TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERIBILÍSM s.n. 1. Vorbă sau faptă teribilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganță, excentricitate. [Cf. fr. terribilisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERIBILÍSM s. n. atitudine, comportare, vorbă, faptă care șochează; extravaganță, excentricitate. (< fr. terribilisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERIBILÍSM s. v. extravaganță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERIBILÍSM ~e n. 1) Atitudine de om teribil. 2) Comportare de teribilist. /teribil + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink