Rezultate din textul definițiilor
INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune in vedere. 2. A chema in judecata, a cita in fata unei instante superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

INTIMA vb. tr. 1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)

ascund, -uns, a -unde v. tr. (lat. abscondere, -onsum si -onditum; it. nascondere, pv. sp. pg. esconder). Acoper ca sa nu se vada, pun intr´un loc unde sa nu poata fi descoperit, pitesc: a ascunde banii in pamint. Fig. Tainuiesc, disimulez: a-ti ascunde bucuria.

A OFERI ofer tranz. 1) A pune la dispozitie; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da in semn de atentie sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfa. 4) fig. A expune pentru a fi vazut; a pune in fata; a infatisa; a prezenta; a arata. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre

EXPONAT s.n. Obiect expus intr-un muzeu, intr-o expozitie sau vitrina. [Pl. -te. / < rus. eksponat, cf. lat. exponere – a pune la vedere].

INTIMA vb. I. tr. 1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].

INTIMARE s.f. Actiunea de a intima si rezultatul ei; avertizare, punere in vedere. [< intima].

IMPACHETA, impachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strange, a aduna lucruri intr-un sac, intr-o lada etc., a ambala (in vederea transportului). 2. A pune comprese cu namol, cu parafina etc. pe o parte bolnava a corpului. – In + pachet. Cf. fr. empaqueter.

ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzand conditiile irevocabile pe care o putere, un stat, un imputernicit le pune altuia in vederea rezolvarii unei situatii litigioase de care depind relatiile lor reciproce. [Var.: (inv.) ultimat s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.

SOMA2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) in chip categoric (si sub amenintare) sa suporte anumite consecinte, sa indeplineasca ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva in vedere, cu forme legale, sa execute (sau sa nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

PUPITRU, pupitre, s. n. Obiect de mobila avand suprafata in plan inclinat si pe care se pune (la inaltimea vederii) o carte, o partitura etc.; (in special) banca de scoala cu fata inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda, masurarea si controlul operatiilor unui proces tehnologic sau de alta natura. – Din fr. pupitre.

SOMATIE, somatii, s. f. Faptul de a soma; invitatie prin care se pune cuiva in vedere sa execute (sau sa nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordona cuiva sa execute (sau sa inceteze de a executa) o actiune. [Var.: (inv.) somatiune s. f.] – Din fr. sommation.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

crici, cricesc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorba, a da stire, a anunta. 2. a da cuiva o insarcinare, a insarcina. 3. a pune cuiva in vedere un lucru; a starui, a recomanda. 4. (refl.) a se intelege (cu cineva), a cadea de acord.

SOMA vb. I. tr. A cere cuiva sub amenintare sa indeplineasca ceva. ♦ A pune cuiva in vedere, in formele stabilite de lege, sa (nu) execute ceva. [< fr. sommer].

SOMA4 vb. tr. a cere cuiva sub amenintare sa indeplineasca ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva in vedere, in formele stabilite de lege, sa (nu) execute ceva. (< fr. sommer)

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. si refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adapost ca sa nu poata fi vazut si gasit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde dupa deget = a-si ascunde o vina in chip stangaci. ♦ Fig. A tainui o fapta, un gand, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

A COORDONA ~ez tranz. 1) (persoane) A pune de acord in vederea obtinerii unui ansamblu coerent. 2) (activitati, actiuni) A orienta pentru a obtine rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner

TOCITOR, -OARE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucreaza la carierele de piatra. 2. S. f. Vas mare de lemn in care se pun fructe la fermentat in vederea fabricarii vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.

A BALOTA ~ez tranz. (obiecte, produse, marfuri) A pune intr-un balot (in vederea transportarii, depozitarii etc.); a impacheta; a ambala. /Din balot

NUMITOR s.m. (Mat.) Termen al unei fractii, scris sub linia de fractie, care arata in cate parti a fost impartit intregul. ◊ A aduce la acelasi numitor = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, dupa fr. denominateur].

NUMITOR s. m. termen al unei fractii, sub linia de fractie, indicand in cate parti a fost impartit intregul. ◊ a aduce la acelasi ~ = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)

MEDITA, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adanc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Inv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Inv.) A pune ceva la cale; a planui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. sa-si pregateasca (in afara orelor de curs) lectiile, examenele; a da lectii particulare. – Din fr. mediter.

CHESTIONAR ~e n. 1) Serie de intrebari puse dupa o anumita metoda in vederea realizarii unei anchete. 2) Formular in care este inscrisa aceasta serie de intrebari. [Sil. -ti-o-] /<fr. questionnaire

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

EXPLOATA vb. I. tr. 1. A-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune in valoare].

EXPLOATA vb. tr. 1. a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)

INVESMANTA, invesmant, vb. I. Tranz. A imbraca pe cineva, a pune cuiva un vesmant (cu pompa, in vederea unei solemnitati, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a invesmantat in graba. [Prez. ind. si: invesmantez.Var.: invesmanta, investmanta vb. I] – In + vesmant.

A SE DOSI ma ~esc intranz. A se pune la dos pentru a nu fi vazut; a se ascunde. /Din dos

ZAVEAZA ~eze f. inv. 1) Bucata de tesatura care se pune la ferestre (uneori la usi, la paturi) drept podoaba, pentru a impiedica patrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lana care se pune pe perete; scoarta. /<sl. zavesa

GARDA s.f. 1. Paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ Garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

GARDA s. f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (sport) pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ♦ a se pune in ~ = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau sora) de ~ = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program. 3. parte a sabiei, intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

BAIE1, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ Apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

BAIE1, bai, s. f. I. 1. Scaldat, scalda, imbaiere. 2. Cada, vas special de imbaiat; feredeu. ♦ Apa de imbaiat. ◊ Expr. Baie de sange = cantitate mare de sange pierduta de cineva; p. ext. macel. ♦ Cladire cu instalatii speciale de imbaiere; p. restr. incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. (Urmat de determinari) Expunere a corpului (gol), in scop igienic sau curativ, la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie chimica etc. in vederea unor operatii tehnice; p. ext. lichidul, solutia chimica etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Statiune balneara. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

PERSONALISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.

CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

DISCUTIE ~i f. 1) Schimb de pareri referitor la o chestiune in vederea unei hotarari; dezbatere. ◊ Fara ~ fara a se pune la indoiala; in mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; dialog; convorbire. 3) Schimb de pareri contradictorii. [Art. discutia; G.-D. discutiei; Sil. -ti-e] /<fr. discussion

chiomb (chioamba), adj.1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.

MOBILIZA vb. I. tr. 1. a chema sub arme, a pune o armata pe picior de razboi. ◊ (fam.) a convoca. 2. a antrena si stimula o colectivitate in vederea unei actiuni de interes general. 3. (med.) a pune un bolnav sa umble, sa se miste. II. refl. a-si aduna fortele. (< fr. mobiliser)

carantina f., pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zeci, fiind-ca atitea zile dura la inceput; fr. quarantine; turc. karantina). Sedere silita citeva zile intr´un loc supravegheat al calatorilor veniti din regiuni molipsite (de ciuma, de holera) p. a vedea daca-s bolnavi ori nu. Fig. A pune la carantina, a izola, a exclude.

INSAMANTA, insamantez, vb. I. Tranz. 1. A pune in pamant semintele unei culturi; a semana1. 2. A pune in apa icre sau pesti de reproductie, in vederea obtinerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificiala gameti masculi in organele genitale femele, in vederea reproductiei. ♦ A introduce intr-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – In + samanta (dupa fr. ensemencer).

ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. 1. A inzestra o nava, un avion, o armata, un soldat etc. cu cele necesare in vederea unei actiuni, unei calatorii etc. ♦ Refl. A-si pune echipamentul; p. gener. a se imbraca. 2. A dota cu echipament o intreprindere, o instalatie etc. – Din fr. equiper.

A SE ASCUNDE ma ascund intranz. A se pune intr-un loc ferit pentru a nu fi vazut; a se dosi. /<lat. abscondere

BALANTA, balante, s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatii corpurilor, format dintr-o parghie la capetele careia se asaza, de o parte, obiectul de cantarit si, de cealalta parte, greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. A pune in balanta = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatie, raport intre doua sume, conturi etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul si din creditul conturilor; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Fr. balance.

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

TUTELA ~e f. 1) Autorizatie acordata cuiva prin lege de a avea grija de o persoana lipsita de capacitatea de a actiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Institutie legala care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdictie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane in vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenta jenanta; ocrotire suparatoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela

DEMARA vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune in miscare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursa) a porni cu avant, in viteza, a tasni; (despre o actiune, o afacere) a incepe. (< fr. demarrer)

VICTORIAN, -A adj. referitor la stilul la moda in Anglia in epoca corespunzatoare domniei reginei Victoria (1837-1901), caracterizat prin accentul pus pe pompa, ceremonial, precum si prin pudibonderie, ingustime de vederi etc., iar in arhitectura printr-o ornamentatie greoaie. (< fr. victorien, engl. victorian)

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

VAZA2 ~e f. 1) vas de sticla, ceramica, cristal) in care se pun flori. 2) Vas (special in care se servesc fructele la masa; fructiera. [G.-D. vazei] /<germ. Vase, it. vaso, fr. vase

INTERVIU s.n. 1. Convorbire intre o personalitate politica, culturala etc. si un ziarist, in cursul careia acesta ii pune intrebari spre a afla parerea personalitatii in diverse probleme, in vederea difuzarii prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat in ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetarii sociologice. [< engl., fr. interview].

SALARIAT, -A (‹ fr.) adj., s. m. si f. Persoana fizica care incheie un contract de munca individual, cu o persoana fizica sau juridica, ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca, si se obliga astfel sa presteze munca pentru si sub autoritatea acestuia, in schimbul unei remuneratii numite salariu. ◊ S. temporar = persoana incadrata la un agent de munca temporara si pus de acesta la dispozitia unui utilizator, pe durata necesara, in vederea indeplinirii anumitor sarcini precise si cu caracter temporar.

DEMARA, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune in miscare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-si lua avant, a porni in viteza (intr-o cursa). – Din fr. demarrer.

STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie.A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina

DEMARA vb. I. 1. tr. A porni, a pune in miscare (masini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avant, in viteza. [< fr. demarrer].

INTERVIU, interviuri, s. n. Convorbire intre o personalitate politica, culturala etc. si un ziarist, in cursul careia acesta ii pune intrebari spre a afla parerile personalitatii in diverse probleme (de actualitate), in vederea publicarii lor in presa sau a difuzarii lor la radio si televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, aparut in presa sau difuzat prin radio si televiziune. – Din engl., fr. interview.

AMNAR, amnare, s. n. 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scantei in vederea aprinderii fitilului sau iascai. 2. (Reg.) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul. 3. (Reg.) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amanar s. n.] – A + manar[e] (< lat. manuale).

A ECRANIZA ~ez tranz. 1) A inregistra pe o pelicula speciala in vederea proiectarii pe ecran; a filma; a cinematografia. 2) (opere literare sau muzicale) A pune la baza crearii unei opere cinematografice. /ecran + suf. ~iza

PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)

OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi1 (dupa lat. ocularis).

EXPLOATA, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune in valoare o resursa; a extrage o substanta utila, un material folositor etc. in vederea realizarii unor obiective economice. 2. (In teoria marxista) A-si insusi fara echivalent o anumita cantitate de munca straina, a acapara o parte din roadele muncii producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic si politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a impila. 4. (Fig.) A trage folos (in mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slabiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

MOBILIZA vb. I. tr. 1. A chema sub arme (intreaga armata de rezerva), a pune o armata pe picior de razboi. 2. A strange, a organiza, a grupa forte (in vederea unei actiuni, la o adunare etc.) [< fr. mobiliser].

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

COORDONA, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord partile unui tot, a indruma in sens unitar o serie de activitati desfasurate in vederea aceluiasi scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.

TRANSPARENT, -A I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, straveziu. ◊ diafan, subtire, delicat. 2. (fig.) usor de inteles. II. s. n. foaie liniata care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)

VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor dobandite de elevi, de studenti, de candidati pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diploma = examen sustinut in fata unei comisii speciale, dupa absolvirea unei institutii de invatamant superior, in vederea obtinerii diplomei. ♦ Proba, incercare prin care se verifica trainicia, temeinicia unui lucru, a unei situatii etc. 2. Cercetare amanuntita a unui lucru sau a unei fiinte, in vederea ajungerii la o justa cunoastere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de catre medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.

A DEMARA ~ez 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune in miscare; a porni. 2) sport A porni cu avant; a se avanta. 2. tranz. (corabii) A elibera de parame (in vederea plecarii). /<fr. demarrer

A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana

PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit si absol.) A supune ceva sau pe cineva la o proba, la o incercare, pentru a vedea daca este corespunzator unui scop, unor cerinte etc.; a incerca un obiect de imbracaminte, de incaltaminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune in evidenta. – Din lat. probare.

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

crisnic (crisnici), s. m.1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. Sl. kristu „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. Sensurile 2 si 3 sint n. (pl. crisnice1) vezi comentariul). – De la aceeasi radacina sl. provine cristas, s. n. (navod), si probabil cristie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. Cf. si cristac, s. n. (navod), din bg. krustak „cruce”.

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

A PREZENTA prezint tranz. 1) A aduce in prezenta (cuiva), mentionand numele si alte informatii, pentru a face sa fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune in fata; a infatisa; a arata. ◊ ~ arma a manui arma intr-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrari, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunand vederii sau facand cunoscut continutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentatii etc.) A face cunoscut publicului (interpretand, expunand etc.). 5) (candidati) A face sa fie inscris in calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. presenter, lat. praesentare

TRANSPARENT, -A adj. 1. Prin care se poate vedea clar, straveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi inteles, ghicit usor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hartie pe care sunt trase linii groase paralele si care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

COORDONAT, -A adj. Pus de acord; in raport de coordonare. ◊ Propozitie coordonata (si s.f.) = propozitie (principala sau secundara) care sta pe acelasi plan cu alta, fara a depinde de ea din punct de vedere gramatical. [Var. coordinat, -a adj. / cf. fr. coordonne, it. coordinato].

PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. si refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva in vederea unui efort. – Cf. sl. podupreti.

A ABORDA ~ez 1. intranz. 1) (despre nave) A se apropia de tarm sau de chei (in vederea legarii); a acosta. 2) (despre nave) A se ciocni accidental (de o alta nava, de un dig etc.). 2. tranz. 1) (nave) A anina pentru a trage la tarm. 2) fig. (probleme, chestiuni etc.) A pune in discutie. 3) fig. (persoane, de obicei necunoscute) A opri (in mod brutal) pentru a li se adresa; a acosta. /<fr. aborder

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

A INSTRUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A pune in posesia unor cunostinte noi; a face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a cultiva; a pregati; a prepara. 2) (militari) A pregati dupa un program special in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta in prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere

VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum

EDITA vb. tr. 1. a publica si a pune in vanzare o lucrare, o carte, o revista, o emisiune postala, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetari competente. 3. (inform.) a pregati textual datele unui program, in vederea prelucrarii lor la ordinator. (< fr. editer)

EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.

CALEIDOSCOP s.n. 1. Cilindru opac in lungimea caruia sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel incat mici obiecte colorate, puse in interior, formeaza o infinitate de desene simetrice. 2. (Fig.) Opera, rubrica care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte. [Pron. -lei-, pl. -oape, -opuri. / < fr. kaleidoscope, cf. gr. kalos – frumos, eidos – imagine, skopein – a vedea].

cobace (-e), s. f.1. Coliba. – 2. Dependinte. – Var. (Trans.) cobase. Sb. kobaca (Densusianu, Hateg, 56; DAR). In Banat si Trans. de Sud. Din aceeasi familie par a face parte mai multe cuvinte, a caror legatura exacta este greu de definit: cobilcer (var. cobilser), s. n. (Banat, scrumiera); cobilteata, s. f. (cotet de gaini), pe care DAR il pune in legatura cu germ. Kobel „coliba”; cobirlau, s. n. (cotet de gaini; vizuina de urs); cobirna, s. f. (coliba); cobilete (var. copilet), s. n. (nisa, firida; colt, ungher). Poate sint in legatura cu coliba (vezi cuvintul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.

ATUNCI adv. I. 1. In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci si nici atunci = niciodata. 2. Intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. Pun mana pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai asa, numai in acest caz. Sa te vedem cum lucrezi, si atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjunctie) In cazul acesta. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

EXpune, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).

A INCALTA incalt tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune in picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele in incaltaminte. ~ copilul. 3) A asigura cu incaltaminte. ~ familia. 4) (roti de caruta, talpi de sanie etc.) A inzestra cu sine de fier; a sinui. 5) fig. fam. A face sa vada lucrurile altfel decat sunt in realitate, pacalind cu abilitate; a imbrobodi. /<lat. incalceare

MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

VIZA vb. tr. 1. a pune o viza (pe un pasaport, pe un permis etc.). 2. a prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari. (< fr. viser)

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

STUDIU, studii, s. n. 1. Actiunea de a studia (1); munca intelectuala sustinuta depusa in vederea insusirii de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu. ♦ Spec. Insusire de cunostinte stiintifice; invatatura. ◊ Expr. A-si face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de invatamant; a urma cursurile unei scoli, institutii de invatamant. ♦ (Teatru; in expr.) A pune o piesa in studiu = a incepe repetitiile la o piesa. 2. Materie de invatamant. 3. Lucrare, opera stiintifica. 4. (In artele plastice) Schita partiala sau preliminara cu ajutorul careia pictorul, sculptorul etc. compune si executa o opera definitiva. ♦ Compozitie muzicala cu caracter de virtuozitate, destinata mai ales unui scop pedagogic (de exercitiu). – Din lat. studium, it. studio.

A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade.~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul.Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare

ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga curuliga, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.

LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.

PUNCT s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (inv.) picatura, soroaca. (A pus ~ la sfarsitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.); puncte-puncte v. puncte de suspensie (pl.); punct si virgula = (Transilv.) coma punctata, (inv.) semicolon. 3. s. v. comedon. 4. s. v. articol. 5. s. v. clauza. 6. s. loc. (In diferite ~ ale orasului.) 7. s. v. faza. 8. s. v. stadiu. 9. s. punct de vedere v. parere. 10. adv. exact. 11. interj. v. ajunge!

PANA2 pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in vibratie coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

ciocirlan m. (d. cioc cu int. de „mot”, de ex., barba´n cioc, pin [!] aluz. la motu acestei pasari, cum se vede si din ngr. tsutsulianos, ciocirlan, care vine d. rom. tutuian. Cp. cu it. sud cucugghiata, ciocirlan, adica „cucuiata, motata”, si cu rom. topirlan si ciocoi). O pasare necajatoare [!] din neamu vrabiii, dar mai mare si motata (galerita cristata). Umbla pin semanaturi si pe marginea drumurilor si nu se pune pe ramuri. V. ciocirlie.

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.

2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).

PRACTICABIL, -A, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus in practica, care este realizabil; de care te poti folosi in mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu usurinta; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constand dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scena impresia unei diferente de nivel (un damb, un balcon etc.) si pe care se poate circula; platforma mobila pe care sunt instalate luminile si camerele de luat vederi care inregistreaza un spectacol, o scena de film etc. – Din fr. praticable (dupa practica).

ACTIV1 s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare



Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)