Rezultate din textul definițiilor
plastic1, -A, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia i se poate da, prin modelare, forma dorita, care poate fi usor deformat fara a crapa sau a se sfarama. ◊ Masa plastica sau material plastic = produs sintetic de natura organica, anorganica sau mixta care se poate prelucra usor in diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fara presiune. Deformatie plastica = deformatie a unui material sub actiunea unei solicitari peste limita lui de elasticitate, care creste chiar daca solicitarea ramane constanta. ♦ Care este facut, realizat sau reprodus dupa un anumit model, prin modelarea tuturor materiale. 2. Care se refera la sculptura si la pictura; care se ocupa de aceste arte; care este asemanator cu o sculptura sau cu o pictura, care sugereaza o sculptura sau o pictura. ◊ Arta plastica (si substantivat, f.) = (mai ales la pl.) arta care are ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizari literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (In sintagma) chirurgie plastica = ramura a chirurgiei care se ocupa cu indreptarea unor deformari ale corpului omenesc (in special ale fetei), provenite din nastere sau dintr-un accident. II. S. f. Tehnica executarii unor obiecte de arta prin modelarea unor substante maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. ♦ Ansamblul calitatilor de volum si de aspect exterior al unei lucrari de arhitectura, de urbanism sau de arta decorativa. – Din fr. plastique.
plastic, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].
DACTILOPLASTIE s. f. operatie de chirurgie plastica pentru refacerea degetelor distruse. (< fr. dactyloplastie)
RACOVEANU, V****l (1898-1967, n. sat Craguesti, jud. Mehedinti), medic otorinolaringolog roman. Prof. univ. la Bucuresti. Contributii in chirurgia otomastoidiana, chirurgia sinusurilor fetei si a craniului, chirurgia plastica.
plastic2 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique
plastic2, -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)