TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMINOLOGÍE s.f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o știință, într-o disciplină, într-o activitate practică etc. [Gen. -iei. / < fr. terminologie, cf. lat. terminus – termen, gr. logos – vorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMINOLOGÍE s. f. 1. totalitatea termenilor proprii unei științe, unei arte, discipline etc. 2. ansamblul de termeni care au un sens particular într-un anumit domeniu. (< fr. terminologie, germ. Terminologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERMINOLOGÍE s. (LINGV.) nomenclatură, vocabular. (~ medicală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERMINOLOGÍE ~i f. 1) Totalitate a termenilor speciali folosiți în știință, tehnică sau în alt domeniu de activitate. ~ științifică. 2) lingv. Compartiment al lexicologiei care se ocupă cu studiul termenilor. [G.-D. terminologiei] /<fr. terminologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink