TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Gradul, starea de căldură a unui mediu, a unui corp etc. ◊ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMPERATÚRĂ s.f. Starea, gradul de căldură al unui corp; gradul de încălzire a aerului, căldura aerului. ♦ (Med.) Febră. ♦ (Biol.) Căldura corpului ființelor. [Cf. fr. température, lat. temperatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEMPERATÚRĂ s. f. 1. starea, gradul de încălzire a unui mediu, a corpurilor. 2. (med.) febră. ◊ căldura corpului ființelor. (< fr. température, lat. temperatura, germ. Temperatur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEMPERATÚRĂ s. 1. (MET.) (înv.) așezământ, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pl.), febră, fierbințeală, friguri (pl.), (pop.) arșiță, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEMPERATÚRĂ ~i f. 1) Mărime care caracterizează gradul de încălzire a unui corp sau a unui mediu. ◊ ~ absolută temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatură la care fierbe un lichid. 2) pop. Căldură ridicată (peste limita normală) a corpului, ca indice al îmbolnăvirii; febră. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink