TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELELÉU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teleléu s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELELÉU ~i m. pop. Persoană care umblă fără rost, pierzând vremea în zadar; pierde-vară. ◊ A umbla ~ (Tănase) a hoinări. A fi ~ Tănase a fi zăpăcit, năuc. /<ung. telelö
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink