TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉRBIU n. Metal lucitor, din familia pământurilor rare, ai cărui compuși sunt întrebuințați la obținerea aliajelor. /<fr. terbiums
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. terbium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÉRBIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. terbium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
térbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. térbiul; simb. Tb
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÉRBIU (‹ fr. {i}; {s} Ytterby) s. n. Element chimic (Tb; nr. at. 65, m. at. 158,92) din grupa a III-a, face parte din lantanoide. Metal alb-argintiu, a fost descoperit de Carl Gustav Mosander (1797-1858), în 1843.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink