Dex temperat

TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré.

TEMPERÁT adj. 1. Moderat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului, cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; despre un instrument cu claviatură) la care intervalele de tonuri sunt împărțite în câte două semitonuri egale. [< tempera, cf. fr. temperé].

TEMPERÁT adj. 1. moderat, potolit. ♦ climă ~ă = climă cu veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă ~ă = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (muz.) sistem ~ = sistem melodic bazat pe diviziunea octavei în 1² semitonuri egale, suprimând diferența dintre semitonurile diatonice și cele cromatice. (< fr. temperé, it. temperato)

TEMPERÁT adj. 1. v. calm. 2. v. cumpătat. 3. v. domol. 4. calm, calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit. (Atitudine ~.) 5. v. blând.

Temperat ≠ aprig, impulsiv

TEMPERÁ², temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

A SE TEMPERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer

A TEMPERÁ ~éz tranz. livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer

TEMPERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care știe să-și potolească pornirile lăuntrice; cumpătat; moderat. ◊ Climă ~tă climă caracterizată prin ierni nu prea reci și veri potrivit de călduroase. Zonă ~tă fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului pământesc, cuprinse între tropice și cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatură) Care are intervalurile de tonuri împărțite în câte două semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempéré

TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].

TEMPERÁ² vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)

TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.

A (se) tempera ≠ a (se) intensifica

A tempera ≠ a grăbi

temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză