Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: telefona (verb tranzitiv) , telefonare (substantiv feminin)   
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona.V. telefona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEFONÁRE s.f. Acțiunea de a telefona și rezultatul ei. [< telefona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
telefonáre s. f., g.-d. art. telefonării; pl. telefonări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz., Tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TELEFONÁ ~éz 1. intranz. 1) A intra în legătură telefonică; a vorbi la telefon. 2) A da un telefon (cuiva). 2. tranz. 1) (persoane) A chema la telefon. 2) (mesaje) A transmite prin telefon. /<fr. téléphoner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr. téléphoner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
telefoná vb., ind. prez. 1 sg. telefonéz, 3 sg. și pl. telefoneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)