TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEIULÉȚ s. (BOT.) teișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teiuléț s. m., pl. teiuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink