Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tescui (verb tranzitiv) , tescuire (substantiv feminin)   
TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TESCUÍRE s. v. tescuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TESCUÍ ~iésc tranz. 1) (struguri, fruc-te, căpșuni etc.) A da la teasc, presând. 2) fig. rar (lucruri) A băga cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai multe; a îndesa; a înghesui; a ticsi. /teasc + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TESCUÍ vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TESCUÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tescuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tescuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)