TEOZOFÍE s. f. Doctrină filozofică-religioasă de origine orientală, care susține teoria cunoașterii nemijlocite a esenței divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEOZOFÍE f. Doctrină filozofico-religioasă care declară înțelepciunea divină obiect al cunoașterii, iar intuiția mistică drept izvor al acesteia. [G.-D. teozofiei] /<fr. théosophie, germ. Theosophie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susține ideea pretinsei cunoașteri nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu așa-numita lume transcendentală. V. mistică. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – înțelepciune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEOZOFÍE s. f. doctrină filozofico-religioasă care susține ideea cunoașterii nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu lumea transcendentală. (< fr. théosophie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teozofíe s. f. (sil. te-o-), art. teozofía, g.-d. teozofíi, art. teozofíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink