Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: terasa (verb tranzitiv) , terasă (substantiv feminin)   
TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
terasá vb., ind. prez 1 sg. teraséz, 3 sg. și pl. teraseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TERASÁ ~éz tranz (terenuri)A înzestra cu terase. /<fr. terrasser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERÁSĂ ~e f. 1) Construcție deschisă la o clădire (la parter, la etaj sau pe acoperiș). 2) geol. Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul versanților unui râu sau al malurilor mării. 3) Porțiune de trotuar din fața unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafață plană pe o porțiune de teren, în parcuri și în grădini publice, amenajată pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERÁSĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERÁSĂ s. (GEOGR.) terasă aluvială = terasă de acumulare; terasă de acumulare v. terasă aluvială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
terásă (-se), s. f.1. Taluz, platformă. – 2. Balcon, pridvor, foișor. – Mr. tărață. Fr. terrase, în mr. din it. terrazza, cf. ngr. τεράτσα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)