TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERNÁR, -Ă adj. Compus din trei unități, din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. [< fr. ternaire, cf. lat. ternarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERNÁR, -Ă adj. format din trei unități, divizibil cu 3. ◊ (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen). ◊ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERNÁR adj. (CHIM.) (rar) terțiar. (Fosfat ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ternár adj. m., pl. ternári; f. sg. ternáră, pl. ternáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERNÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care constă din trei elemente. Număr ~. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rând. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink