TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEGÚȚĂ s. (reg.) telegea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne [!], ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte [!] a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade [!] (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin [!] doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink