TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl, teicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink