Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
tertíp (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip.
Sursa: Dicționarul etimologic român