Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEFÓN s.n. 1. Telecomunicație constând în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEFÓN s. n. 1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonică. ◊ numărul telefonului (2) unui abonat. (< fr. téléphone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
telefón (-oáne), s. n.1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
telefón s. n., pl. telefoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELEFÓN ~oáne n. 1) Mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare. 2) Aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonică. 4) Numărul de telefon al unui abonat. /<fr. téléphone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)