerea unui anumit produs. 3. (Rar) Tehnică. [Gen. -iei. / < engl. technology, fr. technologie, cf. gr. techne – artă, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEHNOLOGÍE s. f. 1. știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor și a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operațiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs (< fr. technologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tehnologíe s. f., art. tehnología, g.-d. art. tehnologíei; pl. tehnologíi, art. tehnologíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEHNOLOGÍE ~i f. 1) Știință care se ocupă cu studiul procedeelor și mijloacelor de prelucrare a materialelor. ~a metalelor. 2) Ansamblu de procedee și de metode folosite în scopul obținerii unui produs. [G.-D. tehnologiei] /<fr. technologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink