TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMÍE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMÍE1 s. f. unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-TERMÍE2 elem. term(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
termíe s. f., art. termía, g.-d. art. termíei; pl. termíi, art. termíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERMÍE ~i f. fiz. Unitate de măsură a cantității de căldură egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. /<fr. thermie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink