TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEOZÓF, -OÁFĂ s.m. și f. Adept al teozofiei. [Var. teosof, -oafă s.m.f. / < fr. théosophe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEOZÓF s. m. adept la teozofiei. (< fr. théosophe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teozóf s. m. (sil. te-o-), pl. teozófi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEOZÓF ~i m. Adept al teozofiei. /<fr. théozophe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink