Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernământ în care autoritatea, fiind considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat care are o astfel de formă de guvernământ. [Gen. -iei. / < fr. théocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teocrațíe s. f. (sil. te-o-cra-), art. teocrațía, g.-d. art. teocrațíei; pl. teocrațíi, art. teocrațíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEOCRAȚÍE ~i f. înv. 1) Formă de guvernământ în care puterea religioasă și laică era exercitată de cler. 2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [G.-D. teocrației; Sil. te-o-cra-] /<fr. théocratie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)