TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele1- + vorbitor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink