TEÍNĂ s. f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, întrebuințat în medicină ca e******t al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEÍNĂ f. Substanță organică sub formă de cristale, cu gust amărui, extrasă din ceai și întrebuințată, mai ales, în medicină. [G.-D. teinei] /<fr. théine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, cu gust amărui, care se extrage din ceai, întrebuințându-se în medicină ca e******t al nervilor și al inimii sau ca diuretic. [Pron. te-i-. / < it. teina, fr. théine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca e******t al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teínă s. f., g.-d. art. teínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink