TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEREZÍE s. v. taler.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
terezíe (-íi), s. f. – Taler de balanță. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
terezíe s. f., art. terezia, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEREZÍE ~i f. 1) Cântar constând dintr-o pârgie mobilă cu două brațe egale, de care este atârnat câte un taler. 2) Vas al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul de cântărit; taler. [G.-D. tereziei] /<turc. terazi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink