TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEIȘÓR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pâinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TEIȘÓR s. v. aglică, cununiță, strașnic, taulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teișór s. m., pl. teișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEIȘÓR ~i m. (diminutiv de la tei) Arbust decorativ, cu flori galbene-portocalii; trandafir-galben. /tei + suf. ~ișor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink