TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMERÁR, -Ă adj. Îndrăzneț, cutezător peste măsură, până la nesocotință. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEMERÁR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEMERÁR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
temerár adj. m., pl. temerári; f. sg. temeráră, pl. temeráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEMERÁR ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește o mare îndrăzneală; foarte îndrăzneț. /<fr. téméraire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat războaiei împotriva regelui Franței, Ludovic XI, suzeranul său, opunîndu-se, la început cu succes, politicii acestuia de unificare și de centralizare a statului. Înfrînt de elvețieni în 1476, la Granson și Morat, și de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), luptă în care a fost ucis.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink