TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldura, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉRMIC, -Ă adj. Referitor la căldură. ◊ Centrală termică = centrală folosită pentru producerea căldurii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) căldură”, „temperatură”. [< fr. thermique, it. termico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. ♦ centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura și legile ei. 2. (met.) curent vertical declanșat prin termoconvecție. (< fr. thermique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
térmic adj. m., pl. térmici; f. sg. térmică, pl. térmice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÉRMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de căldură; propriu căldurii. ◊ Centrală ~că centrală care produce căldură pentru încălzirea clădirilor sau în scopuri tehnologice. /<fr. thermique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONDUCȚIE TÉRMICĂ s. v. termoconducție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink