TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRACÓRD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [Cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRACÓRD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetracórd s. n. (sil. -tra-), pl. tetracórduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TETRACÓRD ~uri n. Grup de patru sunete consecutive ale unei scări muzicale. /<fr. tétracorde, lat. tetrachordon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink