Rezultate din textul definițiilor
ADIPÓS, -OÁSĂ, adipoși, -oase, adj. Care prezintă caracteristicile grăsimii, de grăsime; gras. ◊ Țesut adipos = țesut conjunctiv format din celule pline cu grăsime. – Din fr. adipeux.
CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.
INTERSTIȚIÁL, -Ă, interstițiali, -e, adj. Care se află într-un interstițiu, care provine dintr-un interstițiu sau se referă la interstițiu. ♦ Țesut interstițial = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcție ale unui organ, formând masa lui principală. ♦ (Despre leziuni, inflamații) Care s-a localizat în țesutul conjunctiv al unui organ. [Pr.: -ți-al] – Din fr. interstitiel.
PÁNUS s. n. (Med.) 1. Vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formare de țesut conjunctiv. 2. Adenită nesupurată. – Din fr. pannus.
CÓRIUM s. n. Strat de piele la animale cuprins între epidermă și stratul adipos subcutanat, format în cea mai mare parte dintr-un țesut conjunctiv și care, după o prelucrare corespunzătoare, se transformă în piele tăbăcită. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon.
CIRÓZĂ ~e f. Stare patologică constând în distrugerea celulelor funcționale ale unor organe (ficat, plămâni, rinichi) și înlocuirea acestora cu un țesut conjunctiv. ~ biliară. ~ infecțioasă. [G.-D. cirozei] /<fr. cirrhose
FIBROSARCÓM ~oáme n. Tumoare malignă formată într-un țesut conjunctiv. /<fr. fibrosarcome
SARCÓM ~oáme n. Tumoare malignă formată prin proliferare de țesut conjunctiv în țesuturile învecinate pe care le distruge. [Pl. și sarcomuri] /<fr. sarcome, lat. sarcoma
SCLERÓZĂ ~e f. Stare patologică constând în modificarea structurii normale a unui organ sau țesut ca urmare a proliferării unui țesut conjunctiv. /<fr. sclérose
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].
CÓRIUM s.n. 1. (Biol.) Strat de piele cuprins între epidermă și stratul adipos subcutanat, format din țesut conjunctiv. 2. V. corion. [< fr., lat. corium].
FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].
PÁNUS s.n. 1. Vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formare de țesut conjunctiv. 2. Adenită nesupurată. [Scris și pannus. / < fr. pannus, cf. lat. pannus – tumoare].
PERINEÚRIUM s.n. (Anat.) Teaca de țesut conjunctiv a unui fascicul de fibre nervoase. [Cf. fr. périneurium].
RETICULOENDOTELIÁL, -Ă adj. Țesut reticuloendotelial = țesut conjunctiv format din mai multe feluri de celule. [< fr. réticulo-endothélial].
STRÓMĂ s.f. (Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr. stroma, cf. gr. stroma – covor].
ADIPÓS, -OÁSĂ adj. De grăsime, gras. ◊ Țesut adipos = țesut conjunctiv care înmagazinează grăsimea. [< fr. adipeux, cf. lat. adeps – grăsime].
FIBRÍLĂ s.f. 1. Fibră mică. ♦ Element al unui țesut conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unei fibre textile. [< fr. fibrille, lat. fibrilla].
FIBRÓZĂ s.f. Dezvoltarea exagerată de țesut conjunctiv. [< fr. fibrose].
INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. Referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ◊ Țesut interstițial = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, formând masa lui principală. ♦ (Despre răni etc.) Localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. [Pron. -ți-al. / cf. fr. interstitiel].
LIMFOÍD, -Ă adj. (Despre un țesut conjunctiv) În care se formează limfocite. ◊ Organe limfoide = organe bogate în țesuturi limfoide. [Pron. -fo-id. / < fr. lymphoïde].
ADIPÓS, -OÁSĂ adj. care conține grăsime, gras; seboreic. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care înmagazinează grăsimea. (< fr. adipeux)
ADVÉNTICE s. f. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele. (< fr. adventice)
CARTILÁJ s. n. țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor; zgârci. (< fr. cartilage)
CÓRIUM s. n. strat de piele între epidermă și stratul adipos subcutanat, din țesut conjunctiv. (< fr., lat. corium)
FÁSCIE2 s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia)
FASCIO- elem. „fâșie, fascie”, „țesut conjunctiv”. (< fr. fascio-, cf. lat. fascia)
FIBROBLÁST s. n. celulă de țesut conjunctiv, nediferențiată. (< fr. fibroblaste)
FLAX s. n. țesut conjunctiv elastic, din tendoane, cartilage etc., la prepararea conservelor de carne și a mezelurilor. (< germ. Flechse)
INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, masa lui principală. ◊ (despre răni etc.) localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. (< fr. interstitiel)
MEZENCHÍM s. n. țesut conjunctiv embrionar derivat din mezoderm. (< fr. mésenchyme)
NEVROGLÍE s. f. țesut conjunctiv de susținere a sistemului nervos central. (< fr. névroglie)
PÁNUS s. n. 1. vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formarea de țesut conjunctiv. 2. adenită nesupurantă. (< fr. pannus)
PARAMÉTRIUM s. n. țesut conjunctiv care înconjură uterul. (< it. parametrio, fr. paramètre)
PERICÓNDRU s. n. membrană de țesut conjunctiv care acoperă un cartilaj. (< fr. périchondre)
PERIMÍSIU s. n. țesut conjunctiv care înconjură fibrele musculare. (< fr. périmysium)
PERINÉRV s. m. țesut conjunctiv care unește fasciculele secundare ale fibrelor nervoase. (< germ. Perinerv, fr. périnèrve)
PERITÉLIU s. n. (anat.) țesut conjunctiv care înconjură vasele mici. (< fr. périthélium)
RETICULÁT, -Ă adj. care prezintă aspectul unei rețele. ♦ (anat.) țesut ~ = țesut conjunctiv moale, din celule cu multe prelungiri și cu fibre de reticulină. (< fr. réticulé)
SINDESM(O)- elem. „ligament, tendon”, „țesut conjunctiv”. (< fr. syndesm/o/-, cf. gr. syndesmos)
STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr. stroma)
ABCÉS, abcese, s.n. Acumulare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur printr-o membrană de țesut conjunctiv. – Din fr. abcès.
CHELOID (‹ fr. {i}; {s} gr. khele „gheară” + eidos „aspect”) 1. Leziune cutanată circumscrisă, caracterizată prin plăci albicioase sau gălbui, înconjurate de un halo vînăt. 2. Masă elastică de țesut conjunctiv de culoare roșie-vineție, care apare în dermă și în țesutul subcutanat adiacent, pe locul unei cicatrice.
CIRÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} kirrhos „galben-roșcat”) s. f. (MED.) Inflamație cronică degenerativă manifestată prin atrofierea țesutului parenchimatos al unui organ (ficat, splină, glande endocrine etc.) și înlocuirea lui cu țesut conjunctiv fibros avînd ca rezultat pierderea progresivă a capacității funcționale a organului respectiv. ◊ C. hepatică = boală cronică a ficatului, caracterizată prin distrugerea treptată a celulelor hepatice și înmulțirea exagerată a țesutului conjunctiv intrahepatic, cu alterarea funcțiilor ficatului, precum și a circulației intrahepatice a sîngelui și a bilei. Cauzele frecvente ale c.h. sînt: hepatita epidemică, alcoolismul și malaria.
ADIPÓS, -OÁSĂ, adipoși, -oase, adj. Care prezintă caracteristicile grăsimii, de grăsime; gras. ◊ Celulă adipoasă = celulă de grăsime Țesut adipos = țesut conjunctiv format din celule pline cu grăsime. – Din fr. adipeux
CORIÓN (‹ fr.; {s} gr. khorion „placentă”) s. n. 1. (EMBRIOL.) Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare; la reptile și păsări se unește cu alantoida, iar mamifere vilozitățile sale, care pătrund în pereții uterului, formează placenta. 2. (HIST.) Stratul profund al pielii format din țesut conjunctiv, vase sanguine, limfatice și terminații nervoase libere ori sub formă de corpusculi. ♦ Strat conjunctiv profund al unei membrane mucoase sau seroase situat sub celulele epiteliale. ◊ C. ovular = membrana externă a ovulului (zona pelucidă).
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.
HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose.
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.
CIRÓZĂ, ciroze, s. f. Boală cronică a ficatului, caracterizată prin înmulțirea anormală a țesutului conjunctiv și prin distrugerea treptată a celulelor hepatice. – Din fr. cirrhose.
PARACISTÍTĂ, paracistite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii u*****e. – Din fr. paracystite.
ANASÁRCĂ s. f. Inflamație generalizată de lichid seros în țesutul conjunctiv subcutanat, care apare în unele boli de inimă, de rinichi, de ficat etc.; anasarhie. – Din fr. anasarque, germ. Anasarka.
PERIBRONȘÍTĂ, peribronșite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. – Din fr. péribronchite.
PERINÉRV s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care unește fasciculele secundare ale fibrelor nervoase. – După fr. périnévre.
PERITÉLIU, peritelii, s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjoară capilarele și vasele mici. – Din fr. périthélium, engl. perithelium.
PÚLPĂ, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi și gleznă. ♦ Parte a piciorului situată în porțiunea acestor mușchi. 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi. Pulpă dentară. 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe. 4. Reziduu obținut în industria zahărului, în distilerii și la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri după fr. pulpe).
ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.
FLAX s. n. Țesut conjunctiv elastic format din tendoane, cartilaje, cordoane neurovasculare etc., care se elimină din carne la prepararea conservelor de carne și a mezelurilor. – Din germ. Flechse.
F*****N, f*******e, s. n. Inflamație purulentă acută a țesutului conjunctiv subcutanat, cauzată de o infecție cu stafilococi sau cu streptococi. – Din fr. phlegmon.
MEZENCHÍM, mezenchime, s. n. Țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate înglobate într-o substanță omogenă și din care se formează ulterior vasele sangvine și limfatice, țesutul conjunctiv etc. – Din fr. mésenchyme.
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni. – Din fr. névroglie.
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorește infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème.
COLAGÉN s. n. (Biol.) Proteină care se găsește în țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos și care prin fierbere se transformă în gelatină. ◊ (Adjectival) Țesut colagen. – Din fr. collagène.
COLAGENÓZĂ, colagenoze, s. f. Boală caracterizată prin proliferarea colagenului în țesutul conjunctiv. – Din fr. collagénose.
SARCÓM, sarcoame, s. n. Tumoare malignă care apare în celulele țesuturilor conjunctive la oameni și la animale. [Pl. și: sarcomuri] – Din fr. sarcome, lat. sarcoma.
SCLERÓZĂ, scleroze, s. f. Boală care se manifestă prin modificarea structurii normale a unui organ sau a unui țesut, din cauza proliferării țesutului conjunctiv pe care îl conține. – Din fr. sclérose.
CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv {și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.
CARTILÁJ ~e n. Țesut conjunctiv, rezistent și elastic, care se găsește la articulațiile oaselor. /<fr. cartilage
COÁRDĂ1 ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; strună. ~ de chitară. ◊ Orchestră de ~e orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde ~a până se rupe a întrece măsura în ceva. 2) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe plane, fără a o intersecta. 3) Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău cu rama, pentru a ține întinsă pânza. 4) Sfoară având la capete două mânere, cu care se joacă copiii sărind peste ea sau se folosește în unele exerciții sportive. 5) pop. Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror v******e produce vocea. 6) Curbura gâtului la cal (acoperită de coamă). 7) Ramură din tulpina viței de vie. 8) Șuviță de sirop de zahăr sau de dulceață prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-dă] /<lat. chorda
COLAGÉN2 ~i n. Substanță proteică ce intră în componența țesutului conjunctiv, cartilaginos și osos, care prin fierbere se transformă în gelatină. /<fr. collagene
FIBROCÍT ~e n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. /<fr. fibrocyte
FIBRÓZĂ ~e f. Dezvoltare patologica exagerată a țesuturilor conjunctive. /<fr. fibrose
HIPODÉRM n. Țesut conjunctiv care se află sub dermă. /<fr. hypoderme
PÚLPĂ ~e f. 1) (la oameni) Partea cărnoasă de dinapoi a piciorului, cuprinsă între genunchi și gleznă. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă și gambă; coapsă. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secreție a laptelui; uger. 4) Țesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine și terminații nervoase. ~ dentară. 5) Partea moale, cărnoasă, a unui fruct. 6) Reziduu obținut în urma prelucrării sfeclei de zahăr, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa
TENDÓN ~oáne n. Țesut conjunctiv fibros, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase. /<fr. tendon
ZGÂRCI1 ~uri n. Țesut conjunctiv, elastic și rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale); cartilaj. /v. a se zgârci
ADENOFIBRÓM s.n. (Med.) Tumoare glandulară benignă, formată din țesutul glandei și din țesutul conjunctiv. [< fr. adénofibrome].
FIBROBLÁST s.n. Celulă a țesutului conjunctiv, de formă stelată sau alungită. [< fr. fibroblaste, cf. lat. fibra – fibră, gr. blastos – germen].
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
HIALINÓZĂ s.f. (Med.) Transformare patologică a substanței fundamentale a țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă. [Pron. hi-a-. / < fr. hyalinose].
HIPODÉRM s.n. 1. (Anat.) Țesut conjunctiv subcutanat. 2. Epiteliu generator al chitinei la artropode, nematode etc., situat sub cuticulă. 3. (Bot.) Strat de celule situat imediat sub epiderma frunzelor. [< fr. hypoderm, cf. gr. hypo – sub, derma – piele].
HISTIOCÍT s.n. (Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. histiocyte, cf. gr. histos – țesut, kytos – celulă].
MEDIASTINÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv mediastinal. [Pron. -di-as-. / < fr. médiastinite].
MEZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut conjunctiv embrionar care intră în alcătuirea mezodermului. [< fr. mésenchyme, cf. gr. mesos – mijlociu, enchyma – amestec].
MIXÓM s.n. Tumoare a țesutului conjunctiv mucos. [Pl. -oame. / < fr. myxome, cf. gr. myxa – mucozitate].
NEVROGLÍE s.f. (Biol.) Țesut conjunctiv situat între neuroni. [Gen. -iei, var. neuroglie s.f. / < fr. névroglie, cf. gr. neuron – nerv, glia – clei].
PAHISALPINGÍTĂ s.f. (Med.) Salpingită cronică, cu îngroșarea țesutului conjunctiv. [< fr. pachysalpingite].
PARAMÉTRIUM s.n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjură uterul. [< it. parametrio, fr. paramètre, cf. gr. para – lângă, metra – uter].
PERIADENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul unui ganglion limfatic. [Cf. fr. periadénite].
PERICÓNDRU s.n. Membrană a țesutului conjunctiv care acoperă un cartilaj. [< fr. périchondre, cf. gr. perichondrion < peri – împrejur, chondros – cartilaj].
PERIMÍSIU s.n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjură fibrele musculare. [< fr. périmysium, cf. gr. peri – împrejur, mys – mușchi].
PERIPSOÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul mușchiului psoas. [Pron. -pso-i-. / < fr. péripsoïte].
PERIRECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul rectului. [Cf. fr. périrectite].
PERISALPINGOVARÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul uterului și al salpingelui; perimetroanexită. [Cf. fr. périsalpingovarite].
PIEMÍE s.f. (Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen. -iei, var. pioemie s.f. / < fr. pyhémie, cf. gr. pyon – puroi, haima – sânge].
SCLERÓZĂ s.f. Întărire patologică a țesuturilor, în special a țesutului conjunctiv; sclerom. [< fr. sclérose, cf. gr. skleros – tare, rigid].
SINDESMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ligamente”, „(referitor la) țesutul conjunctiv”. [Var. sindesm-. / < fr. syndesmo-, cf. gr. syndesmos – fâșie, ligament].
SPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Leziune microscopică a țesutului conjunctiv subcutanat, cu aspect spongios. [Pron. -gi-o-. / < fr. spongiose].
CARTILÁJ s.n. Țesut conjunctiv rezistent și elastic, care se găsește de obicei la extremitățile oaselor; zgârci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].
COLAGENÓZĂ s.f. (Med.) Boală caracterizată prin proliferarea celulelor și a fibrelor colagene din țesutul conjunctiv. [< fr. collagénose].
CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].
FIBRÓM s.n. Tumoare benignă formată din țesut fibros, care se formează în special în țesutul conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrome].
FLAX s.n. Țesut conjunctiv elastic, format din tendoane, cartilage etc., care se elimină la prepararea conservelor de carne și a mezelurilor. [< germ. Flechse].
PARACISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii u*****e. [< fr. paracystite].
PERIBRONȘÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. [Cf. fr. péribronchite].
PERINÉRV s.m. (Anat.) Țesut conjunctiv care unește fasciculele secundare ale fibrelor nervoase. [Cf. it. perinervo, fr. périnerf, germ. Perinerv].
PERITÉLIU s.n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjură vasele mici. [< fr. périthélium].
RETICULÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă, care conține fosfor și care se găsește în țesutul conjunctiv reticulat. [< fr. réticuline].
SARCÓM s.n. Tumoare malignă, asemănătoare cancerului, care se dezvoltă pe țesuturile conjunctive. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. sarcome, cf. lat. sarcoma < gr. sarx – carne].
AMILOIDÓZĂ s. f. boală gravă a metabolismului constând din depunerea în țesutul conjunctiv a unei substanțe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul. (< fr. amyloïdose)
COLAGENÓZĂ s. f. boală datorată proliferării anormale de colagen în țesutul conjunctiv, în articulații etc. (< fr. collagénose)
FIBROANGIÓM s. n. tumoare benignă caracterizată prin proliferarea țesutului conjunctiv și a vaselor. (< fr. fibroangiome)
FIBROCÍT s. n. celulă fundamentală a țesutului conjunctiv, cu prelungiri filiforme, derivată din fibroblast. (< fr. fibrocyte)
FIBROGLIÓM s. n. gliom în care țesutul conjunctiv participă la hiperplazia tumorală. (< fr. fibrogliome)
FIBRÓM s. n. tumoare benignă formată din țesut fibros, în țesutul conjunctiv. (< fr. fibrome)
FIBROMIÓM s. n. tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. (< fr. fibromyome)
HIALINÓZĂ s. f. transformare patologică a substanței fundamentale a țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă. (< fr. hyalinose)
HIALURÓNIC adj. acid ~ = glucidă compusă, hialină și vâscoasă, substanța amorfă a țesutului conjunctiv. (< fr. hyaluronique)
HIDROHEMÍE s. f. infiltrare a țesutului conjunctiv cu lichide și reducere a depozitului adipos subcutanat. (< fr. hydrohémie)
HISTIOCÍT s. n. celulă macrofagă a țesutului conjunctiv, din histioblast. (< fr. histiocyte)
MATRÍCE s. f. 1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. ◊ (fig.) origine. 2. substanța fundamentală a țesutului conjunctiv. 3. partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substanță în care este inclusă o fosilă. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)
MIOSCLERÓZĂ s. f. indurație a unui mușchi, datorită proliferării țesutului conjunctiv. (< fr. myosclérose)
MIXÓM s. n. tumoare moale, benignă, a țesutului conjunctiv mucos. (< fr. myxome)
PAHISALPINGÍTĂ s. f. salpingită cu îngroșarea țesutului conjunctiv. (< fr. pachysalpingite)
PARACISTÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii u*****e. (< fr. paracystite)
PARACOLÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv din jurul colonului3. (< fr. paracolite)
PERIADENÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv din jurul unui ganglion limfatic. (< fr. périadénite)
PERIBRONȘÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv peribronhial. (< fr. péribronchite)
PERIPNEUMONÍE s. f. pneumonie conjugată cu pleurezie. ◊ boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în țesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia)
PERIRECTÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv perirectal. (< fr. périrectite)
PERIVAGINÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv perivaginal. (< fr. périvaginite)
PIEMÍE s. f. infecție generală a organismului, caracterizată prin supurații în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. (< fr. pyémie)
PIOSCLERÓZĂ s. f. inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv. (< fr. pyosclérose)
SARCÓM s. n. tumoare malignă asemănătoare cancerului, pe țesutul conjunctiv. (< fr. sarcome, lat. sarcoma)
SCLEROFTALMÍE s. f. scleroza țesutului conjunctiv al ochiului. (< fr. sclérophtalmie)
SPONGIÓZĂ s. f. leziune microscopică a țesutului conjunctiv subcutanat, cu aspect spongios. (< fr. spongiose)
BOGOMOLEȚ, Aleksandr Aleksandrovici (1881-1946), fiziolog ucrainean. A studiat sistemul nervos vegetativ, problema bătrîneții și a emis teoria rolului țesutului conjunctiv în imunitate și vindecare.
CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism, separat sau formând învelișul suprafețelor articulare ale oaselor. [Var.: cartilágiu s. n.] – Fr. cartilage.
ADENOFIBRÓM (< fr. {i}) s. n. Tumoră glandulară benignă (ex. a. mamar) caracterizată prin abundența țesutului conjunctiv fibros; fibroadenom.
COLAGÉN (‹ fr. {i} {s} gr. kolla „clei” + gennao „a produce”) s. n. Substanță din grupa scleroproteinelor, foarte rezistentă la acțiunea agenților chimici și a enzimelor care transformă proteinele. C. este prezent în țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos; prin fierbere se transformă în gelatină.
LINÍTĂ (‹ fr.; {s} gr. linom „țesut”) s. f. Inflamație a țesutului celular al stomacului. ◊ L. plastică = inflamație cu caracter proliferativ a țesutului conjunctiv submucos al stomacului. În formă benignă are aspectul unei gastrite indurate; în formă malignă apar grupe celulare neoplazice, care duc la o infiltrare difuză a peretelui gastric și la un cancer schiros.
CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [Var.: cartilágiu s. n.] – Din fr. cartilage.
DÉRMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme.
DÉRMĂ s.f. Țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă din adâncime, a pielii, fiind acoperit de epidermă. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].
DÉRMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma)
ADENOSARCÓM s.n. (Med.) Tumoare malignă a țesutului glandular și conjunctiv. [< fr. adénosarcome, cf. gr. aden – glandă, sarx – carne].
CIRÓZĂ s.f. Boală cronică de ficat, caracterizată prin apariția unor granulații conjunctive dense în țesutul acestui organ și prin distrugerea celulelor hepatice. [< fr. cirrhose, cf. gr. kirrhos – roșcat].
ADENOSARCÓM s. n. tumoare malignă a țesutului glandular și conjunctiv. (< fr. adénosarcome)
CIRÓZĂ s. f. boală cronică a ficatului, caracterizată prin apariția unor granulații conjunctive dense în țesutul acestui organ și prin distrugerea celulelor hepatice. (< fr. cirrhose)
FIBRÓS, -OÁSĂ adj. format din fibre, cu aspect de fibre. ♦ țesut ~ = țesut elastic din fibre conjunctive. (< fr. fibreux)
OSTEOCONDROSARCÓM s. n. tumoare malignă a țesutului osos, cartilaginos și conjunctiv. (< fr. ostéochondrosarcome)
FIBRÓS, -OÁSĂ adj. Format din fibre. ♦ (Anat.) Țesut fibros = țesut elastic compus din fibre conjunctive. [Cf. fr. fibreux].
SCLERÓZĂ1 s. f. 1. indurație a țesuturilor, în special a celui conjunctiv; sclerom. ♦ ~ în plăci = boală prin leziuni cu multiple focare de demielinizare, diseminate în sistemul nervos central, putând antrena tulburări neurologice diverse. 2. (fig.) stare a ceea ce nu mai este capabil de evoluție, de adaptare, a ceea ce și-a pierdut orice suplețe. (< fr. sclérose)
CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)
PERIÓST s. n. membrană conjunctiv-fibroasă care acoperă osul. ♦ ~ alveolar = țesut fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. (< fr. périoste, gr. periosteon)
FASCÍCUL s.n. 1. Mănunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de același fel. ◊ Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care străbat prin același punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumină care trec printr-o anumită regiune din spațiu; (mat.) fascicul de drepte = figură formată din mai multe drepte care trec prin același punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive având același traiect și aceeași distribuție. ♦ Țesut vegetal conducător, format din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. 2. V. fasciculă. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic mănunchi].
CONJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) Care leagă; care unește ceva. ◊ Țesut ~ țesut care leagă între ele celelalte țesuturi și organe. Mod ~ mod personal al verbului care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus