Dex temperare

TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera². – V. tempera².

TEMPERÁRE s.f. Acțiunea de a tempera și rezultatul ei. [< tempera].

TEMPERÁRE s. 1. v. alinare. 2. v. atenuare.

temperáre s. f., g.-d. art. temperării

TEMPERÁ², temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

A SE TEMPERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer

A TEMPERÁ ~éz tranz. livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer

TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].

TEMPERÁ² vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)

TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.

A (se) tempera ≠ a (se) intensifica

A tempera ≠ a grăbi

temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză