TERMODINÁMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor generale la care se supun procesele de transformare a căldurii în lucru mecanic și invers. [G.-D. termodinamicii] /<fr. thermodynamique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERMODINÁMICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele care implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. [Gen. -cii. / < fr. thermodynamique, cf. gr. thermos – cald, dynamis – forță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMODINÁMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de termodinamică; propriu termodinamicii. /<fr. thermodynamique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERMODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la termodinamică. [< fr. thermodynamique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la termodinamică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. (< fr. thermodynamique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
termodinámic adj. m. dinamic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink