TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELÁL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. și Ban.) râzar. (~ de haine vechi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TELÁL s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
telál (-li), s. m. – 1. Crainic. – 2. Vînzător ambulant. – 3. Peticar, rufar. – Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης, alb., bg., sb. telal. – Der. telal-bașa, s. m. (înv., șeful telalilor), din tc. telal-bași; telaliță (var. teleliță, teleloaică), s. f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi); telalîc, s. n. (îmdeletnicirea telalului), din tc. tellalik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
telál s. m., pl. teláli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELÁL ~i m. înv. 1) Vânzător ambulant de haine vechi. 2) Persoană care anunță prețurile la mezat. /<turc. tellâl
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink