Rezultate din textul definițiilor
INTRUCHIPA, intruchipez, vb. I. Tranz. 1. A infatisa in forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-si gasi o expresie concreta in cineva sau in ceva, a lua forma concreta, a se realiza. 2. A intocmi; a forma, a alcatui. – Intru + chip sau intr-un chip.
OVALIZA, pers. 3 ovalizeaza, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzura astfel incat sectiunea circulara sa devina ovala; a lua forma ovala. – Din fr. ovaliser.
CONFORMATOR, conformatoare, s. n. Instrument folosit de palarier pentru a lua forma si dimensiunile exacte ale capului. – Din. fr. conformateur.
MIMETISM s.n. 1. Insusire a unor animale de a-si schimba culoarea dupa mediul inconjurator sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimutareala. [< fr. mimetisme, cf. gr. mimeisthai – a imita].
SUPRAELASTIC, -A adj., s.n. (Material) care are proprietatea de a-si reveni dupa intindere, a lua forma pe care este intins. [Pron. -pra-e-. / cf. it. sopraelastico].
CONFORMATOR s.n. Instrument folosit de palarieri pentru a lua forma si dimensiunile exacte ale capului. [< fr. conformateur].
imboura, imbourez, vb. I (inv.) 1. a marca vitele cu fierul rosu. 2. (refl.) a lua forma coarnelor de vita.
informui, informui, vb. IV (inv.) 1. a alcatui, a aranja, a ticlui. 2. a lua forma cuiva, a se transforma in.
palaria, pers. 3 sg. palariaza, vb. I refl. (reg.; despre roata carului) a lua forma unei palarii.
LICHID, -A adj., s.n. 1. (Substanta) care curge, avand proprietatea de a lua forma vasului in care se afla. 2. (La pl.m.) (Bani) in numerar, pe care ii ai la dispozitie oricand, imediat. 3. (Fon.) Consoana lichida (si s.f.) = denumire a consoanelor laterale si a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].
sesui pers. 3 sg. sesuieste, vb. IV refl. (inv.) a deveni plan, neted; a lua forma de ses.
STRATIFICA vb. I. tr., refl. 1. A (se) aseza, a (se) depune in strate; a determina o stratificare. 2. A da sau a lua forma de..., a (se) aseza in straturi suprapuse. [P.i. stratific. / cf. it. stratificare, fr. stratifier].
CONFORMATOR s. n. instrument folosit de palarieri pentru a lua forma si dimensiunile exacte ale capului. (< fr. conformateur)
LICHID, -A I. adj., s. n. (corp) care curge, avand proprietatea de a lua forma vasului in care se afla. II. adj. 1. (despre mijloace de plata) in numerar, de care se poate dispune oricand, imediat. 2. consoana ~a (si s. f.) = denumire a consoanelor laterale si a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)
MIMETISM s. n. 1. insusire a unor animale de a-si schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul inconjurator. 2. (fig.) reproducere mecanica a gesturilor si atitudinilor cuiva; imitatie (servila) a unui model; maimutareala. (< fr. mimetisme)
SUPRAELASTIC, -A adj., s. n. (material) care are proprietatea de a-si reveni dupa intindere, a lua forma pe care este intins. (< it. sopraelastico)
ALBII, pers. 3 albieste, vb. IV. Refl. (Rar) a lua forma unei albii. – Din albie.
ALUNGIT, -A, alungiti, -te, adj. Care are (sau ia) forma lunguiata; prelung. – A3 + lungit. (dupa fr. allonge).
INCARNAT, -A, incarnati, -te, adj. 1. Care a luat forma materiala, reala; intrupat. 2. (In sintagma) Unghie incarnata = unghie care creste in carne; onixiris. [Var.: incarnat, -a adj.] – V. incarna.
VARIABILITATE, variabilitati, s. f. Insusirea unui lucru, a unui fenomen etc. de a varia, de a lua forme si aspecte diferite. ♦ Spec. (Biol.) Proprietate a fiintelor vii de a-si schimba, sub influenta mediului si a ereditatii, insusirile morfologice, fiziologice, biochimice etc. ♦ Spec. (Mat.) Proprietate pe care o are o cantitate, o marime sau o functie algebrica de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variabilite.
PROTEISM s. n. (Livr.) Comportare de Proteu; p. ext. tendinta de a lua forme diferite. – Din fr. proteisme.
SANTUI, santuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A sapa un sant; a inconjura (un loc) cu sant. 2. Refl. a lua forma unui sant. ♦ Tranz. si refl. P. a**l. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbarci, a (se) increti. – Sant + suf. -ui.
LICHID, -A, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanta) care se afla intr-o stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si starea solida, care nu are o forma stabila proprie, ci curge sub greutatea proprie si ia forma vasului in care se afla. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creante, efecte etc.) care poate fi transformat in bani prin vanzare imediata. 3. Adj. (In sintagma) Consoana lichida (si substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale si celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.
LOMBALIZARE, lombalizari, s. f. (Med.) Anomalie a coloanei vertebrale, in care unele vertebre iau forma unei vertebre lombare. – Dupa fr. lombalisation.
A CILINDRA ~ez tranz. 1) (imbracaminte rutiera, terasamente etc.) A indesa, niveland cu un compresor sau cu un tavalug. 2) (obiecte) A face sa ia forma de cilindru. /<fr. cylindrer
LICHID2 ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus
SPIRALIZAre ~ari f. Operatie de deformare a unui material filiform, tubular etc., in asa fel incat axa lui longitudinala sa ia forma de elice. /<fr. spiralisation
LUDDISM s.n. Miscare de masa a muncitorilor englezi din sec. XVIII-XIX care a luat forma distrugerii uneltelor. [< fr. luddisme, cf. Ned Ludd – muncitor care ar fi distrus prima masina].
BACTERIOCIT s. n. Hematie alungita, care ia forma unui bacil. (< fr. bacteriocyte)
COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)
COLOANA s.f. 1. Stalp de piatra, de marmura etc. de forma cilindrica, destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu. ◊ Coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. Masa a unui fluid, care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. Sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise; continutul acesteia. ♦ Rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. Sir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge oranduit in siruri paralele in adancime. 7. (Cinem.) Coloana sonora = ansamblul de sunete care insoteste imaginile unui film. [Cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].
ICONOCLASM s.n. Miscare social-politica si religioasa a nobilimii militare si a maselor populare din Imperiul bizantin impotriva aristocratiei laice si ecleziastice, care a luat forma luptei impotriva cultului icoanelor. [< fr. iconoclasme]
PECTINA s.f. Substanta organica vegetala care se gaseste in fructe si care, amestecata cu apa, ia forma unei gelatine; pectoza. [< fr. pectine].
PROTEISM s.n. (Liv.) Tendinta de a lua forme diferite; comportare de proteu. [Pron. -te-ism. / < fr. proteisme, cf. Proteu – zeu marin care lua diferite forme].
DIALECTALIZA vb. refl. (despre limba) a lua forme diferite dupa regiune. (< fr. dialectaliser)
ICONOCLASM s. n. miscare social-politica si religioasa a nobilimii militare si a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei impotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme)
INCARNAT, -A I. adj. 1. care a luat forma materiala; intrupat. 2. (fig.) inversunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea carnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)
LUDDISM s. n. miscare de masa a proletariatului englez din sec. XVIII-XIX impotriva capitalismului, care a luat forma distrugerii uneltelor. (< fr. luddisme)
PECTINA s. f. substanta organica vegetala in fructe; amestecata cu apa, ia forma unei gelatine. (< fr. pectine)
PROTEISM s. n. 1. capacitatea unor organisme inferioare de a-si modifica forma corpului. 2. tendinta de a lua forme diferite de proteu. (< fr. proteisme)
ALBII, pers. 3 albieste, vb. IV. Refl. (Rar) a lua forma unei albii. – Din albie.
ALUNGIT, -A, alungiti, -te, adj. Care are (sau ia) forma lunguiata; prelung. – Din a3 + lungit (dupa fr. allonge).
CAPITALISM s. n. Mod de productie bazat pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, in care toate produsele iau forma de marfa si in care insasi forta de munca se vinde si se cumpara ca o marfa. – Fr. capitalisme.
BOMBA, bombez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma arcuita convexa. – Din fr. bomber.
HABAUC, -A, habauci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nauc, buimac, zapacit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) habauca = a porni la intamplare, fara o tinta precisa, a o lua razna. [forma gramaticala: (adverbial, in expr.) habauca] – Contaminare intre magh. dial. haboka si nauc.
INCHEGA, incheg, vb. I. 1. Refl. si tranz. A se face sau a face sa devina cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de incheaga apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strange la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua fiinta. – Lat. in-coagulare.
PREFACE, prefac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma noua, un continut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbandu-i (partial sau total) aspectul, infatisarea. 3. Refl. A incerca (prin atitudine, comportare) sa de o impresie falsa, pentru a induce in eroare; a simula. – Pre2 + face (dupa sl. pretvoriti).
SUSCEPTIBIL, -A, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supara repede, suparacios. 2. Capabil, in stare sa... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificari, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat in diferite feluri. – Din fr. susceptible.
CORAZIUNE, coraziuni, s. f. Actiunea de eroziune exercitata de vant prin nisipul transportat prin tarare si in urma careia iau nastere forme de relief eoliene. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. corrasion.
NECRISTALIZAT, -A, necristalizati, -te, adj. (Despre substante) Care nu prezinta o stare cristalina regulata; care nu a luat o forma precisa, potrivita; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a inchegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Ne- + cristalizat.
RAZBOI1, razboaie, s. n. Conflict armat (de durata) intre doua sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice si politice; razbel. Razboi civil = lupta armata intre doua sau mai multe grupari politice de orientari diferite din interiorul unui stat in vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. Razboi rece = stare de incordare, de tensiune in relatiile internationale, provocata de politica de ostilitate a unor state fata de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat. Razboi psihologic = stare de tensiune, de hartuiala nervoasa, psihica, initiata si intretinuta cu scopul de a zdruncina moralul fortelor adverse si de a demoraliza populatia. Stare de razboi = beligeranta. ♦ Fig. Cearta; neintelegere, vrajba, galceava. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.
BRUTARIE s. (Transilv. si Ban.) pecarie, (Mold. si Transilv.) pitarie, (inv.) magupie, (inv., in Mold.) forma. (A luat o paine de la ~.)
A SE CONFIGURA pers.3 se ~eaza intranz. A capata o anumita configuratie; a lua o forma determinata. /<fr. configurer, lat. configurare
A SE MULA se ~eaza intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luand perfect formal lui. /<fr. mouler
aparea (-ar, -rut), vb. – A se ivi, a se arata; a lua nastere. format pe baza lui parea, ca in modelul fr. apparaitre fata de paraitre (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventa tendinta de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparenta, s. f.; aparitie,, s. f., toate din fr.
INCARNA vb. I. tr., refl. 1. A (se) intrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o forma precisa, materiala. 2. (Med.; despre unghii) A intra in carne, a creste in carne. [Var. incarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – in, caro – carne].
MULA vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare in forme sau in matrite. 2. refl. (Despre o haina etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].
revesti, revestesc, vb. IV (inv.) 1. a imbraca. 2. a lua o forma, un chip. 3. a acorda o functie, a investi.
PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].
INCARNA vb. tr., refl. 1. a (se) intrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o forma precisa, materiala. 2. (despre unghii) a intra, a creste in carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
MULA vb. I. tr. 1. a da forma unui material plastic prin presare in tipare sau in matrite. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate in relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)
PLASTIC2, -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
REGOSOL s. n. sol in stare incipienta de formare, care ia nastere din depozite sedimentare. (< fr. regosol)
BOMBA, bombez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma arcuita, convexa. ♦ Tranz. Fig. A scoate pieptul in afara. – Fr. bomber.
CORAZIUNE (‹ fr.) s. f. Actiunea de eroziune exercitata de vint prin nisipul transportat in suspensie asupra rocilor de la supr. scoartei si in urma careia iau nastere forme de relief eoliene: dreikantere, adincituri la suprafata rocilor, ciuperci eoliene (babe) etc. C. este strins legata de deflatie.
MIMETISM s. n. Insusire dobandita de unele animale in cursul selectiei naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul inconjurator (pentru a se confunda cu acestea si a nu fi recunoscute de dusmani). – Din fr. mimetisme.
CONFIGURA, pers. 3 configureaza, vb. I. Refl. A se intocmi intr-un anumit fel, a lua o anumita forma. – Din fr. configurer, lat. configurare.
RECONFIGURA, pers. 3 reconfigureaza, vb. I. Refl. (Rar) A lua o noua forma. – Re1- + configura.
REINTRUPA, reintrupez, vb. I. Tranz. si refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou forma concreta. – Re1- + intrupa.
CONFIGURAT, -A, configurati, -te, adj. Care a fost intocmit intr-un anumit fel; care a luat o anumita forma. – V. configura.
GEN ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris
STROP ~i m. 1) Particica de apa sau de alt lichid, care, despartindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei forma sferica; picatura. ~ de ploaie. ◊ ~ cu ~ a) picatura cu picatura; b) putin cate putin; treptat. 2) fig. Cantitate foarte mica din ceva; picatura; pic; faramitura; dram. ◊ Nici un ~ absolut nimic; deloc. Pana la un ~ absolut tot; complet. /v. a stropi
ANTROPOLATRIE s.f. Adoratie a omului (care caracterizeaza mai ales o erezie crestina). ♦ Cult al lui Dumnezeu, conceput in forma omeneasca. [Gen. -iei. / < fr. anthropolatrie, cf. gr. anthropolatreia < anthropos – om, latreia – adorare].
APOTECIE s.f. (Biol.) Organ reproducator in forma de cupa la ascomicete si licheni, in care se formeaza ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothecie, cf. gr. apotheke – depozit].
OMOTAXIE s.f. (Geol.) Sincronism aproximativ a doua strate care contin aceeasi forma caracteristica. [Gen. -iei. / et. incerta].
PARAMORFIE s.f. (Med.) Anomalie de forma; paramorfism. [Gen. -iei. / < fr. paramorphie, gr. para – langa, morphe – forma].
STEREOIZOMERIE s.f. Proprietate a unor substante de a forma stereoizomeri. [Gen. -iei. / cf. fr. stereo-isomerie].
CONFIGURA vb. I. refl. (Rar) A lua o anumita forma, a se intocmi intr-un anumit fel. [< fr. configurer, it. configurare].
FRUCTIFICATIE s.f. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; (p. restr.) proprietate a pomilor si a vitei de vie de a da lastari fertili. ♦ Perioada in care se formeaza fructele. [Gen. -iei. / cf. fr. fructification].
MORFOGNOZIE s.f. Identificarea numai prin pipait a formei obiectelor. [Gen. -iei. / < fr. morphognosie, cf. gr. morphe – forma, gnosis – cunoastere].
stori, storasc, vb. IV 1. (refl.; inv. si reg.) a se chinui; a se istovi. 2. (fig.; reg.; despre oameni; in forma: sturi) a chinui, a cauza o durere insuportabila, a seca, a epuiza (sufleteste). 3. (inv. si reg.) a nimici. 4. (reg.; despre fiinte) a stalci, a bate zdravan. 5. (reg.) a muri. 6. (reg.) a omori. 7. (refl.; fig.; inv. si reg.) a se ruina. 8. (reg.; despre bani) a stoarce. 9. (reg.; despre oameni) a strange, a aduna laolalta. 10. (reg.; despre lucruri de mancare; in forma: sturi) a lua fara mila, distrugand, rupand; a stinge. 11. (reg.; in forma: sturi) a fura.
TRANSforma vb. I. tr., refl. A(-si) schimba forma, infatisarea, a da sau a lua o alta forma; a (se) preface, a (se) schimba. ♦ (Mat.) A construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele. [P.i. transform. / < fr. transformer, cf. lat. transformare].
figura (figuri), s. f. – 1. Chip, fata, obraz. – 2. Imagine plastica. – 3. Persoana, tip. – Mr. figura. Fr. figure, in mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figure. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoana care participa la o piesa de teatru fara a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurina, s. f. (statueta); configura, vb. (a lua o anumita forma); configuratie, s. f. (infatisare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefiguratie, s. f. (actiunea de a prefigura).
TRANSforma vb. tr., refl. a(-si) schimba forma, infatisarea; a da, a lua o alta forma; a (se) preface, a (se) schimba. ◊ (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimband anumite elemente si pastrand altele. (< fr. transformer, lat. transformare)
ALCATUI1, alcatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a injgheba, a intocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua fiinta, a se forma. 2. A forma impreuna; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. A strange, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.
INTRUPA, intrupez, vb. I. 1. Refl. si tranz. A lua sau a da forma concreta (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) incarna. 2. Tranz. (Inv.) A uni, a incorpora intr-un singur tot. – In + trup.
UNIVERS, universuri, s. n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si spatiu, infinit de variata in ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul pamantesc; parte populata a globului pamantesc (impreuna cu tot ce se afla pe el); locuitorii globului pamantesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediata in care traieste cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.
URZI, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregati, a intinde, a aseza urzeala (1) in razboiul de tesut pentru a incepe tesutul. 2. Fig. A funda, a intemeia; a cladi; a concepe, a alcatui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua fiinta, a se forma, a se infiripa. ♦ A nascoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o actiune (reprobabila); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).
COMPARATIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.
A SE NASTE ma nasc intranz. 1) (despre fiinte) A aparea pe lume; a capata viata. ◊ ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A aparea pentru prima data; a lua fiinta; a se forma. /<lat. nascere
A SE ZIDI pers. 3 se ~este intranz. A lua nastere; a lua fiinta; a se forma; a se constitui. /<sl. zidati
ALOTRIOMORF, -A (Geol.; despre minerale) Care nu are forma proprie, ci o ia pe aceea a cavitatii unde se afla. [Pron. -tri-o-. / < germ. allotriomorph, cf. gr. allotrios – strain, morphe – forma].
ANEMIE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].
CARENA s.f. 1. Partea din corpul navei care sta sub apa. ♦ Volumul de apa dislocat de un plutitor sau de o nava. 2. Portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, care ia nastere prin unirea celor doua petale inferioare. 3. Iesitura a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la pasari. [Pl. -ne. / < fr. carene, it. carena].
EXCEPTIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformeaza unei reguli generale; abatere de la o norma (generala); ceea ce nu este obisnuit, normal. ◊ Cu exceptia = afara de...; fara exceptie = fara deosebire. 2. Mijloc de aparare in justitie care tinde sa schimbe solutionarea cazului sau sa atace forma de judecata. [Gen. -iei, var. esceptiune, exceptiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
EXERGIE s.f. (Fiz.) Parte a energiei care poate fi transformata in orice forma de energie. [Gen. -iei. / < fr. exergie].
GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. Diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ♦ Stil personal, maniera de a compune. 3. Totalitatea lucrarilor muzicale clasificate in functie de tematica, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume neinsufletite, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietati cu trasaturi comune importante. // (Si in forma geno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) neam”, „origine”, „generatie”. [< lat. genus].
HUMOLOGIE s.f. (Geol.) Disciplina care se ocupa cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie].
IZOTIPIE s.f. Proprietate a unor substante chimice de a cristaliza in aceleasi forme, fara a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie].
OPTATIE s.f. Figura retorica prin care se exprima o dorinta sub forma de exclamatie. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
PROTEU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii si putea lua dupa voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, intalnit numai in apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea alba si cu branhiile externe, care se mentin si la adult. ♦ Gen de bacterii in forma de bastonase, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbator, nestatornic, care isi schimba necontenit parerile. [Cf. fr. protee, proteus, lat. Proteus].
SOCIAL-DEMOCRATIE s.f. Curent politic de orientare marxista pe baza caruia s-au format partidele socialiste. [Gen. -iei. / cf. fr. social-democratie, germ. Sozial-Demokratie].
SOMATOMETRIE s.f. Antropometrie. ♦ Ansamblul masurarilor efectuate pentru determinarea dimensiunilor si formelor corpului animalelor. [Gen. -iei. / < fr. somatometrie].
TROHOCEFALIE s.f. (Med.) Malformatie a craniului caracterizata prin forma sa rotunjita. [Gen. -iei. / < fr. trochocephalie].
TROMBOPATIE s.f. (Med.) Predispozitie de a forma trombusi. [Gen. -iei. / < fr. thrombopathie, cf. gr. thrombos – cheag, pathos – boala].
CRISTALIZA vb. I. 1. intr., refl. (Despre substante, roci) A se transforma in cristale. 2. refl., tr. (Fig.) A (se) inchega, a (se) limpezi, a lua sau a da forma definitiva. [< fr. cristalliser, cf. it. cristallizzare].
CRISTALOGRAFIE s.f. Disciplina care studiaza formele, proprietatile si legile de formare a cristalelor. [Gen. -iei. / < fr. cristallographie, cf. gr. krystallos – cristal, graphein – a descrie].
GRAD s.n. I. 1. Unitate de masura a anumitor marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. Unitate de masura a unghiurilor, reprezentand a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezinta a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. II. Treapta, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu alt obiect sau cu el insusi (in alte imprejurari). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].
IDEOGENIE s.f. formare a ideilor. [Gen. -iei. / < fr. ideogenie, cf. gr. idea – idee, gennan – a naste].
MASCULIN, -A adj. 1. De mascul; barbatesc. ◊ Gen masculin = forma pe care o ia un cuvant (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o fiinta sau un lucru considerat de s*x barbatesc sau care este in legatura cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimeaza pe ultima silaba accentuata. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus].
MONARHIE s.f. forma de guvernamant in care puterea suprema in stat apartine monarhului si se transmite ereditar. V. regat. ♦ Stat cu o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < lat., gr. monarchia < gr. monos – singur, arche – conducere].
MORFINOMANIE s.f. Toxicomanie constand in folosirea de morfina, in special sub forma de injectii. [Gen. -iei. / < fr. morphinomanie, cf. fr. morphine – morfina, gr. mania – nebunie].
NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].
storat, -a, adj. (reg.) 1. (despre obiecte; in forma: sturat) care a fost prefacut cu violenta in bucati; faramitat, zobit. 2. (despre fiinte; in forma: sturat) stalcit, batut rau. 3. (despre lucruri de mancare; in forma: sturat) care este luat fara mila, distrugand, rupand.
PILULA s.f. Medicament de forma sferica, care se ia pe cale bucala; (pop.) hap. V. pastila, drajeu. [< fr. pilule].
SEDIMENTOLOGIE s.f. Parte a geologiei care studiaza modul de formare a sedimentelor. [Gen. -iei. / < fr. sedimentologie, cf. lat. sedimentum – sediment, gr. logos – studiu].
SPIROBACTERIE s.f. Bacterie in forma de spirala. [Gen. -iei. / cf. gr. speira – spirala, bakterion – bastonas].
TELECOMUNICATIE s.f. 1. Transmitere si receptie la distanta a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. Legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ♦ Sistem de telecomunicatii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. [Gen. -iei. / cf. fr. telecommunication].
TEOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care autoritatea, fiind considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat care are o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < fr. theocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].
TEXTOLOGIE s.f. Disciplina a filologiei care are ca obiect pregatirea pentru tipar a textelor clasice in forma lor autentica. [Gen. -iei. / cf. rus. tekstologiia < lat. textus – text, gr. logos – studiu].
TOCOLOGIE s.f. Disciplina care studiaza formele de nasteri. [Gen. -iei. / < fr. tocologie, cf. gr. tokos – nastere, logos – studiu].
TORENT s.n. Apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].
UNIVERS s.n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul terestru, Pamantul. 3. (Fig.) Cerc ingust al vietii cuiva; mediu. 4. Populatie in cadrul unei operatii statistice. [Pl. -suri. / < fr. univers, it. universo, engl. univers, cf. lat. universus].
ALOTRIOMORF, -A adj. (despre minerale) care nu are forma proprie, ci o ia pe aceea a cavitatii unde se afla. (< germ. allotriomorph)
CRISTALIZA vb. I. intr., refl. (despre substante) a se transforma in cristale. II. refl., tr. (fig.; despre conceptii, idei) a (se) inchega, a lua sau a da forma definitiva. (< fr. cristalliser)
GEN1 s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ◊ stil personal, maniera de a compune. 3. totalitatea lucrarilor muzicale reunite prin tematica, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume inanimate, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasa de obiecte care au note esentiale comune, cuprinzand cel putin doua specii. (< lat. genus)
GRAD1 s. n. 1. unitate de masura pentru diverse marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. unitate de masura a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treapta, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ◊ loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. 6. (chim.) valoare a mai multor marimi considerate in raport cu o valoare de referinta. ♦ ~ de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu un alt obiect sau cu el insusi intr-o alta imprejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)
TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)
UNIVERS s. n. 1. lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. lumea locuita; globul terestru. 3. cerc ingust al vietii cuiva; mediu in care se traieste. 4. camp, domeniu de activitate, de preocupari. 5. populatie in cadrul unei operatii statistice. (< fr. univers, lat. universum)
ALCATUI1, alcatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a injgheba; a compune, a intocmi, a concepe. ♦ Refl. A lua fiinta, a se forma. 2. A forma impreuna; a constitui. Alcatuiau un fel de familie mare (REBREANU). ♦ Refl. A fi format, a consta din... Auditoriul se alcatuia din dame batrane (NEGRUZZI). 3. (Pop.) A strange, a aduna; a aranja. ♦ A face, a incheia un legamant. – Magh. alkotni.
BOLTI, pers. 3 bolteste, vb. IV. Refl. A lua sau a avea forma de bolta (1). – Din bolta.
INCARNA, incarnez, vb. I. Refl. si tranz. 1. A (se) intrupa; a (se) transforma in om. ♦ Fig. A lua sau a da o forma concreta, reala. ♦ Tranz. A juca un rol intr-o piesa. 2. (Despre unghii) A creste in carne. [Var.: incarna vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.
DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface in..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A incepe sau a ajunge sa fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; in expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a intamplat. – Din fr. devenir.
CRISTALIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.
A ALCATUI ~iesc tranz. 1) A face sa ia fiinta si sa capete forma definitiva; a intocmi; a elabora. ~ un plan. ~ o instructiune. 2) (totalitati, ansambluri etc.) A forma prin reunire; a constitui; a compune. /<ung. alkotni
CAIMAC ~uri n. 1) Strat subtire de grasime care se formeaza la suprafata laptelui. ◊ A lua ~ul a-si insusi partea cea mai buna. 2) Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak
A ELABORA ~ez tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face sa ia fiinta si sa capete forma definitiva; a alcatui; a intocmi. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a emite. 3) (aliaje, otel) A obtine ca urmare a efectuarii unor operatii speciale. /<fr. elaborer, lat. elaborare
A SE forma ma ~ez intranz. A-si lua inceputul; a lua nastere; a lua fiinta. /<fr. former, lat. formare
NASTERE ~i f. v. A NASTE si A SE NASTE. ◊ Zi de ~ data cand s-a nascut cineva. Din ~ de cand s-a nascut; din nascare. Prin ~ prin ereditate. A da ~ a) a naste; b) a face sa apara (ceva nou); a crea; a produce; c) a fi cauza care determina, conditioneaza ceva; a cauza; a starni; a provoca. A lua ~ a aparea; a se forma. /v. a (se) naste
VOCATIV ~e n. lingv. Caz al declinarii care contine forma speciala pe care o ia substan-tivul pentru a exprima o adresare. /<fr. vocatif, lat. vocativus
ASTEREOGNOZIE s.f. (Med.) Incapacitate de a recunoaste formele obiectelor numai tactil. [Gen. -iei. / < fr. astereognosie].
FRENOPATIE s.f. (Med.) forma de alienatie mintala. [Gen. -iei. / < fr. phrenopathie].
HIPOMETROPIE s.f. (Med.) Alterare a puterii de refractie a ochiului, datorita careia imaginea se formeaza inaintea retinei; miopie. [Gen. -iei. / < fr. hypometropie, cf. gr. hypo – sub, metron – masura, ops – vedere].
configura vb. refl., tr. 1. A lua, a da o anumita forma, un anumit aspect. 2. (inform.) A interpreta comenzile unui sistem de operare. (< fr. configurer, lat. configurare)
SINOPSIE s.f. Contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuala. [Gen. -iei. / < fr. synopsie, cf. gr. syn – cu, ops – vedere].
BATOLIT s.m. Roca intruziva in forma de masiv, care a luat nastere prin racirea si consolidarea magmei in interiorul scoartei terestre. [< fr. batholithe, cf. gr. bathos – adancime, lithos – piatra].
CONSTELATIE s.f. Grup de stele care formeaza o figura caracteristica. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio].
CRISTALOMETRIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul formelor geometrice ale cristalelor. [Gen. -iei. / < fr. cristallometrie, cf. gr. krystallos – gheata, metron – masura].
ENDOGAMIE s.f. 1. Obicei practicat de unele triburi de a permite casatoria numai intre membrii aceluiasi trib. 2. (Biol.) Unire a doi gameti formati in acelasi organism. [Gen. -iei. / < fr. endogamie, cf. gr. endon – inauntru, gamos – casatorie].
pocrovita, pocrovite, s.f. 1. (inv.; in forma „procovita”) acoperamantul obiectelor de cult; pocrovat. 2. (reg.; in forma „procovita”) basma. 3. (inv. si reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa; pocrov, pocrut. 4. (reg.) patura care se pune sub saua calului. 5. (reg.; in forma „procovita”) cusatura din bata iei.
MOD s.n. 1. Fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ Mod de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc si obtin bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii si care reprezinta unitatea dintre fortele de productie si relatiile de productie. 2. (Gram.) forma verbala care exprima felul in care vorbitorul vede sau socoteste actiunea verbului. ♦ (Despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) De mod = care are sensul sau functia de a arata modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si de cantitatea judecatilor componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus].
FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)
MOD s. n. 1. fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ (ec.) ~ de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii; ~ de viata = continutul si formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale unei societati. 2. categorie gramaticala specifica verbului, care exprima aprecierea vorbitorului fata de actiune. ◊ (despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) de ~ = care are sensul, functia de a arata modul. 3. (muz.) structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si cantitatea judecatilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)
PILULA, pilule, s. f. Mic preparat medicamentos de forma sferica sau circulara, care se ia pe cale bucala; hap, bulin, drajeu. – Din fr. pilule.
PIPAIT1 s. n. Faptul de a (se) pipai. ♦ Unul dintre simturi, cu ajutorul caruia, atingand corpurile cu suprafata sensibila a pielii, luam cunostinta de calitatile lor palpabile (forma, consistenta, umiditate etc.). – V. pipai.
FATUIALA, fatuieli, s. f. 1. Fatuire. 2. Fig. (Pop.) Palmuire; bataie data cuiva (peste fata). 3. (Concr.) Strat subtire de mortar, bine netezit, care formeaza fata unei tencuieli. [Pr.: -tu-ia-] – Fatui + suf. -eala.
CURBA s.f. 1. Linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ Cotitura in forma de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. Curba de nivel = linie care uneste punctele de egala altitudine ale pamantului. [< fr. courbe].
ETNOGENIE s.f. Ramura a antropologiei care studiaza originea si filiatia raselor si a popoarelor; (p. ext.) studiul procesului de formare a unui popor; etnogeneza. [Gen. -iei. / < fr. ethnogenie, cf. gr. ethnos – popor, gennan – a naste].
MORFOLOGIE s.f. 1. Disciplina care studiaza forma organismelor vegetale si animale. ◊ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de arta; morfologie terestra = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiaza partile de vorbire si flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – forma, logos – studiu].
MORFONOLOGIE s.f. Analiza a structurii fonologice a morfemelor. ♦ Disciplina lingvistica avand ca obiect studierea folosirii in morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. morphonologie, cf. gr. morphe – forma, phone – sunet, logos – stiinta].
SCHIZOFAZIE s.f. Vorbire incoerenta, confuza, in ciuda intelegerii cuvintelor, intalnita in formele avansate de schizofrenie; disfrazie. [Gen. -iei. / < fr. schizophasie, cf. gr. schizein – a imparti, phasis – vorbire].
SUPURATIE s.f. formare si scurgere de puroi. [Gen. -iei, var. supuratiune s.f. / cf. fr. suppuration, lat. suppuratio].
VEGETATIE s.f. 1. Cresterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea functiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor si a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o tara etc.). 3. (Med.) Excrescenta patologica care se formeaza la suprafata unui organ. [Gen. -iei, var. vegetatiune s.f. / < fr. vegetation, lat.med. vegetatio].
DERMATALGIE s.f. (Med.) Nevralgie a pielii care apare in anumite forme de reumatism, guta etc. [Gen. -iei. / < fr. dermatalgie, cf. gr. derma – piele, algos – durere].
pomneata, pomnesi, s.f. 1. (pop.) servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (reg.; in forma: pomneta) bucata de panza in care se invelesc oasele unui mort cand sunt dezgropate. 3. (reg.) colac impletit care se da de pomana la inmormantari. 4. (reg.; in forma: pocmet) manseta la camasile barbatesti taranesti. 5. (reg.; in forma: pogmata) fasie impodobita la poalele unei fuste femeiesti. 6. (reg.; in formele: pocmata, pogmata) cingatoare de fata impodobita cu cusaturi. 7. (reg.) guler la o camasa barbateasca. 8. (reg.) fiecare dintre cele doua ate cu care se leaga camasa barbatesca la gat.
TENIE s.f. 1. Vierme parazit care traieste in intestinul subtire al omului si al animalelor carnivore; (pop.) panglica. 2. Structura anatomica in forma de banda, de panglica. [Gen. -iei. / < fr. tenia, taenia, cf. lat. taenia, gr. tainia – panglica].
CURB, -A I. adj. (despre linii) arcuit, incovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ cotitura in forma de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ a = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care uneste punctele cu aceeasi altitudine ale unei suprafete de teren; izohipsa. (< fr. courbe, lat. curvus)
BIOSPEOLOGIE (‹ {s} bio + speologie) s. f. Stiinta care studiaza formele de viata din mediul cavernicol. Ia nastere ca disciplina stiintifica din initiativa savantului roman Emil Racovita (1907), care-i traseaza problematica si planul de lucru al cercetarilor viitoare, si se consolideaza ca stiinta de sine statatoare, cu obiect si metodica specifice de lucru.
forma, formez, vb. I. Tranz. 1. A da fiinta si forma unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua fiinta, a lua nastere. 2. A educa, a creste. 3. (Despre mai multe elemente) A alcatui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confectiona forme de turnatorie, a indeplini operatia de formare. (2) – Din fr. former, lat. formare.
ANAPLASTIE f. Operatie chirurgicala prin care se reda forma normala unui organ mutilat folosind materialul luat de la acelasi individ. /<fr. anaplastie
A SE ZAMISLI ma ~esc intranz. 1) A aparea pe lume; a capata viata; a se naste. 2) fig. A lua nastere; a se constitui; a se forma; a aparea. /<sl. zamysliti
APERCEPTIE s.f. Interventie in perceptia umana, a experientei cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea constientizarii atitudinii estetice, caracterul reflexiv al perceptiei artistice, constiinta autodeterminarii formei artistice in procesul de creatie. [Gen. -iei, var. aperceptiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoastere].
APOFONIE s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvant in diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet].
APOMIXIE s.f. (Biol.) formare a zigotului fara unirea gametilor. [Gen. -iei. / < fr. apomixie].
ASTERIE s.f. (Zool.) Specie de echinoderm in forma de stea; stea-de-mare. [Gen. -iei. / < fr. asterie].
CLASTOCARST s.n. Procese in forme de relief asemanatoare celor carstice, care iau nastere prin dizolvarea substantelor solubile ce se gasesc dispersate in diverse roci. [< rus. klastokarst].
CORONAMENT s.n. 1. Ornament care incununa un edificiu, o poarta etc. 2. Partea superioara a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcatuita de obicei din piatra cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcatuirea unei paduri. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement].
MICROBIBLIOGRAFIE s.f. Bibliografie sub forma de microfilm sau de microfisa. [Gen. -iei. / et. incerta].
XENOGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar si obiectul tiparit. [Gen. -iei. / < fr. xenographie].
ANAPLASTIE s.f. (Med.) Operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala a unui organ mutilat. [Gen. -iei. / < fr. anaplastie, cf. gr. ana – din nou, plassein – a forma].
bobot (bobote), s. n. – 1. Flacara, flacaraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobota. Creatie expresiva, cf. sl. bobotu „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo. – Der. bobotaie, s. f. (vilvataie, incendiu), format ca vilvataie, palalaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama).
OROGRAFIE s.f. Parte a geografiei fizice care studiaza formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].
PRECIPITATIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitatii atmosferice = produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. [Gen. -iei, var. precipitatiune s.f. / cf. fr. precipitation].
PRECIZIE s.f. 1. Exactitate riguroasa. 2. (La pl. in forma de preciziune) Lamurire, informatie precisa. [Gen. -iei, var. preciziune s.f. / cf. fr. precision, it. precisione, lat. praecisio].
CLASTOCARST s. n. complex de fenomene si forme de relief asemanatoare celor carstice, ce iau nastere prin dizolvarea substantelor solubile care se gasesc dispersate in diverse roci. (< fr. clastocarste, rus. klastokarst)
ORGANIZATIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR DIN ASIA, AFRICA SI AMERICA LATINA (in sp.: Organizacion de Solidaridad de los Pueblos de Africa, Asia y America Latina – O.S.P.A.A.A.L.), organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Havana (Cuba), creata in 1966, in scopul unirii, coordonarii si incurajarii miscarilor de eliberare nationala din cele trei continente si inlaturarii oricaror forme de discriminare rasiala. La activitatile ei iau parte organizatii nationale din 80 de tari (1984).
CONTRAGRIFA contragrife, s. f. Piesa metalica in forma de gheara, care, intr-un aparat de luat vederi, imobilizeaza pelicula cinematografica in timpul expunerii. – Din fr. contre-griffe.
CRANIOSCOPIE s.f. Disciplina care isi propune sa determine calitatile intelectuale si morale dupa forma craniului. V. frenologie. ♦ Examinare a craniului. [Gen. -iei. / < fr. cranioscopie, cf. gr. kranion – craniu, skopein – a privi].
GRIFA s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgariere pe coaja). 2. Piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. Pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. [< fr. griffe].
MORFOGRAFIE s.f. Parte descriptiva a geomorfologiei care se ocupa cu descrierea si clasificarea formelor de relief dupa aspectul lor exterior. [Gen. -iei. / cf. fr. geomorphographie].
OXID s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor si inodor care ia nastere din arderile incomplete ale carbunilor. // (In forma oxido-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde].
PICNOLEPSIE s.f. (Med.) Varietate de epilepsie, manifestata mai ales la copii, sub forma de absente frecvente (de scurta durata). [Gen. -iei. / < fr. pycnolepsie, cf. gr. pyknos – frecvent, leptikos – care ia].
TURBINECTOMIE s.f. (Med.) Ablatiune a unuia dintre cornetele foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. turbinectomie, cf. lat. turbo – cochilie in forma de con, gr. ektome – excizie].
ULCERATIE s.f. formare a unui ulcer; rana ulceroasa; ulcerare. [Gen. -iei, var. ulceratiune s.f. / < fr. ulceration, lat. ulceratio].
XENOMORFIE s.f. (Min.) Proprietate a unui mineral de a se prezenta si sub alta forma cristalografica decat cea obisnuita, datorita mineralelor inconjuratoare formate mai de timpuriu; xenomorfism. [Gen. -iei. / < fr. xenomorphie, cf. gr. xenos – strain, morphe – forma].
DECUSATIE s.f. Incrucisare in forma literei „x” a unor formatii anatomice. [Gen. -iei. / < fr. decussation, cf. lat. decussatio – incrucisare].
GEOMORFOLOGIE s.f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul formelor de relief si al producerii lor; morfologie terestra. [Gen. -iei. / < fr. geomorphologie, cf. gr. ge – pamant, morphe – forma, logos – stiinta].
HABITUS s.n. Infatisare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Infatisarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].
HETEROFILIE s.f. Prezenta unor frunze de forme diferite pe unul si acelasi individ. [Gen. -iei. / < fr. heterophyllie, cf. gr. heteros – altul, phyllon – frunza].
HETEROPLAZIE s.f. formare a unui tesut anormal in organism. [Gen. -iei. / < fr. heteroplasie, cf. gr. heteros – altul, plassein – a forma].
NEOPLAZIE s.f. formare a unui tesut nou, a unei tumori; neoplasm. [Gen. -iei. / < fr. neoplasie, cf. gr. neos – nou, plasis – formare].
ONOMASIOLOGIE s.f. Ramura a lingvisticii care studiaza numele din punctul de vedere al formei si continutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu].
TIPOMETRIE s.f. (Poligr.) Procedeu de reproducere de harti si figuri geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice si clisee. [Gen. -iei. / < fr. typometrie].
GRIFA s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgarierea pe coaja). 2. piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. (< fr. griffe)
HABITUS s. n. 1. infatisare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. infatisare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)
PROTEST s. n. 1. manifestare energica impotriva unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. 2. forma a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine impotriva unor acte savarsite de guvernul altui stat, pe care le considera contrare tratatelor sau normelor de drept international. 3. act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. (< lat. protestum, it. protesta)
BABELE, vf. in N masivului Bucegi, intre Ialomita si Valea Jepilor. Alt.: 2.292 m. Denumit astfel dupa formele specifice („ciuperci uriase”) pe care le-au luat „conglomeratele de Bucegi” si gresiile, in urma actiunii de modelare complexa (eoliana, siroire, eroziune diferentiala). Important obiectiv turisti; cabana; punct final de telecabina legat de Busteni, dat in folosinta in 1978 (lungime 4.350 m) si punct de plecare a telecabinei spre hotelul „Pestera” din apropierea Pesterii Ialomitei (data in exploatare in 1982, cu o lungime de 2.600 m).
JUDECA, judec, vb. I. 1. Tranz. A-si forma o opinie despre cineva sau ceva, examinand argumentele, luand in considerare imprejurarile, urmarile etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a pretui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. si refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauza sau o persoana in calitate de judecator si a da o hotarare judiciara; p. ext. a hotari, a decide ca arbitru, a solutiona un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra caruia s-a dat o hotarare judiciara definitiva. ♦ Refl. recipr. A fi in proces, in litigiu cu cineva. – Lat. judicare.
CAUS ~e n. 1) Vas de lemn in forma de lingura mare, folosit in gospodarie pentru a lua sau a incarca materiale pulverulente, graunte si, rar, lichide. ◊ A-si face mana (sau mainile) ~ a apropia degetele si a adanci palma in forma de lingura. 2) Cantitate de materiale care incape intr-un astfel de vas. 3) Cupa excavatorului; bena. [Sil. ca-us] /<lat. cau + suf. ~us
PERSONAL2 ~a (~i, ~e) 1) Care apartine unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport ~. 2) Care tine de o persoana; propriu unei persoane; individual. Dosar ~. ◊ Raspundere ~a raspundere care i se atribuie cuiva sau pe care si-o ia cineva in mod individual. Pronume ~ pronume care prin forma sa indica una din cele trei persoane. Mod ~ mod verbal ale carui forme se schimba dupa persoane. (Tren) ~ tren de pasageri (care se opreste in toate statiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personale
ANAPLAZIE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompleta sau anormala a unei celule sau a unui tesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fara, plassein – a forma].
COLPOPLASTIE s.f. (Med.) Refacere chirurgicala plastica a v*******i. [Gen. -iei. / < fr. colpoplastie, cf. gr. kolpos – v***n, plassein – a forma].
COMPOZITIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc un compus; structura. ♦ Compus; amestec. 2. Opera artistica, in special muzicala. ♦ Modul de organizare interna a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; arta de a compune muzica potrivit anumitor reguli. ♦ Mod in care a fost compusa o bucata muzicala; structura muzicala. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic si rational al unei imagini. ♦ Gen de pictura care reprezinta personaje in actiune. 5. Interpretare a unui rol de catre un actor, care prezinta trasaturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisa a unui elev in care se dezvolta o tema oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. forma de tipar constituita din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozitiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].
DEJECTIE s.f. 1. Evacuarea excretiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuata. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. Con de dejectie = gramada, ingramadire de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent si are forma unei jumatati de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejectiune s.f. / < fr. dejection, cf. lat. deiectio].
FLEXOGRAFIE s.f. (Poligr.) Tipar inalt care foloseste forme preparate dintr-un material flexibil si elastic. [Gen. -iei. / < fr. flexographie].
GEOLOGIE s.f. Stiinta care studiaza modul de formare, alcatuirea si istoria dezvoltarii globului terestru; geognozie. [Gen. -iei. / < fr. geologie, cf. gr. ge – pamant, logos – studiu].
HOMEOPLAZIE s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui tesut asemanator tesutului normal. [Gen. -iei. / fr. homeoplasie, cf. gr. h*****s – asemanator, plassein – a forma].
METAPLAZIE s.f. (Med.) Schimbare a structurii unui tesut in functie de modificarile mediului. [Gen. -iei. / < fr. metaplasie, cf. gr. meta – dupa, plassein – a forma].
MIOPLASTIE s.f. (Med.) Transplantare musculara. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoplastie, cf. gr. mys – muschi, plassein – a forma].
PILOROPLASTIE s.f. (Med.) Interventie chirurgicala de largire a sfincterului piloric prin incizia longitudinala si sutura transversala a pilorului. [Gen. -iei. / < fr. pyloroplastie, cf. gr. pyloros – pilor, plassein – a forma].
STAFILOPLASTIE s.f. (Med.) Operatie reparatorie a valului palatului. [Gen. -iei. / < fr. staphyloplastie, cf. gr. staphyle – lueta, plassein – a forma].
STOMATOPLASTIE s.f. Refacerea prin autoplastie a cavitatii bucale. [Gen. -iei. / < fr. stomatoplastie, cf. gr. stoma – gura, plassein – a forma].
TENOPLASTIE s.f. (Med.) Operatie plastica asupra unui tendon. [Gen. -iei. / < fr. tenoplastie, cf. gr. tenon – tendon, plassein – a forma].
URETEROPLASTIE s.f. (Med.) Refacere chirurgicala a ureterului. [Gen. -iei. / < fr. ureteroplastie, cf. gr. oureter – ureter, plassein – a forma].
URETROPLASTIE s.f. (Med.) Refacere chirurgicala a unei portiuni de uretra. [Gen. -iei. / < fr. uretroplastie, cf. gr. ourethra – uretra, plassein – a forma].
CHERATOPLASTIE s.f. Grefa a corneei. [Gen. -iei. / < fr. keratoplastie, cf. gr. keras – cornee, plassein – a forma].
forma vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua fiinta. ♦ A (se) constitui, a (se) organiza. ♦ tr. A alcatui, a confectiona. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a creste. [< fr. former, it., lat. formare].
GNOSEOLOGIE s.f. Parte a filozofiei care cerceteaza posibilitatea cunoasterii lumii de catre om, legile, izvoarele si formele acestei cunoasteri; teoria cunoasterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoseologie, cf. gr. gnosis – cunoastere, logos – stiinta].
HIPERPLAZIE s.f. (Med.) Crestere exagerata a unui tesut sau organ. [Gen. -iei. / < fr. hyperplasie, cf. gr. hyper – peste, plassein – a forma].
HIPOPLAZIE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompleta a unui organ sau a unui tesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma].
MORFOPATOLOGIE s.f. Ramura a morfologiei (1) care studiaza forma si structurile diferitelor organe in stare patologica. [Gen. -iei. / < fr. morphopathologie].
OSTEOPLASTIE s.f. (Med.) Restabilirea pe cale chirurgicala a unui os distrus, cu ajutorul unor fragmente osoase, cu metal sau cu material plastic. [Gen. -iei. / < fr. osteoplastie, cf. gr. osteon – os, plassein – a forma].
OTOPLASTIE s.f. (Med.) Refacere plastica a urechii externe. [Gen. -iei. / < fr. otoplastie, cf. gr. ous – ureche, plassein – a forma].
PROCTOPLASTIE s.f. (Med.) Operatie de refacere a orificiului a**l. [Gen. -iei. / < fr. proctoplastie, cf. gr. proktos – a**s, plassein – a forma].
TORACOPLASTIE s.f. (Med.) Interventie chirurgicala la plaman facuta pentru a inlatura fistulele purulente sau partile atacate de tuberculoza. [Gen. -iei. / < fr. thoracoplastie, cf. gr. thorax – piept, plastes – care formeaza].
TRANSPOZITIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul in celalalt), raman neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a pozitiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecula, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalitatii unei compozitii. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio].
forma vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua fiinta. ◊ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a creste. II. tr. (despre elemente multiple) a alcatui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare)
S*********U s. n. organ de fructificatie, in forma de butelie, la fungi si licheni, in care iau nastere s*********e. (< lat. s**********m)
CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.
PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (In Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit. 2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (dupa scrie).
LICHIDA, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capat unei actiuni, unui fapt, unei activitati etc. 2. Spec. A indeplini toate formele necesare pentru ca o situatie juridica sau financiara sa ia sfarsit. ♦ A plati (o datorie). 3. (Arg.) A omori; a asasina. – Din fr. liquider.
SPATULA, spatule, s. f. Mica unealta in forma de lopatica, folosita in sculptura, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca si a intinde diferite substante pulverulente sau vascoase. [Acc. si: spatula] – Din fr. spatule.
CANCIOC ~uri n. Unealta din metal in forma de lingura, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. -can-cioc] /<ung. kancso
CURBA ~e f. 1) Linie in forma de arc; linie arcuita. 2) Linie care reprezinta grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitura in forma de arc (a unui rau, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curba care uneste pe o harta punctele aflate la aceeasi altitudine. /<fr. courbe
VOI pron. pers.2 pl. (voua, va, vi, (pe) voi, va) 1) (indica grupul de persoane catre care se adreseaza vorbitorul) ~ plecati la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe langa verb cu valoare posesiva) luati-va cartile. 3) (se foloseste ca pronume de politete cu valoare de singular) Va rog sa hotarati singuri. /<lat. vos
ANIZOMETROPIE s.f. Viciu de refractie, de forma si grad diferit, la ambii ochi; ametropie asimetrica. [Gen. -iei. / < fr. anisometropie, cf. gr. anisos – inegal, metron – masura, ops – ochi].
URANOPLASTIE s.f. (Med.) Operatie plastica de refacere a valului palatului. [Gen. -iei. / < fr. uranoplastie, cf. gr. ouranos – cerul gurii, plassein – a forma].
VALVULOPLASTIE s.f. (Med.) Reparatie chirurgicala a unei valvule c******e anormale. [Gen. -iei. / < fr. valvuloplastie, cf. lat. valvula – valvula, gr. plassein – a forma].
AUTOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care intreaga putere este concentrata in mana unei singure persoane, neingradita in exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].
BIBLIOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul cartilor din punctul de vedere al formelor in care se prezinta, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu].
BOTRIDIE s.f. (Zool.) Organ special de fixare in forma de paleta sau franj, specific unor viermi paraziti. [Gen. -iei. / < fr. bothridie, cf. gr. bothrion – cavitate mica].
CARIE s.f. 1. Boala a dintilor, caracterizata prin macinarea inceata si progresiva a smaltului si a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries].
HAPLOIDIE s.f. (Biol.) Stare a ceea ce este haploid. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. haploidie, cf. gr. haplos – o data, eidos – forma].
LOCATIE s.f. 1. (Jur.) luare in folosinta pentru un timp determinat si in anumite conditii; forma de contract de inchiriere. 2. Taxa platita pentru un lucru luat in folosinta; chirie. ◊ Taxa de locatie = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a pozitiei unei nave in larg. [Var. locatiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio].
MAGNEZIE s.f. Oxid de magneziu in forma de praf alb, intrebuintat in medicina ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnesie].
SELENODEZIE s.f. Disciplina care studiaza forma si dimensiunile Lunii, campul ei de gravitatie etc. [Gen. -iei. / < fr. selenodesie].
APARARE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Expr. A lua apararea (cuiva) = a interveni in ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de lupta, care consta din oprirea si infrangerea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor necesare acestei actiuni. ♦ (Concr.) Persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei.
CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.
APARARE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Loc. vb. A lua apararea = a apara (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de lupta, care urmareste oprirea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor luate in acest scop. ♦ (Concr.) Parte intr-un proces care apara cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucatorilor dintr-o echipa sportiva care au rolul de a apara sau proteja poarta proprie. – V. apara.
A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a ~t purtarea. /in + drept
JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
ACONDROPLAZIE s.f. (Med.) Boala congenitala caracterizata prin oprirea in dezvoltare a oaselor membrelor in timp ce restul corpului se dezvolta normal. [Gen. -iei. / < fr. achondroplasie, cf. gr. a – fara, chondros – cartilaj, plassein – a forma].
ANTELIE s.f. Pata luminoasa de forma rotunda care se formeaza pe cer in partea opusa Soarelui la aceeasi inaltime. [Gen. -iei. / < fr. anthelie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
INCLINATIE s.f. 1. Inclinare. 2. (Fig.) Vocatie. 3. (Geom.) Unghi format de o dreapta (sau de un plan) cu o dreapta (sau cu un plan) de referinta. ◊ Inclinatie astronomica = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pamantului; inclinatie magnetica = unghiul format de directia campului magnetic al Pamantului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinatie s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio].
HIPSOGRAFIE s.f. Ramura a geomorfologiei care se ocupa cu descrierea reliefului dupa altitudine. ♦ Totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate dupa altitudine; orografie. [Gen. -iei. / < fr. hypsographie].
PARALOGIE s.f. (Rar) Transformare analogica a formei unui cuvant prin asemanarea lui formala cu alt cuvant. [Gen. -iei. / < fr. paralogie, cf. gr. para – langa, logos – cuvant].
PLANOGRAFIE s.f. Procedeu de reproducere tipografica la care se folosesc forme de tipar din piatra litografica, aluminiu etc.; tipar inalt. [Gen. -iei. / < fr. planographie].
ROTOHELIOGRAFIE s.f. (Poligr.) Tipar adanc in care se folosesc forme de tipar cilindrice de cupru, obtinute pe cale fotochimica. [Gen. -iei. / cf. fr. rotoheliographie].
CAIMAC, caimacuri, s. n. 1. Pojghita de grasime care apare pe suprafata laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-si insusi partea cea mai buna. 2. Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format in jurul si deasupra carbunelui. – Din tc. kaymak.
CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.
REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.
A SE DESCOVOIA se descovoaie intranz. A-si recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se indrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [in]covoia
VEZICATIE s.f. (Med.) formare de basici pe piele, ca urmare a actiunii unui vezicant. [Gen. -iei, var. vezicatiune s.f. / < fr. vesication].
AUTOINFESTATIE s.f. Infestare cu forme infectioase ale unui parazit care se gaseste deja in organism. [Gen. -iei. / < auto1- + lat. infestare – a strica].
DISCONDROPLAZIE s.f. Tulburare a cresterii, constand intr-o osificare intarziata a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. dyschondroplasie, cf. gr. dys – dificil, chondros – cartilaj, plassein – a se forma].
INVENTIE s.f. 1. Crearea, infaptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri inchipuite, neadevarate; (p. ext.) nascocire, plasmuire; minciuna. 3. Gasirea argumentelor intr-un discurs sau a temelor si a formelor celor mai expresive si mai potrivite intr-o creatie artistica. [Gen. -iei, var. inventiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention].
MORFOMETRIE s.f. Masurare a formei (geometriei) oricarui corp natural: planta, animal sau trasatura de relief. [Gen. -iei. / < fr. morphometrie].
MORFOSCOPIE s.f. Studiul formei, al aspectului suprafetei granulelor care alcatuiesc rocile si depozitele detritice. [Gen. -iei. / < fr. morphoscopie].
CITOCROMIE s.f. Procedeu rapid de tipar in patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celula, chroma – culoare].
FEROTIPIE s.f. Procedeu fotografic de reproducere, in care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu intinsa pe o tabla smaltuita. [Gen. -iei. / < fr. ferrotypie].
ORONIMIE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramura a toponimiei care studiaza numele de munti. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].
RAPSODIE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epica, recitata si cantata public de rapsozi. ♦ Scriere lirica in versuri, fantezista si sentimentala, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formata din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesa instrumentala scrisa pentru pian sau orchestra intr-o forma libera, al carei element de baza il constituie cantecul popular. [Gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia].
EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
PREGATI vb. 1. a (se) prepara, (pop.) a (se) gati, (inv.) a (se) gotovi. (Se ~ de drum.) 2. a aranja, a prepara. (~ cele necesare pentru drum.) 3. (inv.) a tocmi. (I-a ~ primirea.) 4. a (se) prepara, (inv. si reg.) a (se) griji. (A ~ totul.) 5. v. gati. 6. v. pune. 7. a aranja, a face. (~ patul.) 8. v. forma. 9. v. instrui. 10. v. invata. 11. v. medita. 12. a se prepara. (Tocmai se ~ sa ia cuvantul.)
PRELUDIU ~i n. 1) Succesiune de note cantate de un interpret pentru a lua tonalitatea necesara. 2) Parte introductiva a unei compozitii muzicale. 3) Piesa instrumentala independenta de forma libera si de proportii mici. 4) fig. Actiune care preceda alta actiune, anuntand inceputul ei; actiune preliminara. /<fr. prelude, it. preludio, germ. Praludium
DESMOTROPIE s.f. (Biol.; chim.) Izomerie dinamica in care formele izomere sunt in echilibru, putand fi izolate si puse in evidenta. [Gen. -iei. / < fr. desmotropie].
DIAGRAFIE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul diagrafului. 2. Inregistrare sub forma de grafice a variatiei valorilor unor masuri caracteristice. [Pron. di-a-, gen. -iei. / < fr. diagraphie, cf. gr. dia – prin, graphein – a scrie].
H*********E s.f. (Med.) Transplantare de grefa de la un individ din aceeasi specie. [Gen. -iei, var. homeoplastie s.f. / < fr. h*********e, cf. gr. h***s – asemanator, plassein – a forma].
MATURATIE s.f. 1. Totalitatea schimbarilor care se produc intr-o celula, intr-un organism etc. pana la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformarilor chimice sau fizice suferite de o substanta pana ajunge la forma definitiva. ♦ Imbatranire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron. -ti-e, gen. -iei, var. maturatiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio].
PERORATIE s.f. 1. Incheiere a unui discurs in care toate argumentele prezentate anterior sunt reluate intr-o forma restransa si cu un ton emfatic. 2. Expunere ampla, bombastica, incoerenta; perorare. [Gen. -iei, var. peroratiune s.f. / < lat. peroratio, fr. peroration].
GENEALOGIE s.f. Tablou care reprezinta filiatia unei familii; insiruire sistematica a stramosilor, a inaintasilor care formeaza filiatia unei familii. ♦ Disciplina care studiaza filiatia familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. genealogie < gr. genealogia < genos – generatie, logos – stiinta].
SPORULATIE s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o planta. 2. Reproducere asexuata prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].
ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rand unul locul altuia. ♦ Tranz. A face sa ia, pe rand, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba in diferitele forme gramaticale ale aceluiasi cuvant sau in cuvintele din aceeasi familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).
KAMA s.f. forma de relief izolata in partea superioara a unei delte, cu aspect neted, care ia nastere datorita sedimentarii fluviatile sau lacustre a materialului detritic intre o masa de gheata stagnanta si versantii vaii. (din engl. kame < scot. kame = pieptene < engl. med. (de N) camb = pieptene < engl. veche)
A OBSERVA observ tranz. 1) A fixa cu vazul intr-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zari. 2) A sesiza atragand atentia; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atentie, pentru a-si forma o parere. 4) A urmari pe ascuns; a pandi. 5) inv. (legi, obiceiuri etc.) A lua in consideratie, acordand atentia cuvenita; a indeplini intocmai; a respecta. ~ datinele stramosesti. /<fr. observer, lat. observare
TOARTA torti f. Parte iesita in afara si incovoiata in forma de arc pentru a putea apuca cu mana anumite obiecte. ~a urciorului. ◊ A lua la ~ pe cineva a lua la brat pe cineva. [G.-D. tortii; Pl. si toarte] /<lat. torta
COCHILIE s.f. 1. Invelis calcaros compus din una sau doua valve, care constituie scheletul unor moluste. 2. forma metalica in care se toarna diferite piese de masini, lingouri etc.; cochila. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].
MONOANDRIE s.f. forma de casatorie in care femeia are un singur sot. [Pron. -no-an-, gen. -iei. / < fr. monoandrie, cf. gr. monos – unic, aner – barbat].
STALAGMOMETRIE s.f. Determinare a concentratiilor anumitor solutii, determinand numarul de picaturi pe care il formeaza un volum dat dintr-un lichid care curge printr-un tub capilar. [Gen. -iei. / < fr. stalagmometrie, cf. gr. stalagmos – picatura, metron – masura].
CEREMONIE s.f. formalitate (mai ales de protocol) care se foloseste la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ forma exterioara a unui cult (religios); slujba. ♦ Ansamblul formelor de politete, uzitate in raporturile dintre membrii unei societati sau grupari sociale. [Gen. -iei. / < fr. ceremonie, cf. lat. ceremonia].
EXOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza prezenta si particularitatile formelor de viata in spatiul cosmic, pe planetele sistemului solar. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. exobiologie, cf. gr. exo – in afara, bios – viata, logos – studiu].
KAMA s.f. (Geol.) forma de relief izolata la partea superioara a unei delte, cu aspect neted, care ia nastere datorita sedimentarii fluviatile sau lacustre a materialului detritic intre o masa de gheata stagnanta si versantii vaii. [< engl. kame < cuv. scotian].
POLIARHIE s.f. forma de guvernamant in care puterea este exercitata concomitent de mai multe persoane. [Gen. -iei. / < fr. polyarchie, cf. gr. polys – mai multi, arche – conducere].
ciocni (ciocnesc, ciocnit), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate in usa. – 3. A inchina, a lovi usor paharele inainte de a bea. – 4. A tabari, a navali, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucaes, megl. ciucnes. formatie spontana, plecindu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitura”, care prezinta un paralelism perfect cu ciocani. Se considera, totusi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), ca trebuie sa provina din vreo forma sl. ca rus. coknuti, bg. ceknuvam; ceea ce nu pare posibil, daca se ia in consideratie aceeasi posibilitate expresiva, aplicata identic boc(a)ni si poc(a)ni. Der. ciocnas, s. m. (miner care munceste intr-o salina), cf. ciocanas, probabil prin contaminare cu ocnas; ciocneala s. f. (izbitura); ciocnet, s. f. (izbitura); ciocnitura, s. f. (izbitura).
VARIABILITATE s. f. 1. insusirea a ceea ce este variabil (1). 2. capacitate a organismelor vii de a-si modifica caracterele morfofiziologice in cursul evolutiei ca rezultat al adaptarii la mediu. 3. (mat.) proprietate a unei cantitati sau functii algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. 4. insusire a unui cuvant de a prezenta forme diferite. (< fr. variabilite)
CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A judeca o situatie cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfatui unul cu altul inainte de a lua o hotarare. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a planui. – Din magh. kepezni „a forma”. Cf. magh. kepzelni „a-si imagina”.
AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].
CAVITATIE s.f. Fenomen constand in producerea intr-un curent de lichid a unui vid partial, in care se formeaza bule de vapori care provoaca izbituri in peretii conductei prin care circula lichidul. [Gen. -iei, var. cavitatiune s.f. / cf. fr. cavitation].
SENIORIE s.f. (Ist.) Calitatea de senior. ♦ forma de guvernamant a oraselor-republici medievale din Italia. [Pron. -ni-o-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. seigneurie, it. signoria].
VARIABILITATE s.f. Insusirea a ceea ce este variabil. ♦ (Biol.) Procesul schimbarii diferitelor caractere morfologice si fiziologice ale organismelor vii, constituind devieri de la tipul speciei. ♦ (Mat.) Proprietate a unei cantitati sau functii algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite. ♦ (Gram.) Insusire a unui cuvant de a prezenta forme diferite. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variabilite].
COMBINATIE s.f. 1. Reunire, imbinare, combinare. ♦ Reactie prin care se unesc elemente chimice si se formeaza un corp compus, cu alte proprietati fizice si chimice. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Gen. -iei, var. combinatiune s.f. / cf. it. combinazione, lat. combinatio].
CONFUNDA vb. I. 1. tr. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confund. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere].
GEODEZIE s.f. Stiinta aplicata care studiaza forma si dimensiunile Pamantului si intocmirea hartilor cu ajutorul unor operatii geometrice si trigonometrice. [Gen. -iei. / < fr. geodesie, cf. gr. ge – pamant, daiein – a imparti].
PARATROFIE s.f. (Biol.) forma de parazitism in care energia necesara cresterii unui microorganism este furnizata de gazda. [Gen. -iei. / cf. gr. para – langa, trophe – hrana].
CONFUNDA, confund, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul; a asemana, a asemui. 2. Refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere.
NARA, nari, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale prin care respira si miros oamenii si unele animale. ◊ Expr. Cu narile (sau nara) in vant = cu capul ridicat, cu o tinuta semeata; p. ext. mandru, plin de sine. A se umfla in nari sau a-si umfla narile = a-si lua un aer semet; p. ext. a-si da importanta, a se ingamfa. 2. Piesa metalica in forma de tub amplasata pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lantul ancorei de pe punte in afara bordului. [Var.: (reg.) nare s. f.] – Lat. naris.
BOIA ~iele f. pop. 1) Substanta coloranta cu care se acopera diferite obiecte in scop decorativ sau de protectie; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplica in special pe fata pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub forma de praf rosu, obtinut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya
CONTESTATIE s.f. (Jur.) Cerere de anulare a executarii unei hotarari pentru vicii de forma. ♦ Memoriu prin care se cere revizuirea sau anularea unui act, a unei masuri etc. [Gen. -iei, var. contestatiune s.f. / cf. fr. contestation, it. contestazione, lat. contestatio].
DEVIATIE s.f. 1. Abatere, indepartare fata de o directie normala data; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenta maselor de metal situate la bord. [Gen. -iei, var. deviatiune s.f. / cf. fr. deviation, it. deviazione].
GRANULIE s.f. (Med.) forma grava de tuberculoza caracterizata prin prezenta de granulatii in plamani si in toate organele. [Gen. -iei. / < fr. granulie].
TEOFANIE s.f. (Rel.) 1. Aparitie sau manifestare a divinitatii in forma personala ori impersonala. 2. Obiect in care s-ar realiza manifestarea divina. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – aparitie a divinitatii].
COLETARIE s.f. Expediere de marfuri in cantitati mici si sub forme usor de manuit; (p. ext.) mijloc (mai ales feroviar) de transport pentru aceste marfuri. [Gen. -iei. / < colet + -arie].
HEBEFRENIE s.f. (Med.) Una dintre formele dementei precoce, care se caracterizeaza prin comportament pueril cu tendinte spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hebephrenie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].
RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.
PADUREA DE PIATRA (SHI LIN), formatiuni stancoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni inalti de c. 30 m, situate intr-o regiune carstica din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orasul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „paduri de piatra”, extinsa pe c. 260 km2, care a luat nastere in urma actiunii erozive a apelor din precipitatii asupra rocilor carstice, stancile rezultate capatand forme ciudate, cum sunt leul urias, bivolul, rinocerul, pasarea Phoenix s.a. Este cea mai mare si cea mai spectaculoasa padure de piatra de pe Glob. Turism.
PILDA, pilde, s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept invatatura, drept model de urmat, drept termen de comparatie; ceea ce poate servi ca obiect de imitatie sau inspiratie in privinta formei, aspectului etc.; model, exemplu. ◊ Loc. adv. De pilda = de exemplu, bunaoara, cum ar fi. ◊ Expr. A lua pilda = a imita exemplul cuiva. ♦ Dovada, proba, indiciu. ♦ Pedeapsa sau masura drastica, menita sa serveasca drept avertisment si pentru altii. 2. Povestire alegorica cu un cuprins religios sau moral, productie literara cu caracter moralizator, cu o structura apropiata de fabula; parabola; p. ext. maxima, sentinta; proverb, zicala; semnificatie, talc cuprins intr-o asemenea povestire, maxima, zicala sau intr-o actiune oarecare, intr-o fapta etc. ◊ Loc. prep. (Inv. si reg.) In pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabula. – Din magh. pelda.
A SE COROIA pers. 3 se ~iaza intranz. A capata forma de arc; a se incovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat
FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].
BUTELIE s.f. 1. (Tehn.) Recipient cilindric de otel in care se pastreaza gaze comprimate. ◊ (Fiz.) Butelie de Leyda = condensator electric de forma cilindrica, construit prima data in 1746 de trei savanti olandezi. 2. Sticla pentru pastrat sau transportat lichide. [Gen. -iei. / < fr. bouteille].
CONFIGURATIE s.f. Infatisare, forma exterioara a unui lucru. ♦ Totalitatea relatiilor dintre mai multe sisteme sau dintre partile unui sistem. [Gen. -iei. / cf. fr. configuration, lat. configuratio].
DEMOCRATIE s.f. forma de organizare si conducere politica a societatii in care puterea suprema este exercitata de popor. [Gen. -iei, var. democratiune s.f. / < fr. democratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere].
GINANDRIE s.f. (Biol.) 1. Existenta la femei a caracterelor s*****e secundare barbatesti. 2. forma sub care se prezinta la unele flori androceul si gineceul, datorita concresterii staminelor cu pistilul. [Gen. -iei. / < fr. gynandrie, cf. gr. gyne – femeie, aner – barbat].
SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.
DEformaTIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformatie profesionala = apreciere eronata, mecanica, datorita deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformatiune s.f. / cf. fr. deformation, it. deformazione, lat. deformatio].
DESPOTIE s.f. (Ist.) forma de guvernamant autocratica in fruntea careia se afla un despot; despotism; tara condusa de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie].
PLUTOCRATIE s.f. forma de guvernare in care puterea de stat apartine exclusiv celor bogati. ♦ Totalitatea bogatasilor dintr-un stat. [Gen. -iei. / < fr. ploutocratie, gr. ploutos – bogatie, kratos – putere].
VARIABIL, -A, variabili, -e, adj. Care variaza; susceptibil de a se schimba; schimbator. ◊ (Mat.) Cantitati (sau marimi) variabile = cantitati (sau marimi) susceptibile de a-si schimba valoarea fata de altele, care raman constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (in cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variaza. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care isi schimba terminatia. [Pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.
PARTITIV, -A, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre constructii) Care exprima ideea de parte dintr-un intreg sau intregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se ataseaza la un cuvant partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
RANDUIALA, randuieli, s. f. 1. Faptul de a randui; fel de aranjare a lucrurilor in mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel in care se desfasoara o actiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Masura, directiva, dispozitie, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datina, obicei, regula. 4. Denumire generica folosita in trecut pentru anumite dari in bani catre domnie. [Pr.: -du-ia-] – Randui + suf. -eala.
INTRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul sau locul dintre doua sau mai multe obiecte sau persoane) In locul dintre; printre. Intre Nistru si Prut. Satul este asezat intre doua dealuri. S-a dus intre straini. 2) (exprima un raport temporal, indicand intervalul de timp) In intervalul dintre... luam pranzul intre orele 13 si 14. ◊ Intre timp in intervalul de timp; in rastimp. 3) (exprima un raport de reciprocitate si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprima un raport distributiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost impartit intre membrii colectivului. [Sil. in-tre] /<lat. inter
ALOTROPIE s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se gasi in natura sub mai multe forme, cu proprietati fizice si chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atractie reciproca intre doua celule de sens opus. [Gen. -iei. / < fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].
BUJIE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scanteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, in forma de cartus, in care se incorporeaza substanta activa. 3. Tija flexibila sau rigida, folosita ca sonda in chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie].
FANTEZIE s.f. 1. Imaginatie artistica creatoare. ♦ Imaginatie; reverie. 2. Ciudatenie, capriciu. 3. (la pl.) Plasmuiri. 4. Piesa de muzica instrumentala care nu are o forma prestabilita. V. parafraza. ♦ Piesa instrumentala in stil contrapunctic, a carei muzica are un caracter neobisnuit, fantastic. 5. (Si in forma fantaisie) Tesatura al carei colorit si textura sunt astfel facute incat sa permita maxima imaginatie a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia].
GEOMETRIE s.f. Ramura a matematicii al carei obiect il constituie formele spatiale. ◊ Geometrie descriptiva = ramura a geometriei care se ocupa cu reprezentarea corpurilor din spatiu prin figuri plane. [Gen. -iei. / < fr. geometrie, cf. lat. geometria < gr. ge – pamant, metron – masura].
IDEATIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor si a conceptelor. 2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideatiune s.f. / < fr. ideation].
ORTODIAGRAFIE s.f. forma de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate in mod deosebit in evidenta pozitia si marimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].
PANTOGRAFIE s.f. 1. Reproducere mecanica cu ajutorul pantografului (1). 2. Procedeu de tipar cu forme a caror suprafata activa, mai inalta decat suprafata neutra, este unsa cu o cerneala vascoasa; tipar inalt. [Gen. -iei. / < fr. pantographie].
ZAMISLI, zamislesc, vb. IV. (Inv. si reg.) 1. Tranz. A concepe fatul; a procrea, a face pui, a naste. 2. Refl. A lua fiinta, a se naste, a se intrupa. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) infiripa. – Din sl. zamysliti.
ANALOGIE s.f. Asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemanare partiala in ceea ce priveste forma sau continutul a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt; schimbarea produsa. [Gen. -iei, var. (inv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].
ZAMISLI, zamislesc, vb. IV. (Inv. si arh.) 1. Tranz. A concepe fatul; a procrea, a face pui, a naste. 2. Refl. A lua fiinta, a se naste, a se intrupa. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) infiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).
BALON, baloane, s. n. 1. Aerostat alcatuit dintr-o invelitoare impermeabila umpluta cu un gaz mai usor decat aerul, caruia i se poate atasa o nacela. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in balon = a-si bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucarie de cauciuc foarte subtire, mai ales in forma de sfera, umpluta cu aer sau cu un gaz usor. ♦ (Sport) Minge. 2. (In sintagma) Balon de sapun = basica suflata din clabuci de sapun; fig. vorba goala, amagitoare. 3. Vas sferic de sticla, intrebuintat in laborator in anumite operatii chimice. ♦ (In sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevazut cu un tub de aspiratie si intrebuintat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.
POTCOAVA, potcoave, s. f. Piesa din otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza cu caiele pe copitele animalelor de tractiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. In potcoava = in forma de semicerc. ◊ Expr. Cauta (sau umbla dupa) potcoave de cai morti ori cauta (sau umbla) dupa cai morti, sa le ia potcoavele = umbla dupa lucruri imposibil de obtinut sau de gasit. A-si lepada (sau a sta sa-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesa de otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza pe tocurile bocancilor si ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.
BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) Jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone
CARENA ~e f. 1) (la pasari) Proeminenta alungita in forma de creasta a sternului pe care sunt fixati muschii pieptului si care actioneaza aripile. 2) bot. Portiune din corola leguminoaselor care ia nastere din concresterea a doua petale inferioare. 3) Parte exterioara a unei nave care se afla sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena
GRANULATIE s.f. 1. Mic corpuscul caracteristic pentru anumite celule. ♦ Mica tumoare rotunda care se formeaza pe suprafata membranelor seroase si mucoase in anumite afectiuni. 2. (Tehn.) Structura unui material granulos, exprimata in procente de greutate. [Gen. -iei, var. granulatiune s.f. / cf. fr. granulation].
NEOformaTIE s.f. 1. (Biol.) formare noua a unui organ sau tesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locala) care poate aparea in diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformatiune s.f. / < fr. neoformation].
forma s.f. 1. Infatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi, a se afla in cele mai bune conditii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. 4. Dispozitie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti. 5. Aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel in care se toarna litere; zat al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati pentru a zadarnici o actiune, un plan. (Reg.) A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de insistent, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept teapan, rigid. Sta bat. 2. Fig. Lovitura cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor. - Et. nec.
NEOPLAZIE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral, prin inmultirea exagerata a celulelor si uneori prin modificarea structurii caracteristice a tesutului din care a luat nastere. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neoplasie.
DINTE ~ti m. 1) formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis
TU pron. pers. pers. II sing. (tie, iti, ti, (pe) tine, te) 1) (indica persoana catre care se adreseaza vorbitorul) ~ inveti. ◊ Nici ~ cal, nici ~ caruta nimic. 2) (formele de dativ inaintea unui verb au valoare posesiva) Iti scrii lucrarea? 3) (formele atone la dativ si acuzativ servesc la formarea diatezei reflexive) Te framanta zi si noapte. 4) (se foloseste cu valoare personala generalizatoare) Ia te uita ce s-a intamplat. /<lat. tu
RELIGIE s.f. 1. forma a constiintei sociale, constituind o reflectare imaginara a realitatii naturale si sociale; confesiune; credinta intr-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult. [Gen. -iei, var. religiune s.f. / cf. lat. religio, fr. religion, it. religione].
OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ Stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].
IMPLICATIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecinta imediata a altui fapt sau caruia ii urmeaza implicit. 2. (Log.) Enunt format dintr-un antecedent si un consecvent, astfel incat adevarul sau falsul antecedentului atrage dupa sine adevarul sau falsul consecventului si invers. [Gen. -iei, var. implicatiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – inlantuire].
POLEMOLOGIE s.f. Disciplina care studiaza cauzele razboaielor, diferitele forme sub care se manifesta razboiul ca fenomen social, functiunile si efectele sale, cu scopul de a trage concluzii asupra evitarii razboaielor. [Ge. -iei. / < fr. polemologie, cf. gr. polemos – razboi, logos – stiinta].
REZOLUTIE s.f. 1. Hotarare adoptata in urma unor dezbateri colective. ♦ (Jur.; in forma rezolutiune) Desfiintare a unui contract in urma neexecutarii conditiilor. 2. Rezolvare (a unei cereri); hotarare, decizie. 3. Disparitia treptata a unui proces patologic. [Gen. -iei, var. rezolutiune s.f. / cf. fr. resolution, lat. resolutio].
VARIABIL, -A I. adj. 1. care variaza; schimbator. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuita pentru cumpararea fortei de munca. 2. (mat.) care variaza2 (I, 2). II. s f. 1. (mat.) marime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei multimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentand un nume care semnifica o clasa ai carei membri sunt denotatii sai posibili. 3. (stat.) caracteristica putand prezenta variatie de la un element la altul al unei colectivitati. (< fr. variable, lat. variabilis)
RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele doua bare in forma de cui, facute din fier sau din lemn, cu care se inchid laturile jugului pentru a retine grumazul animalului in jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) rasteu, restei s. n.] – Et. nec.
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, teapan. Sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.
PARTITIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei multimi intr-o clasa de submultimi disjuncte doua cate doua si a caror reuniune formeaza multimea data. ♦ (In lingvistica matematica) Impartirea cuvintelor dupa flexiune, necesara atunci cand se trateaza partea de vorbire, genul, clasificarea tipologica a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – impartire].
PERSONIFICATIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ forma de halucinatie constand in vederea si auzirea simultana a unui om in cadrul unor scene de masa ciudate, intuita in cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].
PSEFOLOGIE s.f. forma a sociologiei care studiaza atitudinea politica si comportamentul grupurilor de alegatori, pentru a detecta factorii ce-i influenteaza in deciziile luate; sociologie electorala. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].
CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre
POLIANDRIE s.f. 1. forma istorica de organizare a familiei, in care o femeie era casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – barbat].
RENASTE, renasc, vb. III. Intranz. A se naste din nou, a lua fiinta. ♦ A se arata, a se ivi din nou, a reaparea. ♦ A se trezi la viata, a se innoi, a se inviora, a inflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re1- + naste (dupa fr. renaitre).
INSURECTIE s.f. forma de lupta armata, organizata, a fortelor patriotice, revolutionare, avand ca scop inlaturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul national a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection].
RAGTIME [rægtaim] (cuv. engl.) s. n. Stil pianistic la moda in perioada 1896-1917, care al luat nastere in statul american Missouri si a reprezentat, impreuna cu bluesul, unul dintre elementele constitutive ale jazz-ului. Muzica vesela si optimista, in tempo moderat, cu forma simetrica. Beneficiaza de partituri scrise si publicate.
ANATOMIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii fiintelor (animale sau plante). ◊ Anatomie descriptiva = anatomie care se ocupa cu descrierea formelor diferitelor organe; Anatomie patologica = parte a anatomiei care studiaza transformarile anatomice intervenite in structura tesuturilor si a organelor corpului. ♦ Structura unei fiinte sau a unui organ. [Gen. -iei. / < fr. anatomie, cf. lat. anatomia < gr. anatome – disectie].
BALON1 s.n. 1. Vehicul aerian constand dintr-un corp sferic, care se umple cu un gaz mai usor decat aerul pentru a se mentine in atmosfera. ◊ (Fam.) A lua (pe cineva) in balon = a face glume pe seama cuiva. ♦ Basica de cauciuc foarte subtire, asemanatoare unei mingi, cu care se joaca copiii. 2. Vas, in general de forma sferica, folosit pentru anumite operatii chimice. ◊ Balon de sapun = basica suflata din clabuci de sapun. 3. Minge (de fotbal, de baschet etc.). [Pl. -oane. / < fr. ballon].
INTERN, -A adj. Care se afla inauntru; interior, launtric. ◊ Organe interne = organele din cavitatea toracica si abdominala; unghi intern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei. // s.m. si f. Elev sau ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. ♦ Student in medicina care face practica la un anumit spital, unde de obicei si locuieste. [Cf. interne, it. interno, cf. lat. internus].
TRANZITIE s.f. Trecere de la o forma, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranzitie = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzitional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptata a unei roci in alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio].
CAPITAL2, -A, capitali, -e, adj. 1. De prima importanta, de frunte; fundamental, esential. ◊ Reparatie capitala = refacere a partilor esentiale ale unei cladiri, ale unei masini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanta exagerata unui fapt, unei afirmatii etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decat litera obisnuita si cu o forma, de obicei, diferita; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (In expr.) Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. – Din fr. capital.
FILOGENIE s.f. Evolutia formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogeneza. ♦ Ramura a biologiei care studiaza filiatia speciilor si dezvoltarea lor in cursul vremii. [Gen. -iei. / < fr. phylogenie].
TRAGIC, -A adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ◊ A o lua in tragic = a acorda unei intamplari (neplacute) o gravitate exagerata. // s.n. Categorie estetica desemnand pieirea unor valori umane care nu si-au epuizat inca resursele potentiale. // (Si in forma tragi-, tragico-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico].
ERUPTIE s.f. 1. Iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc.; erupere, tasnire, izbucnire. ◊ Eruptie vulcanica = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei si de revarsarea ei sub forma de lava; vulcanism. 2. Eruptie solara = crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute in cazul unor boli. [Gen. -iei, var. eruptiune s.f. / cf. fr. eruption].
IDEOLOGIE s.f. Sistem de idei, de notiuni, de teorii, de conceptii politice, morale, juridice etc., care reflecta intr-o forma generalizata, interesele unei clase sau ale unei categorii sociale determinate de conditiile istorice obiective ale existentei si care, la randul lui, exercita o influenta activa asupra dezvoltarii societatii. [Gen. -iei. / < fr. ideologie].
LECTIE s.f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lectii = a (se) medita (2) in particular. ♦ Tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (Fig.) Invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. Dojana, mustrare. [Gen. -iei, var. lectiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].
LECTIE s. f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ tii = a (se) medita (2) in particular. ◊ tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (fig.) invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. dojana, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)
A CROI ~iesc tranz. 1) (obiecte de imbracaminte, incaltaminte etc.) A taia dintr-un material dupa anumite forme si dimensiuni in vederea confectionarii. 2) (drumuri, carari etc.) A deschide inlaturand obstacolele. ◊ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciuna a ticlui o minciuna. 3) fig. (lucrari, actiuni etc.) A pregati luand masurile necesare in vederea realizarii. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti
EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].
EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.
MAFIE s.f. 1. Organizatie terorista secreta criminala din Sicilia si S.U.A. care tinde sa se substituie puterii publice printr-o forma primitiva de judecata si de pedeapsa, exercitata in favoarea unor persoane private. 2. Grup, asociatie de persoane unite pentru a-si satisface prin orice mijloace interesele private, chiar impotriva celor publice. [Gen. -iei, acc. si mafie, scris si maffie. / < it. mafia].
VASCULARIZATIE s.f. (Anat.) Procesul de formare a noi vase sanguine in masa unui tesut. ♦ Totalitatea vaselor sanguine sau limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Dispunere a vaselor intr-un organ, intr-un organism. [Gen. -iei. / < fr. vascularisation].
EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior2, strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).
FIZICA s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si al proprietatilor materiei, cu formele miscarii ei si cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizica atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatile fizice ale atomilor; fizica nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisica s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis – natura].
PERCEPTIE s.f. I. forma de reflectare nemijlocita in constiinta omului a realitatii obiective care actioneaza asupra organelor de simt; imagine care rezulta din aceasta reflectare. II. (In trecut) Oficiu al fiscului unde se incasau impozitele. [Gen. -iei, var. perceptiune s.f. / cf. fr. perception, lat. perceptio].
TIRANIE s.f. 1. forma de guvernamant antica a unor cetati grecesti caracteristica epocii de trecere de la oligarhia aristocratica la democratia sclavagista. ♦ Putere obtinuta prin uzurpare. 2. Stapanire nedreapta, bazata pe asuprire si violenta; domnie despotica. Gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia].
INSTITUTIE s.f. 1. forma de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumita activitate, care imbratiseaza un anumit domeniu etc. ♦ Asezamant. [Gen. -iei, var. institutiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio].
PRACTICABIL s.n. (Teatru) Element de decor, format dintr-un podium mobil pe care se fixeaza mai multe scanduri, servind pentru a capata inaltimea dorita in scena si pe care se poate circula. ♦ (Cinem.) Platforma pe care se instaleaza camera de luat vederi si proiectoarele. [Cf. fr. praticable].
MONOGAMIE s.f. 1. forma de casatorie in care un barbat sau o femeie nu poate avea decat o singura sotie sau un singur sot in acelasi timp. 2. (La animale) Convietuirea cu o singura femela. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – casatorie].
ECUATIE s. f. 1. relatie matematica exprimata sub forma egalitatii, in care intra elemente cunoscute si necunoscute si care se verifica numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. 2. (fig.) problema dificila. ♦ ~ chimica = reprezentare a unei reactii chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii si moleculele care iau parte efectiv la aceasta. 3. (astr.) ~ a timpului = diferenta dintre timpul solar mijlociu si cel adevarat. (< fr. equation, lat. aequatio)
INTERN, -A I. adj. care se afla inauntru; interior, launtric. ♦ organe e = organele din cavitatea toracica si abdominala; boli e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~a = motor care foloseste energia unui combustibil ars in interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei; (inform.) memorie ~a = memorie a calculatorului facand parte din unitatea centrala. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. 2. student in medicina care face practica intr-o clinica, unde, de obicei, si locuieste. (< fr. interne, lat. internus)
TETRARHIE s.f. forma de guvernamant in Imperiul roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. ♦ Subdiviziune a falangei macedonene. ♦ A patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia].
CENUSA s. f. 1. Substanta minerala in forma de pulbere, care ramane dupa arderea unui corp. ◊ Expr. A preface in cenusa = a distruge in intregime prin foc, a pustii. A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa pe cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata de un vulcan in eruptie. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. – Lat. *cinusia (< cinus).
SUSPENSIE s.f. 1. Atarnare. ♦ Intrerupere (intentionata) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intr-un lichid. 3. Mod de sustinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustin acest echipament. ♦ Legatura elastica dintre un sistem tehnic si piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio].
CENUSA s. f. 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc). A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. 2. (In sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Lat. *cinusia (< cinis).
RECEPTIE, receptii, s. f. 1. Operatie de luare in primire a unui material sau a unei lucrari, pe baza verificarii lor cantitative si calitative. ♦ Serviciu intr-o intreprindere hoteliera care are evidenta persoanelor aflate in hotel, face repartizarea in camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma in alta forma de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (in cercurile oficiale). 4. (inv.) Primire, intampinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de receptie = discurs rostit intr-o sedinta solemna de catre un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.
MEZOMERIE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule intre formele ei izomere electronic; structura intermediara. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care considera ca, pentru o substanta ce poate fi formulata in mai multe structuri (structuri-limita), adevarata ei structura nu este cea redata prin structurile-limita, ci cea intermediara acestora. V. rezonanta. [Gen. -iei. / < fr. mesomerie].
ETIMOLOGIE s.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. 2. Explicare istorica a sensului si a formei unui cuvant. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populara = modificare a unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva; etimologie multipla = explicarea originii unui cuvant prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. etymologie, lat., gr. etymologia – studiul intelesului adevarat < etymos – adevarat, logos – studiu].
CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus