TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tertél s. n., pl. tertéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
terțél (-luri), s. n. – Șiret, șnur. Tc. tirtil (Șeineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare dată vitelor mici ca să poată paște), pare să fie rezultatul unei disimilații a aceluiași cuvînt; semantic trebuie pornit de la ideea de legătură sau piedică de picioare care ține animalul legat și din care se s********e treptat, de unde și expresia a da un terpel „a slăbi coarda”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink