TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEMÉTRU s.n. 1. Instrument optic pentru măsurarea rapidă a distanțelor fără a le parcurge. 2. Dispozitiv care se cuplează la aparatele fotografice pentru a regla distanța. [< fr. télémètre, cf. gr. tele – departe, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEMÉTRU s. n. 1. instrument optic pentru măsurarea distanțelor până la un punct de vizare îndepărtat. 2. dispozitiv care se cuplează la aparatele fotografice pentru a regla distanța. (< fr. télémètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
telemétru s. n. (sil. -tru), art. telemétrul; pl. telemétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TELEMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea indirectă a distanțelor până la obiectele îndepărtate sau inaccesibile. /<fr. télémetre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink