Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tencui (verb tranzitiv) , tencuit (adjectiv)   
TENCUÍT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TENCUÍT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcălit. (Pere-te ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TENCUÍT s. (CONSTR.) tencuire. (~ul unui perete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tencuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TENCUÍ ~iésc 1. tranz. (pereți, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn'kuvaty
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TENCUÍ vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TENCUÍ vb. v. lipi, murui, spoi, vărui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tencuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tencuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)