TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la teogonie. [< fr. théogonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
teogónic adj. m. (sil. te-o-), pl. teogónici; f. sg. teogónică, pl. teogónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEOGÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teogonie; propriu teogoniei. /<fr. théogonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink