Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TÉTEA s. m. art. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉTEA s. art. v. subsemnatul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÉTEA2 s. m. (Var.) Dadă2. (din țig. dad încrucișat cu tată)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tétea s. m. – Tată. Țig. tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenții ironice.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tétea s. m., art. g.-d. art. tétei/lui tétea
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)