Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TENCUIÁLĂ s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morânceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Tran-silv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TENCUIÁLĂ ~iéli f. Strat de mortar aplicat pe suprafața pereților și a tavanului pentru a le proteja și a le netezi. ◊ ~ uscată plăci de ipsos care se întrebuințează în locul tencuielii obișnuite. [G.-D. tencuielii] /a tencui + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)