TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TESTACÉU, -ÉE adj. (Despre moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluște cu corpul acoperit de un test2 [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
testacéu s. n., pl. testacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TESTACÉU ~e n. 1) la pl. Subordin de moluște având corpul acoperit de un test. 2) Moluscă din acest subordin. /<fr. testacé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink