TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TESÁC s. (înv.) spangă. (~ul era o sabie scurtă și lată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TESÁC s. v. teacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tesác s. n., pl. tesáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TESÁC ~ce n. înv. 1) Sabie lată, scurtă și dreaptă. 2) Teacă de sabie. /<rus. tesak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink