Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: teme (verb tranzitiv) , temut (adjectiv)   
TEMÚT1 s. n. 1. (Rar) Temere. 2. (Înv.) Gelozie. – V. teme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEMÚT adj. puternic, redutabil, tare, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TEMÚT adj. v. fricos, sperios, temător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TEMÚT s. v. frică, gelozie, teamă, temere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
temút s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TÉME mă tem intranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ◊ ~ și de umbra sa, (~ și de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e mușcat de șarpe, se teme și de șopârlă cel pățit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de neliniște; a fi cuprins de griji; a se neliniști; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ◊ Mă tem că... mi se pare că ...; cred că ... . /<lat. timere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TÉME tem tranz. pop. (soțul, soția) A bănui de infidelitate. /<lat. timere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEMÚT ~tă (~ți, ~te) rar Care inspiră teamă. /v. a (se) teme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat. timĕre (= timere).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TÉME s. v. creștet, sinciput, vertex.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÉME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. v. îngrijora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
téme (-m, -mút), vb.1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influența sl. bojati se; dar cf. construcția sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneț, încrezător); teamă, s. f. (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s. n. (înv., teamă); temoare, s. f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s. n. (teamă, gelozie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
téme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tem, imperf. 3 sg. temeá; perf. s. 1 sg. temúi; conj. prez. 3 sg. și pl. teámă; part. temút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)