Rezultate din textul definițiilor
INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune in vedere. 2. A chema in judecata, a cita in fata unei instante superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
INTIMA vb. tr. 1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
ascund, -uns, a -unde v. tr. (lat. abscondere, -onsum si -onditum; it. nascondere, pv. sp. pg. esconder). Acoper ca sa nu se vada, pun intr´un loc unde sa nu poata fi descoperit, pitesc: a ascunde banii in pamint. Fig. Tainuiesc, disimulez: a-ti ascunde bucuria.
OCHI1, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta2; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. anal. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.
SCOATE, scot, vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afara) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se afla. 2. A extrage dintr-un spatiu, dintr-un invelis etc. pentru a elibera sau a utiliza. ◊ Expr. A scoate sabia (din teaca) = a incepe vrajba, razboiul. ♦ A elibera dintr-o stransoare; a degaja. 3. A pune la vedere; a da la iveala, a infatisa, a expune. ◊ Expr. A scoate la vanzare (sau la mezat, la licitatie) = a pune in vanzare (sau la mezat, la licitatie). A scoate la iveala (sau in vileag) = a face cunoscut; a dezvalui. 4. A(-si) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de imbracaminte, de podoaba etc. ◊ Expr. Pe unde scot (sau scoti etc.) camasa? = cum as (sau ai etc.) putea sa scap (ori sa scapi etc.) din incurcatura sau necazul in care ma aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tractiune. 5. A trage afara cu forta; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o masea.Expr. A scoate (cuiva) sufletul = a necaji, a supara foarte tare (pe cineva). A-si scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai facut; a reprosa (ceva cuiva). A-si scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-si imputa, a-si reprosa. ♦ Fig. A obtine, a capata (cu greutate). 6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afara dintr-un anumit loc. ♦ A face sa iasa in calea sau in intampinarea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) in lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) sa cunoasca societatea. 7. A indeparta pe cineva dintr-o functie, a da afara. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o lista, dintr-un sir. ◊ Expr. A scoate din circuit = a) a face sa nu mai functioneze, intrerupand legaturile cu circuitul; b) a retrage din circulatie. A scoate corecturile = a indrepta greselile indicate in corecturile unui text pregatit pentru tipar. 8. A face pe cineva sa iasa dintr-o anumita stare, a schimba starea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din viata (sau dintre cei vii) = a omori (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai inceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o porecla, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sacai mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o actiune). 9. A conduce pe calatori intr-un anumit loc; a duce pana intr-un loc. O poteca i-a scos din padure.Expr. A o scoate la capat = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reusi. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a pagubi (pe cineva). 10. A scapa, a salva, a ajuta (pe cineva) sa iasa dintr-o situatie grea. 11. A obtine un produs din ceva; a extrage, a fabrica. 12. A dobandi, a castiga, a obtine. ◊ Expr. A-si scoate painea (sau, rar, mamaliga) = a-si castiga existenta, a dobandi cele necesare traiului. ♦ A lua inapoi, a recupera. 13. A lua, a ridica, a obtine (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc. 14. A face ca cineva sa parvina, sa obtina o situatie mai buna; a promova. Mesterul l-a scos calfa.Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva sa devina om cumsecade, de valoare. 15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipari, a edita, a publica. A scos o carte. II. 1. A impinge inainte, facand sa iasa in afara, a lasa sa se vada, a da la iveala. Scot capul pe geam.Expr. Fuge de-si scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face sa emane; a produce. ♦ A azvarli, a arunca, a trimite. 2. A rosti sunete, a pronunta cuvinte; a striga, a tipa. ♦ A formula, a spune, a zice. 3. A nascoci, a scorni, a inventa. ♦ (Inv.) A institui. 4. (Despre pasari) A cloci ouale si a face sa iasa pui. 5. (Despre plante) A face sa rasara, sa creasca, sa se dezvolte. – Lat. *excotere (= excutere).
A OFERI ofer tranz. 1) A pune la dispozitie; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da in semn de atentie sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfa. 4) fig. A expune pentru a fi vazut; a pune in fata; a infatisa; a prezenta; a arata. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre
EXPONAT s.n. Obiect expus intr-un muzeu, intr-o expozitie sau vitrina. [Pl. -te. / < rus. eksponat, cf. lat. exponere – a pune la vedere].
INTIMA vb. I. tr. 1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
INTIMARE s.f. Actiunea de a intima si rezultatul ei; avertizare, punere in vedere. [< intima].
IMPACHETA, impachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strange, a aduna lucruri intr-un sac, intr-o lada etc., a ambala (in vederea transportului). 2. A pune comprese cu namol, cu parafina etc. pe o parte bolnava a corpului. – In + pachet. Cf. fr. empaqueter.
ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzand conditiile irevocabile pe care o putere, un stat, un imputernicit le pune altuia in vederea rezolvarii unei situatii litigioase de care depind relatiile lor reciproce. [Var.: (inv.) ultimat s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
SOMA2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) in chip categoric (si sub amenintare) sa suporte anumite consecinte, sa indeplineasca ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva in vedere, cu forme legale, sa execute (sau sa nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
PUPITRU, pupitre, s. n. Obiect de mobila avand suprafata in plan inclinat si pe care se pune (la inaltimea vederii) o carte, o partitura etc.; (in special) banca de scoala cu fata inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda, masurarea si controlul operatiilor unui proces tehnologic sau de alta natura. – Din fr. pupitre.
SOMATIE, somatii, s. f. Faptul de a soma; invitatie prin care se pune cuiva in vedere sa execute (sau sa nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordona cuiva sa execute (sau sa inceteze de a executa) o actiune. [Var.: (inv.) somatiune s. f.] – Din fr. sommation.
A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar
crici, cricesc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorba, a da stire, a anunta. 2. a da cuiva o insarcinare, a insarcina. 3. a pune cuiva in vedere un lucru; a starui, a recomanda. 4. (refl.) a se intelege (cu cineva), a cadea de acord.
SOMA vb. I. tr. A cere cuiva sub amenintare sa indeplineasca ceva. ♦ A pune cuiva in vedere, in formele stabilite de lege, sa (nu) execute ceva. [< fr. sommer].
SOMA4 vb. tr. a cere cuiva sub amenintare sa indeplineasca ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva in vedere, in formele stabilite de lege, sa (nu) execute ceva. (< fr. sommer)
APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.
ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. si refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adapost ca sa nu poata fi vazut si gasit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde dupa deget = a-si ascunde o vina in chip stangaci. ♦ Fig. A tainui o fapta, un gand, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
vedere, vederi, s. f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul vazului; vedenie. ◊ Loc. adv. La vedere = in vazul tuturor, in public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) dupa infatisare, fara a-l fi cunoscut personal; b) la repezeala. ◊ Loc. prep. In vederea... = in scopul..., pentru... ◊ Expr. A avea pe cineva in vedere = a se interesa de aproape de cineva, a avea grija (de cineva), a tine in evidenta pentru un anumit scop. A avea ceva in vedere = a avea o intentie, a-si face un plan, a urmari realizarea unui scop. A pune (cuiva ceva) in vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotarare; a avertiza. A trece cu vederea = a nu tine seama, a nu lua in seama; a scuza cuiva o greseala; a omite. (Reg.) La buna vedere! formula de salut la despartire. ♦ (Pop.) Intalnire (pusa la cale de parinti sau de petitori) intre doua persoane de sex opus, pentru mijlocirea unei casatorii. 2. Simtul vazului; ochii. ◊ Expr. A avea vederea scurta sau a fi scurt de vedere = a fi miop. 3. Infatisare, chip, aspect. 4. Priveliste, peisaj. ♦ Fotografie infatisind un peisaj; carte postala ilustrata. II. (Mai ales la pl.) Parere, idee, conceptie, convingere. – V. vedea.
pune, pun, vb. III. A aseza, a instala, a plasa intr-un loc. ◊ Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a inrautati situatia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) actiunii focului (pentru a fierbe, a gati etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) inainte = a da (cuiva ceva) de mancare. A pune (ceva) la cantar (sau in cumpana, in balanta) = a cumpani, a chibzui (importanta, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotarare intemeiata. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a manca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori sa obtina; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) in pamant = a avea o atitudine modesta, plecand privirea; a se rusina, a se sfii. (Fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umarul = a-si aduce contributia la o actiune; a contribui. A(-si) pune (ceva) in (sau de) gand (sau in cap, in minte) = a avea intentia de a..., a planui, a decide. A pune o vorba (buna) sau un cuvant (bun) (pentru cineva) = a interveni in favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-si insela sotul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) in discutie. Unde (mai) pui ca... = fara a mai socoti ca...; presupunand, considerand ca... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la inrautatirea unei situatii grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a tranti (pe cineva) la pamant. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a impusca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rau, uneltind impotriva lui. A(-si) pune capul (sau gatul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-si primejdui viata; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hartie = a insemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe langa) cineva = a intra in voie cuiva, a se face placut cuiva (prin adulare, linguseli, spre a obtine avantaje). ♦ Tranz. A intinde, a expune. ◊ Expr. A pune (cuiva ceva) in vedere = a atrage (cuiva) atentia, a aduce la cunostinta. ♦ Refl. A se depune, a se asterne; fig. a incepe, a se ivi. S-a pus zapada. S-a pus o iarna grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva intr-o situatie noua neasteptata, a face pe cineva sa ajunga intr-o anumita stare. L-a pus in inferioritate. ♦ A aseza, a numi pe cineva intr-un rang, intr-o demnitate, intr-o slujba; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva intre mai multi. ◊ Expr. A pune (pe cineva) in paine = a angaja (pe cineva) intr-o slujba spre a-si castiga existenta. A pune (pe cineva) in disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujba. 3. Tranz. si refl. A (se) aseza intr-un anumit fel, intr-o anumita pozitie. ◊ Expr. (Tranz.) A pune (fire, fibre) in doua (sau in trei, in patru etc.) = a forma un manunchi din doua (sau trei etc.) fire. ♦ Tranz. A atarna, a agata. 4. Tranz. A face sa stea intr-un anumit loc, a aseza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a aseza intr-un anumit loc fata de alte obiecte de acelasi fel, a aranja, a situa. ◊ Expr. A pune caii = a inhama. A pune in scena = a regiza, a monta o piesa de teatru. ♦ A planta, a sadi, a semana. 5. Tranz. si refl. A(-si) aseza pe corp obiectele de imbracaminte necesare; a (se) imbraca sau a (se) incalta. 6. Tranz. A depune valori banesti (in pastrare, spre fructificare etc.); a investi valori banesti. ◊ Expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune pret = a oferi un pret mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. Tranz. A fixa, a stabili; orandui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (Pop.) A se impotrivi, a sta impotriva. Te pui pentru un fleac!Expr. A se pune in calea cuiva = a impiedica pe cineva sa actioneze. 9. Refl. recipr. A se lua la intrecere, a se masura sau a se compara cu cineva. ◊ Expr. (Tranz.). A pune (de) fata sau fata in fata = a compara; a confrunta. 10. Refl. A tabari asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranz. A face, a determina pe cineva sa execute un lucru; a indemna; a sili, a obliga. ♦ A imboldi; a asmuti. 12. Refl. (Adesea cu determinari introduse prin prep. „pe”) A incepe o actiune, a se apuca (cu staruinta) de ceva. ◊ Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicali pe cineva sau a insista pe langa cineva. (Reg.) A se pune (cu rugaminti, cu vorbe dulci etc.) pe langa cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe ganduri = a deveni ganditor, ingrijorat. E pus pe... = e gata sa... (Tranz.) A-si pune puterea sau (toate) puterile = a-si da toata silinta, a se stradui. 13. Tranz. (In loc. si expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la proba (sau la incercare) = a incerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaste valoarea, insusirile). A pune (pe cineva) la cazne = a cazni, a chinui. A pune o intrebare (sau intrebari) = a intreba, a chestiona. A pune stavila = a stavili. A pune in primejdie = a primejdui. A-si pune nadejdea (sau speranta, credinta) in cineva sau ceva = a nadajdui, a se increde in ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se intemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a invinui (pe nedrept). A pune in (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune graba = a se grabi. A pune nume (sau porecla) = a numi, a porecli. A pune in valoare = a valorifica. A pune in evidenta = a evidentia, a sublinia, a releva. A pune la indoiala = a se indoi. A pune la socoteala = a socoti, a ingloba. A pune in loc = a inlocui. A pune iscalitura = a iscali. A pune ramasag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. ind. si: (reg.) pui] – Lat. ponere.
A COORDONA ~ez tranz. 1) (persoane) A pune de acord in vederea obtinerii unui ansamblu coerent. 2) (activitati, actiuni) A orienta pentru a obtine rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner
SMURD (Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare), unitate de interventie publica avand in structura sa echipe integrate de reanimare specializate in acordarea asistentei medicale si tehnice de urgenta (inclusiv terapie intensiva mobila), precum si echipe cu personal paramedical specializat in acordarea de prim ajutor calificat. Are in vedere toate urgentele care pun viata unor persoane in pericol imediat (accidente rutiere, explozii, accidente de munca sau casnice, stari de urgenta ca stopul cardiorespirator, suspiciuni de infarct, insuficienta respiratorie acuta). Foloseste ambulante de reanimare, elicoptere si avioane (inclusiv pentru transferul unor pacienti in stare critica intre diverse centre medicale), personal medical si auxiliar specializat in domeniul asistentei medicale de urgenta si colaboreaza cu pompierii militari (sub aspect operativ). Prima unitate de acest fel, initiata in 1992, sub egida clinicii de anestezie si terapie intensiva din Targu Mures, a devenit centru-pilon national. In prezent unitatile SMURD din tara functioneaza in cadrul Inspectoratelor pentru Situatii de Urgenta, unitatii speciale de interventie in situatii de urgenta (avand ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Administratiei si Internelor) in colaborare cu autoritatile publice locale sau cu spitale judetene si regionale de urgenta.
CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor impreuna cu tesuturile la care adera. ◊ Carne de tun = masa de militari trimisi pe front spre a lupta si care sunt expusi macelului, cu pierderi mari de vieti omenesti. Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia (sau a da, a trage) in plin, direct (in cineva); b) a incerca sa curme un rau prin masuri foarte drastice. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) la o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, ruda de sange. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face eforturi mari, a risca foarte mult in vederea realizarii unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie, a fi bucuros. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Partea interioara a pielii, opusa fetei acesteia. 4. (Bot.) Pulpa la fructe. – Lat. caro, carnis.
TOCITOR, -OARE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucreaza la carierele de piatra. 2. S. f. Vas mare de lemn in care se pun fructe la fermentat in vederea fabricarii vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.
A BALOTA ~ez tranz. (obiecte, produse, marfuri) A pune intr-un balot (in vederea transportarii, depozitarii etc.); a impacheta; a ambala. /Din balot
NUMITOR s.m. (Mat.) Termen al unei fractii, scris sub linia de fractie, care arata in cate parti a fost impartit intregul. ◊ A aduce la acelasi numitor = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, dupa fr. denominateur].
NUMITOR s. m. termen al unei fractii, sub linia de fractie, indicand in cate parti a fost impartit intregul. ◊ a aduce la acelasi ~ = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)
gheb (-buri), s. n.1. Cocoasa. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheaba. Lat. *glibba, probabil in loc de *gibbla ‹ *gibbula, cuvint folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Puscariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. gaba „ciuperca” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibila din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul intrebarii der. din lat., fara motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocosat); ghebosi (var. (in)ghebosa), vb. (a cocosa; a indoi, a incovoia); inghebeji, vb. (Olt., a goni, a haitui). – Din rom. provine mag. gob „cocoasa” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).
MEDITA, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adanc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Inv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Inv.) A pune ceva la cale; a planui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. sa-si pregateasca (in afara orelor de curs) lectiile, examenele; a da lectii particulare. – Din fr. mediter.
CHESTIONAR ~e n. 1) Serie de intrebari puse dupa o anumita metoda in vederea realizarii unei anchete. 2) Formular in care este inscrisa aceasta serie de intrebari. [Sil. -ti-o-] /<fr. questionnaire
GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde
POD ~uri n. 1) Constructie (de lemn, de metal etc.) care asigura continuitatea unei cai de comunicatie peste un obstacol natural (rau, rapa) sau artificial (canal, cale ferata etc.). ◊ ~ umblator (sau plutitor) platforma plutitoare pentru trecerea peste un curs de apa; bac; brudina. ~ de vase (sau de pontoane) pod improvizat care are platforma montata pe ambarcatii ancorate. ~ul palmei v. PALMA. A face ~ cu palma mainii a pune streasina la ochi pentru a vedea mai bine. 2) pop. Suprafata orizontala care formeaza partea superioara a unei incaperi; bagdadie; tavan; plafon. ◊ A sari pana in ~ de bucurie a simti o mare bucurie. 3) Spatiu inchis cuprins intre tavan si acoperisul unei case. ◊ Gura ~ului usa podului. A cadea din ~ a fi buimacit, dezorientat. 4) Parte a unei macarale pe care se deplaseaza aparatul de ridicare si de transportare a greutatilor. 5) inv. Pavaj din scanduri groase (de stejar) cu care se acopera strazile. 6) inv. Strada acoperita cu un astfel de pavaj. 7) inv. Punte a unei nave. 8) reg. bis. Bucata de panza (broboada, servet etc.) cu un colac si o lumanare pe ea, care se asterne in anumite locuri (de fiecare data alta) in drumul cortegiului mortuar, fiind data apoi cuiva pomana. /<sl. podu
EXPLOATA vb. I. tr. 1. A-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune in valoare].
EXPLOATA vb. tr. 1. a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)
pleca (plec, at), vb.1. A se indoi, a se incovoia. – 2. A indupleca, a sili. – 3. (Rar) A trimite, a transporta, a duce. – 4. A porni, a iesi, a se duce. – 5. (Refl.) A se inclina. – 6. (Refl.) A ceda, a se supune. – Mr. plec, plecare; megl. plec, plicari. Lat. plicāre (Diez, I, 319; Cipariu, Gram., 30; Densusianu, Hlr., 194; Puscariu 1334; Candrea-Dens., 1402; REW 6601; V. Buescu, Boletim mensal da Soc. de lingua port., III (1952), 107-8), cf. it. piegare „a indoi”, prov. plegar, fr. plier „a indoi”, sp. llegar, port. chegar. In general se considera ca semantismul se explica printr-o expresie de tipul plier la tente sau plier bagage (Puscariu 134; Wagner 123; Scriban; dupa Tiktin plecare ar insemna „a se apleca pina la ceva”; dupa Corominas, III, 161, trebuie sa se porneasca de la applicare „a se indrepta spre”, care ar explica atit rom. cit si sp.). Mai probabil se porneste de la ideea de „a intoarce”; plicare inseamna a se invirti un obiect, pina cind extremitatile lui se unesc. La fel s-ar fi zis despre o persoana care se intoarce la punctul de plecare, ca in it. piegare „a se da inapoi”, fr. se replier, bearn. s’aplega (REW 548), cat. (a)plegar „a lasa lucrul” sau mai curind „a se intoarce de la lucru”. Pleca, prin urmare, ar fi insemnat mai intii „a se intoarce, a veni inapoi”; unde pleci? „unde te intorci” ar fi fost interpretat firesc „unde mergi?” ca se duce „se poarta” = merge; merge „coboara” = merge. Explicatiile semantice ale lui Puscariu, Dacor., VIII, 143, nu par izbutite. Se cuvine sa adaugam ca Buescu, R. Etudes rom., II, 102-13, reduce rom. (a)pleca „a alapta” la lat. *(ap)placāre „a linisti”. Aceasta ipoteza prezinta dificultati fonetice (*applaco nu putea da aplec si, oricum, autorul trebuie sa admita o incrucisare cu apleca pentru a justifica rezultatul rom.) si nu pare mai naturala decit explicatia traditionala, din punct de vedere semantic: cf. si supune „a pune dedesubt” si „a alapta”. Der. plecaciune, s. f. (inv., inclinatie, aplecare; reverenta, salut; supunere, obedienta, umilinta); plecat, adj. (dus, absent; incovoiat; inclinat; ascultator, supus; amator, dispus); plecatoare (megl. plicatoare), s. f. (oaie cu lapte), cf. aplecatoare; plecator, adj. (dispus, inclinat); plecate, s. f. pl. (inv., inclinatie, pornire; greata). Cf. apleca. – Din rom. provin rut. plekati „a alapta”, rut. plekotora „oaie mulgatoare”, mag. pleketor „oaie fara miel” (Candrea-Dens., 1403).
INVESMANTA, invesmant, vb. I. Tranz. A imbraca pe cineva, a pune cuiva un vesmant (cu pompa, in vederea unei solemnitati, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a invesmantat in graba. [Prez. ind. si: invesmantez.Var.: invesmanta, investmanta vb. I] – In + vesmant.
PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua membre inferioare ale corpului omenesc, de la sold pana la varful degetelor, si fiecare dintre membrele celorlalte vietuitoare, care servesc la sustinerea corpului si la deplasarea in spatiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. In (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = in pozitie verticala; sus. In varful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe varfurile degetelor de la picioare; p. ext. fara a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fara un mijloc de locomotie, pe jos. – Din cap pana in picioare = de sus si pana jos, in intregime; cu desavarsire. Pe picior gresit (la unele jocuri sportive) nepregatit pentru a para actiunea adversarului sau, p. gener., pentru a raspunde unei provocari. ◊ Expr. Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul = vei plati cu viata (daca nu vei face un anumit lucru). A sari drept (sau ars) in picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau in) picioare = a) a se insanatosi dupa o boala (lunga); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau in) picioare = a vedea pe cineva sanatos. (Glumet sau ir.) Are numai (atatia...) ani pe un picior = are o varsta mai mare decat cea pe care o marturiseste. A pune piciorul (undeva) = a calca, a pasi, p. ext., a patrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a initia, a organiza ceva, a face sa mearga, sa functioneze; b) a ingriji un bolnav si a-l insanatosi. A scula (sau a pune etc.) in picioare = a mobiliza in vederea unei actiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slabi, a se prapadi cu incetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (usor), fara a zacea la pat. (A fi) cu un picior in groapa (si cu unul afara) = (a fi) foarte batran, prapadit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele inainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) in picioarele cuiva = a impiedica, a incurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a ramane, a fi) in picioare = a) a exista sau a continua sa existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi intemeiat; c) a sta, a ramane intact sau in pozitie verticala. E tata-sau (sau mama-sa etc.) in picioare = seamana intocmai, e leit cu tatal sau (sau cu mama sa etc.). A sari intr-un picior = a se bucura mult. Cat te-ai intoarce (sau invarti) intr-un picior = repede de tot, intr-o clipa. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-si lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a incepe sa fuga (repede), a o lua la goana; a incerca sa se faca nevazut prin fuga. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-si mai strange picioarele = a nu (mai) sta potolit, linistit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-si bate (sau a-si rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multa alergatura. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aseza, a se stabili undeva. A cadea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a saruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili inaintea cuiva. A calca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (calcandu-l pe incaltaminte) sa nu faca sau sa nu spuna ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva suparator. (Pop. si fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) gresit (logic sau gramatical) ori fara talent; p. ext. a scrie urat, a mazgali. Fara cap si fara picioare = fara logica, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a capata) picioare = (despre obiecte) a disparea. (A sta sau a sedea etc.) picior peste picior = (a sedea intr-o pozitie comoda) cu o parte a unui picior ridicata si asezata peste celalalt picior. Cu coada intre picioare = rusinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-si bate joc. A calca (pe cineva sau ceva) in picioare = a distruge, a nimici; a dispretui, a desconsidera. A pune (sau a asterne, a inchina etc. ceva) la picioarele cuiva = a inchina, a oferi cuiva (ceva) in semn de supunere, de pretuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omori pe cineva. A bate din picior = a incerca sa-si impuna vointa; a se rasti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul in prag = a lua o atitudine hotarata, a se opune energic. A da din maini si din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o actiune la bun sfarsit, pentru a scapa dintr-o incurcatura etc. (Fam.) A sta cu picioarele in apa rece = a se gandi profund si indelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de razboi) = a fi (sau a se afla etc.) in stare de pace (sau de razboi). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelasi picior) cu cineva = a se bucura de aceleasi drepturi, a avea aceeasi situatie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lasa sa-i scape un prilej favorabil. A trai pe picior mare = a duce o viata de belsug, a cheltui mult. Parca l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care traieste o bucurie mare si neasteptata. A fi (sau a sta) pe picior de duca (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de maini si de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lasa (cuiva) posibilitatea sa actioneze. A(-si) taia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face sa piarda un avantaj, a (-si) periclita situatia. A cadea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea tine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) tine etc. picioarele, se spune despre un om care si-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se taia (sau a i se inmuia) cuiva (mainile si) picioarele = a avea o senzatie de slabiciune fizica; a nu se putea stapani (de emotie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urma de..., (nici) tipenie. Negustorie (sau comert, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comert, afaceri etc.) facute intamplator, ocazional, fara sediu sau firma inscrisa. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = planta erbacee de padure, cu frunze palmate cu trei diviziuni si cu flori albe sau rosietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocosului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate si cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasare fript sau fiert (pentru a fi mancat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. anal. Nume dat unor parti de obiecte, de constructii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamana cu piciorul (1) si servesc ca suport, ca element de sustinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiata de pamant, a tulpinii unei plante; p. ext. radacina. 4. P. anal. Element al unei constructii care serveste la sustinerea si la legarea ei de teren; partea de jos, masiva, a unei constructii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranta = parte din masivul unui zacamant lasata neexploatata in scopul protectiei unor lucrari sau a unor constructii de la suprafata. 5. P. anal. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zona mai larga de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; in sintagma) Piciorul perpendicularei = intersectia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de masura, avand lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosita si astazi in unele tari. 9. Unitate ritmica a unui vers, compusa dintr-un numar fix de silabe lungi si scurte sau accentuate si neaccentuate. – Lat. petiolus.
A SE DOSI ma ~esc intranz. A se pune la dos pentru a nu fi vazut; a se ascunde. /Din dos
ZAVEAZA ~eze f. inv. 1) Bucata de tesatura care se pune la ferestre (uneori la usi, la paturi) drept podoaba, pentru a impiedica patrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lana care se pune pe perete; scoarta. /<sl. zavesa
GARDA s.f. 1. Paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ Garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].
GARDA s. f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (sport) pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ♦ a se pune in ~ = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau sora) de ~ = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program. 3. parte a sabiei, intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)
BAIE1, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ Apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).
BAIE1, bai, s. f. I. 1. Scaldat, scalda, imbaiere. 2. Cada, vas special de imbaiat; feredeu. ♦ Apa de imbaiat. ◊ Expr. Baie de sange = cantitate mare de sange pierduta de cineva; p. ext. macel. ♦ Cladire cu instalatii speciale de imbaiere; p. restr. incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. (Urmat de determinari) Expunere a corpului (gol), in scop igienic sau curativ, la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie chimica etc. in vederea unor operatii tehnice; p. ext. lichidul, solutia chimica etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Statiune balneara. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.
PERSONALISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.
PLAN, -A, (I) planuri, s. n., (II) plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distributie metodica a partilor componente ale unei lucrari stiintifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafata care contine in intregime orice dreapta care trece prin doua puncte oarecare ale sale. ◊ Plan de proiectie = plan pe care se obtine imaginea unui corp printr-un procedeu de proiectie oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului si de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), in general verticale, perpendiculare pe directia privirii, in care se gaseste sau pare ca se gaseste un obiect si care reprezinta adancimea sau departarea in perspectiva; spec. element al filmarii cinematografice, care reprezinta apropierea sau departarea obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Primul (sau intaiul) plan = partea cea mai apropiata de public a unei scene; partea unui tablou care da impresia a fi cea mai apropiata de privitori; fig. primul rand, locul de frunte (al unei serii). ◊ Loc. adv. Pe plan(ul)... = in domeniul...; in ceea ce priveste...; din punct de vedere... ◊ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau in) prim(ul) plan = a avea (sau a considera ca are) importanta primordiala. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera ca este) de importanta secundara, minima. 5. (Cinema) Element al montajului, reprezentand portiunea de pelicula imprimata in timpul unei singure functionari a aparatului de filmat (intre o pornire si o oprire). ♦ Delimitare a marimii incadraturii in raport cu marimea omului in cadru prin stabilirea unor termeni conventionali. ◊ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul pana sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe pelicula a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul incadrat pana la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care incadreaza personajul in toata inaltimea. 6. Suprafata neteda a unui corp; corp care prezinta o astfel de suprafata. ◊ Plan inclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe inclinate, alcatuit dintr-un corp cu o suprafata plana (sau din doua bare paralele) care formeaza un unghi cu planul orizontal si care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin impingere, folosindu-se forte mai mici decat greutatea corpurilor respective. Plan de aripa = suprafata de sustinere a unui avion. 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafica, la o anumita scara, a unui teren, a unei constructii, a unei masini etc. 8. (Reg.) Ogor, parcela. II. Adj. Fara asperitati, neted, drept; care prezinta o suprafata neteda. ◊ Unghi plan = portiune dintr-un plan (I 3) cuprinsa intre doua semidrepte (cu aceeasi origine) ale planului. Figura plana = figura care poate fi asezata cu toate punctele pe acelasi plan (I 3). Geometrie plana = ramura a geometriei care studiaza figurile ale caror elemente sunt asezate in acelasi plan (I 3). (Tipogr.) Masina plana = masina care imprima coli separate. – Din fr. plan, lat. planus.
POD, poduri, s. n. I. 1. Constructie de lemn, de piatra, de beton, de metal etc. care leaga intre ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pamant, sustinand o cale de comunicatie terestra (sosea sau cale ferata) si asigurand continuitatea caii peste un obstacol natural sau artificial. ◊ Pod de gheata = strat continuu de gheata care acopera in intregime suprafata unui rau sau a unui lac ca urmare a unei perioade indelungate de temperatura scazuta a aerului. Pod carstic = portiune a tavanului unei pesteri ramasa suspendata in urma prabusirii acestuia. Pod plutitor (sau umblator) = bac. ◊ Expr. A face pod cu palma mainii = a pune mana streasina la ochi pentru a putea vedea mai bine. (Sport) A face podul = a face o figura caracteristica prin indoirea corpului pe spate in semicerc, cu sprijin pe maini si pe picioare. ♦ Pod (I 1) demontabil, format dintr-un sir de barci sau de plute legate de ancore sau de piloti. Pod de vase. ♦ Punte suspendata (mobila) la o cetate sau la un castel medieval. 2. Platforma avand forma asemanatoare cu a unui pod (I 1) si care serveste ca loc de lucru, ca element de protectie etc.; spec. macara cu scheletul in forma de pod (I 1), pe care se deplaseaza aparatul de ridicare si de transportare a greutatilor. ◊ Pod-bascula = bascula prevazuta cu o platforma pe care se cantaresc in statiile de cale ferata vagoanele incarcate cu marfa. Pod rulant = macara mobila alcatuita dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare inaltime deasupra solului si care se foloseste in ateliere, in hale de montaj, in turnatorii etc. pentru ridicarea unor sarcini si deplasarea lor pe directie orizontala. Pod basculant = pod metalic mobil, destinat circulatiei vagonetelor intre rampele puturilor de mina si colivia de extractie. Podul sondei = platforma folosita ca rampa pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sonda. Pod de siguranta = platforma prevazuta cu deschideri pentru trecere, montata din loc in loc intr-un put de mina pentru a opri caderea unei persoane care ar aluneca pe scari sau pentru a retine o roca desprinsa din pereti. 3. (Inv.) Puntea unei nave. 4. (Inv.) Pavaj din scanduri groase de stejar cu care se acopereau strazile; caldaram: p. ext. strada, ulita pavata cu scanduri. Podul Mogosoaiei. 5. (In practicile religiei crestine ortodoxe) Bucata de panza ingusta si lunga care se asterne din loc in loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. II. Spatiul dintre acoperis si planseul superior al unei cladiri. ◊ Loc. adv. Din pod in pivnita = in intregime, complet. ◊ Expr. A calca (sau a se uita) (ca) din pod, se spune despre un om plin de sine, ingamfat, increzut. A cadea ca din pod = a ramane surprins, uimit, dezorientat, buimac. A calca ca din pod = a merge cu pasi nesiguri, greu. ♦ P. ext. Tavan, plafon. III. P. anal. 1. (In sintagmele) Podul mainii = dosul mainii. Podul palmei = partea interioara a palmei, de la incheietura cu antebratul pana la degete. 2. Lucrare protetica dentara, metalica sau mixta, folosita ca metoda terapeutica. – Din sl. podu.
CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
DISCUTIE ~i f. 1) Schimb de pareri referitor la o chestiune in vederea unei hotarari; dezbatere. ◊ Fara ~ fara a se pune la indoiala; in mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; dialog; convorbire. 3) Schimb de pareri contradictorii. [Art. discutia; G.-D. discutiei; Sil. -ti-e] /<fr. discussion
chiomb (chioamba), adj.1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.
MOBILIZA vb. I. tr. 1. a chema sub arme, a pune o armata pe picior de razboi. ◊ (fam.) a convoca. 2. a antrena si stimula o colectivitate in vederea unei actiuni de interes general. 3. (med.) a pune un bolnav sa umble, sa se miste. II. refl. a-si aduna fortele. (< fr. mobiliser)
carantina f., pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zeci, fiind-ca atitea zile dura la inceput; fr. quarantine; turc. karantina). Sedere silita citeva zile intr´un loc supravegheat al calatorilor veniti din regiuni molipsite (de ciuma, de holera) p. a vedea daca-s bolnavi ori nu. Fig. A pune la carantina, a izola, a exclude.
INSAMANTA, insamantez, vb. I. Tranz. 1. A pune in pamant semintele unei culturi; a semana1. 2. A pune in apa icre sau pesti de reproductie, in vederea obtinerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificiala gameti masculi in organele genitale femele, in vederea reproductiei. ♦ A introduce intr-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – In + samanta (dupa fr. ensemencer).
ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. 1. A inzestra o nava, un avion, o armata, un soldat etc. cu cele necesare in vederea unei actiuni, unei calatorii etc. ♦ Refl. A-si pune echipamentul; p. gener. a se imbraca. 2. A dota cu echipament o intreprindere, o instalatie etc. – Din fr. equiper.
CUVANT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de baza a vocabularului, care reprezinta asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) si a unui complex sonor; vorba. ◊ Cuvant simplu = cuvant care contine un singur morfem radical. Cuvant primitiv = cuvant care serveste ca element de baza pentru formarea altor cuvinte. Cuvant compus = cuvant format prin compunere. Cuvant derivat = cuvant format prin derivare. Cuvant-matca = cuvant care se afla in fruntea unui articol de dictionar, sub care se grupeaza si se gloseaza toate variantele si expresiile, uneori si derivatele si compusele. ◊ (Lingv.; in compusul) Cuvant-titlu = cuvantul definit in articolul de dictionar respectiv. ◊ Expr. A nu gasi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi in stare (sub impulsul unor stari afective puternice) sa exprimi ceea ce gandesti. Cu alte cuvinte = a) exprimand acelasi lucru altfel; b) deci, prin urmare, asadar. Intr-un (sau cu un) cuvant = pe scurt, in concluzie, deci, asadar. In putine cuvinte = pe scurt, in rezumat. Cuvant cu (sau de) cuvant = fara nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvant = imediat, numaidecat. ♦ Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea cuvintelor, calambur. Cuvinte incrucisate = joc distractiv-educativ in care trebuie gasite, pe baza unor indicatii date, o serie de cuvinte astfel aranjate intr-o figura geometrica impartita in patratele, incat cuvintele citite orizontal sa aiba o litera comuna cu cele citite vertical. 2. Gand, idee exprimata prin vorbe; spusa. ◊ Cuvant greu = vorba hotaratoare; (la pl.) vorbe de dojana, de ocara. Cuvant introductiv sau cuvant inainte = prefata, introducere (la o lucrare). Purtator de cuvant = persoana autorizata sa exprime in mod public pareri care arata punctul de vedere al forului pe care il reprezinta. ◊ Expr. A pune un cuvant (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. In (toata) puterea cuvantului = in intelesul adevarat, pe deplin, cu desavarsire. A taia (sau a curma) cuiva cuvantul = a intrerupe pe cineva din vorba. (Reg.) A incepe cuvant = a incepe vorba, a spune. ♦ Subiect de vorba, de povestire, istorisire. 3. Cuvantare, discurs, conferinta. ◊ Expr. A cere (sau a da, a avea) cuvantul (intr-o sedinta, intr-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvantul = a vorbi (intr-o adunare). A-i lua cuiva cuvantul = a interzice cuiva sa-si mai continue afirmatiile (intr-o adunare). 4. Invatatura, indrumare, sfat: p. ext. dispozitie, ordin. ◊ Expr. A intelege (sau a sti) de cuvant = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva. Cuvant de ordine = dispozitie data de un superior. 5. Promisiune, fagaduiala: angajament. ◊ Expr. Om de cuvant = om care isi tine fagaduielile. Cuvant de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajeaza cinstea cuiva. A(-si) da cuvantul (de onoare) = a se angaja in mod hotarat ca va face cu orice pret ceva. (A crede) pe cuvant = (a crede) fara a mai controla exactitatea spuselor. A-si tine cuvantul sau a se tine de cuvant = a-si indeplini o promisiune facuta. 6. Parere, opinie exprimata: punct de vedere. ♦ Libertate, drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discutie, cearta, ciorovaiala. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutie aprinsa, cearta, sfada. (Reg.) Nu-i cuvant = e indiscutabil. 8. Motiv, ratiune, cauza. ◊ Expr. Cu drept cuvant = pe buna dreptate, la drept vorbind. 9. (Inv.) Stire, veste, informatie: zvon. 10. (Inv.) Intelegere, pact, acord, conventie. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce, grai. 12. (In sintagmele) Cuvant-cheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune intr-un catalog (de biblioteca); b) termen al unei unitati frazeologice pe care cade accentul semantic. Cuvant-vedeta = termen ales din titlul unei lucrari sau al unei publicatii, care foloseste la oranduirea alfabetica a lucrarii in catalogul general sau in catalogul pe materii. 13. (Inform.) Format standard in care se inscriu datele si instructiunile la (mini)calculatoare. – Lat. conventus „adunare, intrunire”, conventum „intelegere”.
A SE ASCUNDE ma ascund intranz. A se pune intr-un loc ferit pentru a nu fi vazut; a se dosi. /<lat. abscondere
BALANTA, balante, s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatii corpurilor, format dintr-o parghie la capetele careia se asaza, de o parte, obiectul de cantarit si, de cealalta parte, greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. A pune in balanta = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatie, raport intre doua sume, conturi etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul si din creditul conturilor; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Fr. balance.
a i se pune un val pe ochi expr. a inceta sa vada / sa judece limpede.
CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus
TUTELA ~e f. 1) Autorizatie acordata cuiva prin lege de a avea grija de o persoana lipsita de capacitatea de a actiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Institutie legala care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdictie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane in vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenta jenanta; ocrotire suparatoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela
DEMARA vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune in miscare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursa) a porni cu avant, in viteza, a tasni; (despre o actiune, o afacere) a incepe. (< fr. demarrer)
VICTORIAN, -A adj. referitor la stilul la moda in Anglia in epoca corespunzatoare domniei reginei Victoria (1837-1901), caracterizat prin accentul pus pe pompa, ceremonial, precum si prin pudibonderie, ingustime de vederi etc., iar in arhitectura printr-o ornamentatie greoaie. (< fr. victorien, engl. victorian)
a pune piciorul in prag expr. a-si impune punctul de vedere.
ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.
LUCRU, lucruri, s. n. I. Tot ceea ce exista (in afara de fiinte) si care este conceput ca o unitate de sine statatoare; obiect. ◊ Lucru in sine = notiune a filozofiei lui Kant desemnand realitatea obiectiva, existenta independent de cunoasterea noastra, care, desi perceputa sub forma de reprezentare, nu poate fi cunoscuta in esenta ei. (Jur.) Lucru imobil (sau nemiscator) = lucru care, in mod natural sau prin vointa omului, nu poate fi stramutat dintr-un loc intr-altul. Lucru mobil (sau miscator) = lucru care poate fi stramutat dintr-un loc intr-altul. ◊ Expr. Lucru rau (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoana) de care suntem nemultumiti sau care nu e buna de nimic. ♦ Bun care apartine unei persoane sau unei colectivitati; p. gener. obiect, bun. II. 1. Activitate (fizica sau intelectuala) intreprinsa pentru realizarea unui scop; munca, treaba; actiune, fapta. ◊ Front de lucru = portiune dintr-o constructie la care lucreaza concomitent mai multe formatii de lucru, echipate cu materialele si utilajele necesare. ◊ Loc. adj. De lucru = a) in care se lucreaza. Zile de lucru; b) cu care se lucreaza, folosit la treaba. Haine de lucru; c) intrebuintat la lucru, folosit intr-o activitate. Metoda de lucru.Expr. A avea de lucru = a) a avea treaba, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupatie, a fi in slujba; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultati (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu gasi ce sau unde sa munceasca; b) se spune cand cineva nu-si vede de treaba sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) sa munceasca. A-si face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-si pierde vremea cu o treaba lipsita de importanta sau cu o persoana care creeaza dificultati; a parea ca lucreaza; b) a-si crea singur incurcaturi. A fi in lucru = a fi in curs de fabricare, de executare, de elaborare. Lucru in (sau pe) banda = organizare a productiei in care obiectele de realizat se deplaseaza (continuu sau cu intermitenta) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru in lant = mod de organizare a productiei in care obiectul care se lucreaza se deplaseaza ritmic in raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obligatie pe care o aveau in evul mediu taranii dependenti din tarile romane si care consta in prestatii de munca in folosul domnitorului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltata de o forta care actioneaza asupra unui corp, egala cu produsul dintre componenta fortei care actioneaza asupra corpului in directia deplasarii punctului ei de aplicatie si marimea acestei deplasari. 2. Ceea ce se efectueaza, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problema. 2. Situatie, fapt, fenomen; (la pl.) intamplare, eveniment. ◊ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importanta, ceva fara insemnatate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiva) S-a necajit lucru mare; c) (determinand un adjectiv, ii da valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. – Din lucra (derivat regresiv).
RIDICA, ridic, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce in sus (sustinand cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ◊ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a inchina in cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage in sus; a inhata. ♦ A desprinde din locul in care a fost pus sau fixat si a trage in sus. ◊ Expr. A ridica armele (impotriva cuiva) = a porni la lupta (impotriva cuiva); a incepe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni in larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a indeparta, a inlatura. ◊ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria in semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strange masa dupa ce s-a terminat de mancat. (Refl.) Intinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca manecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa inceteze, a desfiinta, a anula; a indeparta. ◊ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta inchisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ◊ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omori (pe cineva). 3. A lua si a duce in alt loc, a muta din loc. ◊ Expr. A ridica stana = a cobori cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Inv.) A se muta. ♦ A strange de pe jos, a culege. ♦ A incasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza in pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce in pozitie verticala. 5. (In expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ◊ Expr. A se ridica in capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau in picioare pe locul unde mai inainte fusese culcat. A se ridica in scari = a se inalta in scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale in picioare. ◊ Expr. (Inv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se insanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii inalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se indrepta in sus, a se inalta. 3. Tranz. A misca, a indrepta in sus bratele, mainile, capul, sprancenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ◊ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a indrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata darz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decat se cuvine) = a fi increzut, infumurat; a deveni obraznic. A ridica mana (sau degetul) = a cere cuvantul. A ridica mana (sau mainile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mainile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprancene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni in zbor, a-si lua zborul; a se inalta in vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se indrepta in sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se inalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se imprastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate intr-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspandi in aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ◊ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu indrazneala sau protestand impotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta impotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ◊ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva in cap = a proceda astfel incat sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune in miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strange oameni. ◊ Expr. (Inv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a inrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se starni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; inv.) A scoate in evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai inalt, a (se) inalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ◊ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata, a intari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai inalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a inalta in grad, in rang. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Inv.) A ridica in scaun = a face domn, a inalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ◊ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia.Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori de cate ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a inmulti un numar cu el insusi. A ridica la cub = a inmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a intemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb. A ridica o invinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a invinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune in discutie o problema. [Var.: (inv.) aridica, (reg.) radica vb. I] – Lat. eradicare „a dezradacina”.
VAZA2 ~e f. 1) vas de sticla, ceramica, cristal) in care se pun flori. 2) Vas (special in care se servesc fructele la masa; fructiera. [G.-D. vazei] /<germ. Vase, it. vaso, fr. vase
INTERVIU s.n. 1. Convorbire intre o personalitate politica, culturala etc. si un ziarist, in cursul careia acesta ii pune intrebari spre a afla parerea personalitatii in diverse probleme, in vederea difuzarii prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat in ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetarii sociologice. [< engl., fr. interview].
SALARIAT, -A (‹ fr.) adj., s. m. si f. Persoana fizica care incheie un contract de munca individual, cu o persoana fizica sau juridica, ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca, si se obliga astfel sa presteze munca pentru si sub autoritatea acestuia, in schimbul unei remuneratii numite salariu. ◊ S. temporar = persoana incadrata la un agent de munca temporara si pus de acesta la dispozitia unui utilizator, pe durata necesara, in vederea indeplinirii anumitor sarcini precise si cu caracter temporar.
DEMARA, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune in miscare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-si lua avant, a porni in viteza (intr-o cursa). – Din fr. demarrer.
PERDEA, perdele, s. f. 1. Obiect confectionat dintr-un material textil care se atarna la ferestre si la usi pentru a impiedica patrunderea luminii, pentru a opri vederea din afara, in scop decorativ etc. ◊ Loc. adj. si adv. Cu perdea = (care este exprimat, spus, facut etc.) in mod discret, indirect, pe ocolite. Fara perdea = (care este exprimat, spus, facut etc.) pe fata, fara inconjur, in mod necuviincios, trivial. ◊ Expr. A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru. A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a impiedica (pe cineva) sa vada lucrurile asa cum sunt; a insela (pe cineva). A-i lua (cuiva) perdeaua de pe ochi = a face (pe cineva) sa inteleaga, sa vada clar. ♦ Obiect confectionat din siraguri lungi si dese de margele atarnate in deschizatura unei intrari, in loc de usa. ♦ Spec. (Inv.) Draperia de la usa de intrare in camera domnitorului sau a vizirului; p. ext. intrare; anticamera. Spec. (Inv.) Cortina. ♦ P. anal. Ceea ce acopera vederea ca o perdea (1); fig. ceea ce impiedica intelegerea unui lucru. 2. Sir de arbori saditi in linie dreapta, de obicei cu scopul de a proteja culturile (impotriva vantului); p. ext. fasie de padure. 3. (Pop.) Adapost (de iarna) pentru oi. ♦ Adapost (de trestie) facut in jurul rasadnitelor timpurii din gradinile de zarzavat. 4. (Med.; pop.) Cataracta; leucom. – Din tc. perde.
STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie.A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina
DEMARA vb. I. 1. tr. A porni, a pune in miscare (masini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avant, in viteza. [< fr. demarrer].
a-i pune (cuiva) perdea / perdele la ochi expr. a impiedica (pe cineva) sa vada lucrurile asa cum sunt.
INTERVIU, interviuri, s. n. Convorbire intre o personalitate politica, culturala etc. si un ziarist, in cursul careia acesta ii pune intrebari spre a afla parerile personalitatii in diverse probleme (de actualitate), in vederea publicarii lor in presa sau a difuzarii lor la radio si televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, aparut in presa sau difuzat prin radio si televiziune. – Din engl., fr. interview.
AMNAR, amnare, s. n. 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scantei in vederea aprinderii fitilului sau iascai. 2. (Reg.) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul. 3. (Reg.) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amanar s. n.] – A + manar[e] (< lat. manuale).
CUM adv., conj. A. Adv. I. (Interogativ). 1. In ce mod? Cum ai facut de ai venit?Expr. Cum si in ce chip sau cum si ce fel = in ce fel. A nu avea (sau a nu sti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, in propozitii enuntiative) Intr-un fel oarecare. ♦ De ce? Cum nu m-ai instiintat?Expr. Cum de... = cum se face ca..., cum e posibil ca... (Da) cum (sa sau de) nu! = a) desigur! fireste!; b) (ir.) vorba sa fie! da de unde! nici gand! Apoi (sau, pop., pai) cum! = desigur! fireste! se intelege! 2. (Exprima parerea de rau, contrarietatea, surpriza, mirarea, indignarea etc.) Se poate? adevarat sa fie? 3. Ce? poftim? 4. Cu cat? cu ce pret? Cum dai merele? II. (Explicativ) Cat de (mare, mult, bine, tare etc.) Cum iti plac florile! B. Conj. (Stabileste raporturi de subordonare) 1. (Introduce o completiva directa sau indirecta) Privind in urma lor cum se duceau, ramase ganditor.Loc. adj. si adv. Nu stiu cum = intr-un fel oarecare; (in mod) ciudat, bizar. 2. (Introduce o propozitie modala) M-au vazut cum dormeam. ♦ (Introduce o propozitie comparativa) Precum. Va rade cum a ras si alta data.Expr. Cum nu este (sau nu se mai afla), se spune, despre cineva sau ceva care poseda in cel mai inalt grad anumite calitati. Cum s-ar zice = adica, va sa zica. 3. (Introduce o propozitie cauzala) Deoarece, intrucat; fiindca. Baiatul, cum e muncitor, va obtine nota maxima. 4. (Introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. 5. In asa fel, incat. Sa se faca un palat cum seaman pe lume sa nu aiba. 6. In masura in care, pe cat. Nu ma vreti voi, cum inteleg? 7. Indata ce. ♦ (Arata ca doua actiuni se petrec aproape simultan) Cum vor vedea ca vii cu daruri, indata vor alerga. 8. (Introduce o propozitie atributiva) In care. Din ceasul cum te-am vazut, te-am recunoscut. 9. (Inv.; introduce o propozitie finala) Pentru ca. Isi va pune toate puterile cum sa-si sfarseasca slujba. 10. (Introduce o propozitie subiectiva) Cum te porti nu e bine.Lat. quomo[do].
A ECRANIZA ~ez tranz. 1) A inregistra pe o pelicula speciala in vederea proiectarii pe ecran; a filma; a cinematografia. 2) (opere literare sau muzicale) A pune la baza crearii unei opere cinematografice. /ecran + suf. ~iza
PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)
ACOPERI, acopar, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o fiinta ceva care sa le ascunda vederii sau sa le protejeze. Ea-si acopera cu mana fata (EMINESCU) ♦ A pune acoperis unei cladiri. ♦ A fi asezat, a sta peste cineva sau ceva, invelindu-l, protejandu-l sau ascunzandu-l. Florile... Acopar cu un strat de nea pamantul (BENIUC). ♦ Refl. A capata sau a-si forma un strat invelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care sa-l inchida, sa-l astupe. Acoperi oala ca sa fiarba in abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apara, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tainui. 3. Tranz. A acoperi in intensitate un zgomot, o melodie etc.; a innabusi. Vorbea tare, incercand sa acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. si tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face fata cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; frantuzism) A strabate o distanta. ♢ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent in mod permanent in orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acopera, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.
BA adv. 1. In nici un caz, de loc, nicidecum; (negand o fraza intreaga) nu. Oana, tie ti-e foame. – Ba (DELAVRANCEA). ◊ Loc. adv. (Reg.) Ce mai ba! sau nici (cam) mai ba! = nici vorba! nici pomeneala! ◊ Expr. A zice ba = a se opune; a refuza. A nu zice (sau a nu spune) nici da, nici ba = a nu se pronunta intr-o problema. 2. (In dialoguri contradictorii, intareste o afirmatie sau o negatie) Era misel? – Ba nu, de loc! (COSBUC). 3. (Arata o gradatie) Ba Penes-imparat vazand Pe Barba-Cot, piticul, stand Pe-un gard de-alaturi privitor, L-a pus la joc! (COSBUC). ♦ (Serveste pentru a completa sau a rectifica o expresie) a) (Arata ca ceva nu este numai asa cum s-a spus mai inainte, ci si altfel) E lung pamantul, ba e lat (COSBUC). b) (Arata o ezitare in alegerea unei alternative) Unde sa m-ascund?... Colea! ba colea... Ba colea (ALECSANDRI). 4. (In corelatie cu alt ba) Cand... cand..., acum... acum..., aci... aci... Abia ne vedem capul de treburi. Ba cu vitele, ba cu stiubeiele, ba cu vinul (SADOVEANU). 5. (In expr.) Ba bine ca nu! = fireste (ca da)! desigur! Ba nu! sau ba (nu) zau! = sa fim seriosi; sa fim drepti! Ba ca bine zici! = intr-adevar! – Bg., sb. ba.
OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi1 (dupa lat. ocularis).
EXPLOATA, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune in valoare o resursa; a extrage o substanta utila, un material folositor etc. in vederea realizarii unor obiective economice. 2. (In teoria marxista) A-si insusi fara echivalent o anumita cantitate de munca straina, a acapara o parte din roadele muncii producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic si politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a impila. 4. (Fig.) A trage folos (in mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slabiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.
PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
MOBILIZA vb. I. tr. 1. A chema sub arme (intreaga armata de rezerva), a pune o armata pe picior de razboi. 2. A strange, a organiza, a grupa forte (in vederea unei actiuni, la o adunare etc.) [< fr. mobiliser].
cum adv. si conj.1. In ce fel? (functie modala, serveste pentru interogatie directa sau indirecta): cum ai facut? (Ispirescu). – 2. Ce? (adv. inter., prin care se raspunde la o chemare sau o intrebare, asteptindu-se mai multe lamuriri). – 3. (Functie emfatica, in propozitii interogative sau exclamative): cum sa nu stiu? (Creanga), cum vijiie codrul! (Cosbuc). – 4. De ce? (functie cauzala): cum s-o parasesc? (Popular Jarnik). – 5. Cit (functie comparativa): cumu mai curund (Dosoftei), urmat de un comparativ, astazi se prefera cit.6. La fel ca (functie comparativa): ai fost om cum sunt si dinsii (Eminescu). – 7. In felul in care (functie comparativa emfatica): taia cum se taie (Fundescu); las-sa ma cheme cum m-a chemat (Creanga). – 8. Asa precum (functie explicativa intemeiata pe functia comparativa): cum zice Scriptura (Coresi). – 9. Cind, pe cind (functie temporala): cum venea, cit de colo vede cele doua capete (Creanga). – 10. Cind, indata ce (functie temporala): cum au vazut apa, cum au navalit (M. Costin). 11. (Inv.) Ca sa (functie finala, cu conjunctivul): isi va pune toate puterile, cum sa-si sfirseasca slujba (Ispirescu). – 12. Functie conjunctiva, ma ales impreuna cu ca: din inima lui simte un copac cum ca rasare (Eminescu). – Mr., megl., istr. cum. Lat. quomo(do) (Diez, I, 135; Puscariu 439; Candrea-Dens., 433; REW 6972; DAR); cf. it. come, prov. co(m), fr. comme, sp., port. como. V. si Gamillscheg, s.v. comme, si J. Vising, Quomodo in den rom. Sprachen, in Abhandlungen A. Tobler, Halle 1895, p. 113-23. Comp. cum se cade, adv., adj. (in mod cinstit; cinstit; perfect), care uneori se scrie intr-un singur cuvint, se intemeiaza pe vb. a se cadea, „a se cuveni”; cumva, adv. (oarecum; poate, posibil, eventual), cu va de la vb. vrea (nu cumva?); necum, adv. (nici macar; chiar mai putin); oarecum, adv. (intr-un fel; putin, usor); oricum, adj. (in orice fel, indiferent cum), cu var. orisicum; precum, conj. (asa cum; dupa), cu prep. pre.
A AVEA NECAZURI a-i ajunge cutitul la os, a se arde, a o baga pe maneca, a o beli, a beli belengherul / belibarezul, a o carcalisi, a caca steagul, a cadea cu curu-n pula, a cadea din lac in put, a cadea mesa, a cadea pe bec, a se captusi, a da de bucluc / de dracu’, a da pielea peste cap, a fi in buda / in pom, a fi in rahat pina in / la gat, a fute calul in pizda, a-i iesi pe nas, a i se infunda (cuiva), a-l lua aghiuta / benga, a lua apa la galosi, a o lua in barba / baza / in freza, a o pune de mamaliga, a o rupe in fericire, a o sfeterisi, a se potcovi, a-l vedea al-de-Sus, a vedea dracul / pe naiba.
CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.
COORDONA, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord partile unui tot, a indruma in sens unitar o serie de activitati desfasurate in vederea aceluiasi scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.
OCHI1 ~ m. I. 1) (la om si la animale) Organ-pereche al vazului, situat (simetric) pe partea din fata a capului. ◊ Intre patru ~ confidential. Cat vezi cu ~i pe intinderi foarte mari; pana la orizont. Cu ~i inchisi a) fara posibilitate de a alege; la intamplare; b) pe de rost; c) fara nici o dificultate; cu usurinta. (A fi) numai ~ (si urechi) (a fi) foarte atent. A pazi (sau a ingriji) ca ~i din cap a pazi (sau a ingriji) cu cea mai mare atentie, cu solicitudine. A nu avea ~ sa vezi pe cineva a nu putea suporta pe cineva. A privi pe cineva cu ~ buni (sau rai) a avea sentimente de simpatie (sau antipatie) pentru cineva. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca (sau mai mult ca) ~i din cap a iubi sau a fi iubit cu ardoare. A-i fi cuiva drag ca sarea-n ~ a nu putea suporta pe cineva. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ~i dupa cineva (sau dupa ceva) a privi pe cineva sau ceva cu jind. A da cu ~i de cineva (sau de ceva) a observa intamplator pe cineva (sau ceva). A nu vedea (lumea) inaintea ~lor a fi foarte indispus. A(-si) da ~i peste cap a) a se comporta afectat; a cocheta; b) (a fi pe punctul de) a inceta din viata. A privi cu (sau a face, a deschide) ~ mari a privi cu mirare. A face (cuiva) ~ dulci a arunca cuiva priviri amoroase. (A fi) cu ~i in patru (a fi) foarte atent, precaut. A lua (pe cineva) la ~ a retine in memorie fapta sau vorba cuiva, pentru a i-o putea aminti (la prima ocazie). A deschide ~i cuiva a face pe cineva sa inteleaga lucrurile just. A scoate ~i cuiva a-i reprosa cuiva ceva; a-i aminti mereu de ceva din trecut. Corb la corb nu scoate ~i cei de-o teapa nu-si fac rau unul altuia. Banul e ~ul dracului banul reprezinta un indemn spre rau. 2) Facultatea de a vedea; vaz. ◊ De (sau pentru) ~i lumii pentru a salva aparentele. Sub ~i nostri a) in fata noastra, in vazul nostru; b) actualmente, in prezent. A privi cu ~ de piatra a se uita rece, insensibil. A manca pe cineva din ~ a privi cu multa dragoste pe cineva. A pierde pe cineva din ~ a inceta de a mai vedea din cauza departarii. A nu scapa din ~ a supra-veghea indeaproape; a tine sub supraveghere permanenta. A pune ~ (pe cineva sau pe ceva) a-i veni cuiva pe plac cineva sau ceva. (A spune) verde in ~ (a spune) drept in fata, fara ocolisuri, deschis. 3) Embrion vegetativ; mugur. 4) Desen care marcheaza un punct (pe cartile de joc, pe zaruri etc.). II. (in imbinari ce denumesc plante, pasari sau insecte): ~ul-boului a) planta erbacee cu tul-pina erecta, cu frunze alungite, crestate si cu flori solitare, divers colorate, dispuse in varful tulpinii; margareta; b) soi de vita de vie; c) pa-sare de talie mica, cu ciocul ascutit si cu penaj cafeniu-roscat pe spate si cenusiu-deschis pe pantece; pitulice. /<lat. oculus
TRANSPARENT, -A I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, straveziu. ◊ diafan, subtire, delicat. 2. (fig.) usor de inteles. II. s. n. foaie liniata care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)
streang (-guri), s. n.1. Funie, coarda. – 2. Funie de spinzurat. – 3. Fringhie pentru inhamat calul la caruta. – 4. (Arg.) Cravata. – Megl. strang. Germ. Strang, prin intermediul sl., cf. sb. stranjga, ca si sp. estrenque, it. stringa (Cihac, II, 394). – Der. directa din germ. (Borcea 212) sau prin intermediul mag. istrang (Tiktin; Candrea; Galdi, Dict., 196) este mai putin probabila, avind in vedere megl. Der. strengar, s. m. (inv., zburdalnic, poznas; vagabond, haimana), mai inainte cu sensul „bun de pus in furci”, cf. spinzurat (pentru forma, cf. it. stringaio, roman. strengaro „sforar”); strengari, vb. (a se tine de pozne, a hoinari); strengarie, s. f. (pozna, nazbitie); strengaresc, adj. (de strengar); strengareste, adv. (ca strengarii); strengarita, s. f. (fata zglobie, poznasa).
VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.
PUNCT, puncte, s. n. I. 1. Semn grafic mic si rotund, asemanator cu o intepatura de ac, folosit ca semn de punctuatie, pentru a indica pauze intre propozitii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvant sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc. ◊ Doua puncte = semn de punctuatie constand din doua puncte (I 1) asezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arata ca urmeaza o vorbire directa, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct si virgula = semn de punctuatie constand dintr-un punct (I 1) asezat deasupra unei virgule, folosit pentru a desparti partile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuatie constand din trei (sau mai multe) puncte (I 1) asezate in linie orizontala, folosit pentru a arata o intrerupere in sirul gandirii, al actiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ◊ Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esential intr-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Fig. (Cu valoare de interjectie) Gata! destul! 2. Semn conventional in forma de punct (I 1), care indica pe o harta asezarile omenesti, care marcheaza zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu inca o jumatate din valoarea ei. 3. Punct (I 1) folosit in matematica, indicand efectuarea unei inmultiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croseta; model de cusatura, de broderie etc. 5. (In sintagma) Punct tipografic = unitate de masura pentru lungime, folosita in tipografie, 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza departarii. ♦ Pata mica, rotunda, detasata pe un fond de alta culoare. 7. (In sintagma) Punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste precis linia de ochire. II. 1. Figura geometrica plana fara nici o dimensiune (reprezentata prin partea comuna a doua linii care se intalnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafata, in spatiu. ◊ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat in fabrici, uzine, santiere etc. 2. Valoare a unei marimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. III. 1. Parte determinata in cadrul unei actiuni, al unei discutii, al unei probleme etc. ◊ Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajeaza prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleaca cineva; b) inceputul unei lucrari, al unei actiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregatit sa... Punct de vedere = aspectul sub care cineva priveste o problema sau atitudinea pe care o are fata de ea; mod de a gandi. Din punct de vedere = in privinta..., sub raportul... Din punct in punct sau punct cu punct = amanuntit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face sa functioneze in conditiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile asa cum trebuie, fara a neglija nici un amanunt; a restabili adevarul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine imbracat. A pune pe cineva la punct = a arata cuiva ce se cuvine si ce nu, a da cuiva o lectie de buna-cuviinta. 2. Moment, stadiu, faza, etapa de dezvoltare. ◊ Loc. adv. Pana la un (sau la acest) punct = pana la o anumita limita sau etapa; intr-o anumita masura. ◊ Expr. Pana la ce punct = in ce masura, pana unde... Punct mort = situatie fara iesire. ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de masura luata ca baza de clasificare, in special la sporturi. ♦ Unitate de masura pentru indicarea situatiei participantilor la unele jocuri (zaruri, carti, biliard etc.). ♦ Unitate de masura pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursa. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru rationalizarea anumitor produse industriale; tichet detasat dintr-o astfel de cartela. ◊ Loc. adj. si adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartela; rationalizat; b) fig. fara a avea pregatirea corespunzatoare functiei pe care o ocupa. – Din lat. punctum (cu unele sensuri dupa fr. point).
EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor dobandite de elevi, de studenti, de candidati pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diploma = examen sustinut in fata unei comisii speciale, dupa absolvirea unei institutii de invatamant superior, in vederea obtinerii diplomei. ♦ Proba, incercare prin care se verifica trainicia, temeinicia unui lucru, a unei situatii etc. 2. Cercetare amanuntita a unui lucru sau a unei fiinte, in vederea ajungerii la o justa cunoastere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de catre medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.
STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.
A DA dau 1. tranz. I. 1) A pune in posesie. ~ un caiet. ~ o bomboana.~ buna ziua (sau buna dimineata, buna seara) cuiva a saluta pe cineva. 2) A pune la dispozitie; a oferi. ~ locul sau. ◊ ~ in judecata a deferi unei instante judecatoresti. ~ la scoala a trimite sa invete. A-i ~ Dumnezeu a-i harazi. A dat Dumnezeu! in sfarsit; in cele din urma. ~ cartile a imparti cartile. ~ fata (dupa cineva) a casatori fata (cu cineva). 3) A aduce in dar; a darui, a dona. 4) A ceda in schimbul a ceva. A dat un sac de cartofi pe unul de porumb.A-si ~ viata (pentru ceva sau pentru cineva) a se jertfi. 5) (o anumita varsta) A considera ca fiind propriu. A-i ~ 20 de ani. ◊ ~ insemnatate a acorda atentie. A-si ~ parerea a-si expune punctul de vedere. 6) A oferi drept contravaloare (pentru marfuri, munci sau servicii prestate etc.); a plati; a achita. 7) (insarcinari, misiuni etc.) A pune (pe cineva) sa indeplineasca. 8) A crea prin munca; a produce. Uzina a dat multa productie. 9) A indeparta, considerand inutil; a arunca. ~ la gunoi. ◊ ~ pe gat a inghiti. ~ (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracul) a renunta la cineva sau la ceva. ~ afara a) a alunga; b) a vomita. 10) A schimba dintr-un loc in altul. Da scaunul langa masa. 11) A intreprinde ca tentativa; a incerca. 12) A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a produce. Gripa a dat complicatii la rinichi. 13) (chiote, strigate etc.) A face sa se auda. 14) (concerte, spectacole etc.) A organiza si a prezenta in fata publicului spectator. 15) A acoperi cu un strat gros sau vartos; a unge. 16) A atinge brusc si cu putere; a lovi; a pali. ~ o palma. II. (in imbinari cu substantivele ce redau sensul verbului de acelasi radical cu substantivul din imbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ gres a gresi. ~ ascultare a asculta. ~ o lupta a lupta. ~ foc a aprinde. ~ cu chirie a inchiria. ~ (cu) imprumut a imprumuta. ~ raspuns a raspunde. ~ la tipar a tipari. ~ un sfat a sfatui. ~ dreptate a indreptati. ~ raportul a raporta. ~ vina a invinui. ~ crezare a crede. ~ in vileag (sau la lumina) a descoperi. ~ viata a naste. ~ la mana a inmana. ~ pe fata a demasca. 2. intranz. 1) A descarca o arma de foc. ~ cu tunul. 2) A aplica o lovitura. ~ cu pumnul. ~ cu biciul. 3) A face miscari (repetate) constiente (pentru a indica ceva, facand un gest) sau reflexe. ~ din deget. ~ din cap.~ (sau a strange, a ridica) din umeri a face miscarea de inaltare a umerilor ca semn al lipsei de informatie, al incurcaturii sau al nepasarii. A(-si) ~ cu cotul (sau din cot) a (se) atinge cu cotul pentru a atrage atentia. 4) A se intinde pana intr-un anumit loc. Cararea da pana in sosea. 5) A se opri, abatandu-se din drum; a trece. Cand ai sa dai pe la mine?A-i ~ (sau a-i veni, a-i trece) cuiva prin gand (sau minte, cap) a-i veni o idee pe neasteptate. 6) A ajunge pe neasteptate (intr-un loc); a cadea; a nimeri; a pica. ~ intr-un sant. A-i ~ lumina in ochi.~ de dracul (sau de naiba) a o pati. 7) (despre usi, ferestre, incaperi etc.) A fi directionat. 8) (despre nenorociri, necazuri etc.) A veni pe neasteptate, pe nepregatite; a surprinde. 9) A avea loc; a se produce. Au dat ingheturile. 10) (urmat, de obicei, de un substantiv precedat de prepozitia in) A fi pe cale (de); a incepe; a porni; a prinde. ~ in clocot. ~ in floare.~ in foc a curge afara din vas. 11) (despre stari, anotimpuri etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a porni. Da iarna de acum. /<lat. dare
A DEMARA ~ez 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune in miscare; a porni. 2) sport A porni cu avant; a se avanta. 2. tranz. (corabii) A elibera de parame (in vederea plecarii). /<fr. demarrer
DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A intinde, a inmana cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masa, a organiza o petrecere etc. A(-si) da buna ziua (sau buna seara, binete etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispozitie, la indemana, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a inchiria. A da cu (sau in) arenda = a arenda. A da (cu) imprumut = a imprumuta. A da inapoi = a inapoia, a restitui. A da in primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva in (sau pe din) doua = a imparti in doua parti egale; a injumatati. A(-i) da (cuiva) un numar (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumita varsta; a aprecia (cu aproximatie) cati ani mai are cineva de trait. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcina spre executare. A da cuiva o problema de rezolvat.Expr. A da cuiva de lucru = a) a insarcina pe cineva cu o munca; a procura cuiva o ocupatie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A incredinta pe cineva in seama, in paza, in grija, pe mana cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva in posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i darui. 5. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de barbat (respectiv de sotie) pe cineva = a casatori cu... 6. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a..., a oferi in locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arata ca pretuim mai mult pe unul decat pe celalalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara multumit cu... ♦ A oferi, a plati. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Imi dau capul, spune cineva pentru a-si arata deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvarli. Sa dai sticlele astea sparte la gunoi.Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, in plata Domnului etc.) ori a-l da incolo = a nu voi sa stie (de cineva sau de ceva), a renunta la... A da pe gat (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o data, in cantitati mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva intr-un loc pentru o anumita indeletnicire. L-a dat la scoala. ♦ A mana, a duce un animal la pascut, la iarba etc. 10. A aseza, a orienta ceva intr-un anumit mod, pozitie sau directie. Isi daduse pe ochi palaria rotunda.Expr. A da la (sau intr-o) o parte = a indeparta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a impinge in laturi, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinta. 11. (In expr. si loc.) A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da gauri = a gauri. (Reg.; despre tesaturi) A da in unda = a spala, a clati. A da lectii (sau meditatii) = a preda lectii in afara scolii. A da o telegrama = a expedia o telegrama. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice in ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc) = a descoperi, a arata; a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da insemnatate = a acorda atentie. A-si da (cu) parerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grabi, a zori. A da la mana = a pune la dispozitia cuiva, a inmana cuiva ceva. A da o lupta, o batalie = a purta o lupta, o batalie; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut in mod oficial ca cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigat etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigat etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaste”, „a intelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A ingadui, a permite, a lasa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mana sa... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea sa...; a-i veni (cuiva) bine la socoteala, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soarta, noroc etc.) A randui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi da, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da targul si norocul = cum se va nimeri. (Bine ca) a dat Dumnezeu! = in sfarsit, in cele din urma. ♦ Intranz. (In practicile superstitioase; in expr.) A da in carti (sau cu cartile) = a prezice viitorul. 16. (Impreuna cu obiectul formeaza locutiuni verbale) A da sfaturi = a sfatui. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfarsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a sustine un examen in fata unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din maini.Expr. A da din umeri = a inalta din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare. A da din gura = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se mai opri (din mers, din vorba etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Da-i cu..., se spune pentru a arata o succesiune de actiuni. 2. A spala, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre doua sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atentia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorba usturatoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scapa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palma. ♦ A trage cu o arma de foc. Am invatat sa dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge pana la... Calul fugea de da cu burta de pamant. 4. (Urmat de determinari locale sau modale) A se duce catre..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da incolo, incoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo pana colo; fig. a se framanta, a incerca in toate chipurile. A nu sti incotro sa (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce sa mai faca, cum sa mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o intoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva in (sau prin) gand (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gand (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ A da de fund = a ajunge pana in fund; p. ext. a ajunge la capat, la sfarsit1. A-i da (cuiva) de urma = a gasi pe cel cautat. A da de dracu = a o pati. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a intampina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a baga de seama, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit punct, a nimeri intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se intinde pana la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri in..., a intra, a cadea in... ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre par) A intra, a ajunge in... Ii da parul in ochi. ◊ (Despre lumina) A cadea intr-o directie oarecare. 9. (In expr.) A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in copt (sau in parg) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a incepe sa planga. A(-i) da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata sa se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afara” sau „pe din afara”) A iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide in fierbere) A da in foc = a se umfla, a curge afara din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 11. A incepe sa..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregati sa... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) cobori. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A se napusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata”, „de-a rostogolul”, „in leagan” etc.) A se deplasa intr-o anumita directie, a aluneca, a se rostogoli, a se legana. ◊ Expr. A se da in vant dupa... = a-si da toata osteneala sa obtina ceva; fig. a tine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe langa cineva, a incerca sa intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau in partea..., a se alatura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua dupa cineva sau dupa ceva. 7. Refl. A se lasa in voia cuiva; a se lasa stapanit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenta; a ceda. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (Inv. si fam.; despre armate, cetati, comandanti) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinari introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la munca.Expr. A se da in vorba cu cineva = a intra in vorba cu cineva. 10. Refl. (In expr.) A se da drept cineva = a voi sa treaca drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, da, dam, dati, dau; imperf. dadeam si dam; perf. s. dadui (reg. dedei si detei); m. m. ca perf. dadusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 sa dea (reg. sa deie).Lat. dare.
STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) transforma din bun in rau; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica caruta in mijlocul drumului = a intampina piedici, a avea neplaceri cand esti inca departe de tinta. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba in rau, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfarama invelisul tare al unui lucru (pentru a scoate si a folosi continutul); a sparge. ♦ A sfarama o usa, o incuietoare, a deschide cu forta (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub actiunea agentilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substante sau mirosuri neplacute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strica aerul. 4. Tranz. si intranz. A pricinui stricaciuni, daune, lipsuri; a vatama. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, daunator intr-o anumita situatie. ◊ Expr. Nu strica (sau n-ar strica) sa... = nu-i rau sa..., nu face rau cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, raspunzator. ♦ Tranz. A gresi; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strica? = de ce ar fi rau, de ce (sa) nu...? ♦ Tranz. A vatama un organ sau o functie organica, a dauna sanatatii. ◊ Expr. A-si strica gura degeaba = a vorbi in zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stari sufletesti) A mahni; a dobori. 5. Tranz. A impiedica buna desfasurare a unei actiuni, a unei stari; a se pune de-a curmezisul, a tulbura, a zadarnici. 6. Tranz. A influenta pe cineva in rau; a corupe. ♦ Refl. A decadea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva gresit, cum nu trebuie. 8. Tranz. si refl. A (se) darama, a (se) narui, a (se) distruge (o constructie, o asezare etc. omeneasca). ♦ Tranz. (Inv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strica = bea mult, peste masura. A se strica de ras = a rade foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de ras. ♦ Tranz. A anula, a abroga, a calca conventii, invoieli, legi, obligatii. ♦ Tranz. (In superstitii) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. si tranz. A rupe sau a determina ruperea legaturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui in mod inutil (fara a obtine un folos sau un avantaj corespunzator). 11. Refl. (Despre adunari, petreceri etc.) A lua sfarsit (in mod nefiresc, prin imprastierea participantilor). – Lat. extricare.
paragina (paragini), s. f.1. Ruina, darimatura. – 2. Parasire, abandonare. – 3. Tarina, ogor negru, telina, pirloaga. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragina. Origine indoielnica. Poate in loc de *parajinaparadui. Se pune de obicei in legatura cu mag. parrag, parlag „pirloaga”, cf. pirlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificila din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune ca finala o reproduce pe cea din telina, compozitie care e putin probabila) si nu explica toate sensurile cuvintului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, incrucisat cu pirlog sau parasi si Conev 39 pornea de la sl. prazdinu, ambele improbabile. Pare batatoare la ochi coincidenta cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 il explica printr-un lat. *piraginem. Der. paragini, vb. (a parasi; a lasa ogorul pirloaga; a (se) degrada, a (se) ruina); paraginos, adj. (ruinat, parasit); parangina, s. f. (vitelar, Anthoxanthum odoratum).
A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana
PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit si absol.) A supune ceva sau pe cineva la o proba, la o incercare, pentru a vedea daca este corespunzator unui scop, unor cerinte etc.; a incerca un obiect de imbracaminte, de incaltaminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune in evidenta. – Din lat. probare.
SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arata, ceea ce indica ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = dupa cat se pare, dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ◊ Expr. (In superstitii) Semn bun (sau rau, prost) = fapt, fenomen caruia i se atribuie insusirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. A da semn (sau semne) de viata = a se manifesta, a-si vadi existenta, a face sa se auda noutati despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitiosi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului. ♦ Proba, dovada. ◊ Loc. adv. In (sau ca) semn de (sau ca)... = dand dovada de..., ca proba ca..., ca argument pentru... 2. Gest, miscare care exprima un gand, o intentie, o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actiune. ♦ (Inv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica, trasatura distinctiva dupa care se recunoaste un lucru, o fiinta; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaste. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect asezat intr-un loc sau intr-un anumit fel pentru a marca sau a desparti ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau, in trecut, de mosie) = piatra, stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Insemnare facuta spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fasie ingusta de matase, de carton, de piele etc. (special lucrata) care se pune intre paginile unei carti pentru a indica pagina la care s-a intrerupt lectura. ♦ Loc marcat, tinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma, pata. ♦ Urma, cicatrice ramasa pe piele dupa o boala, o lovire, o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens si o indicatie grafica. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuatie folosite in scriere. Semne de punctuatie = semne grafice (punct, virgula, doua puncte etc.) intrebuintate pentru a desparti, in scris, partile unei propozitii sau ale unei fraze sau propozitiile si frazele intre ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatiunilor matematice. Semne conventionale = figuri simbolice intrebuintate pentru a marca diferite notari pe harti, planse etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens si un complex sonor. Semn moale = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol, emblema. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana, un lucru sau un fapt; amintire. – Lat. signum.
COACE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la actiunea caldurii (in cuptor) spre a-l face bun de mancat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a incerca sa-i faca rau (cuiva); a-i intinde (cuiva) o cursa. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mancat prin actiunea caldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, seminte) A ajunge la maturitate sub actiunea caldurii soarelui; a deveni bun de mancat; (despre plante) a ajunge sa aiba samanta formata, maturizata. ♦ Tranz. (Despre soare sau caldura) A face ca fructele, plantele etc. sa ajunga la maturitate, sa fie bune de mancat, sa dea samanta. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre fiinte) A se incinge, a se inabusi de caldura. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intentii rauvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube si inflamatii, p. ext. despre parti ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).
REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).
TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra
crisnic (crisnici), s. m.1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. Sl. kristu „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. Sensurile 2 si 3 sint n. (pl. crisnice1) vezi comentariul). – De la aceeasi radacina sl. provine cristas, s. n. (navod), si probabil cristie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. Cf. si cristac, s. n. (navod), din bg. krustak „cruce”.
INCHIDE, inchid, vb. III. 1. Tranz. A misca (din balamale) o usa, o fereastra, un capac etc. pentru a acoperi deschizatura corespunzatoare. ♦ A incuia cu cheia, cu zavorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizatura unui spatiu, a unei incaperi. 2. Tranz. A apropia, a strange marginile (sau partile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfacute, deschise. ◊ Expr. A inchide paranteza = a) a pune, in scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusa in cursul unei comunicari. A inchide mana = a strange degetele, facand mana pumn. A inchide gura = a apropia buzele si falcile una de alta; a nu mai vorbi. A inchide (cuiva) gura = a face (pe cineva) sa taca, a pune capat obiectiilor sau protestelor (cuiva). A inchide ochii = a) a cobori pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface ca nu observa ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei in constructii negative) a dormi; d) a muri. A inchide (cuiva) ochii = a fi langa cineva in clipa mortii. (Refl.) A i se inchide ochii = a fi foarte obosit. ♦ Refl. (Despre rani) A se cicatriza. 3. Tranz. A intrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei institutii, a unei intreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desfiinta. 4. Tranz. A incheia o actiune, a-i pune capat. ♦ A opri functionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. Tranz. A izola o fiinta intr-un spatiu inchis, ingradit; a baga la inchisoare; fig. a tine departe de lume. ♦ Refl. A se retrage, a se izola. ♦ Fig. A contine, a cuprinde ceva. 6. Tranz. A ingradi, a imprejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicatie; a opri, a impiedica trecerea. ♦ Refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se infunda. 7. Refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se intuneca, a se innora. ♦ (Despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) A capata o nuanta mai intunecata. – Lat. includere.
INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice
lasa (las, lasat), vb.1. A parasi, a da drumul unui lucru, a se indeparta de ceva. – 2. A face sa ramina. – 3. A da din mina, a da drumul, a pune in libertate. – 4. A permite, a consimti. – 5. A abandona, a renunta la ceva. – 6. A parasi, a se desparti, a divorta. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scadea (un pret sau o pretentie). – 9. (Inv.) A ierta, a scuti. – 10. A amina (se construieste cu prep. pe). – 11. A parasi, a abandona un loc. – 12. A trinti la examen, a declara cazut la examen pe cineva. – 13. A ramine in urma, a imprima dire, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limba de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A insarcina, a incredinta. – 17. A numi, a desemna. – 18. A slobozi, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (Refl.) A se destinde, a se inmuia. – 21. (Refl.) A ceda, a renunta, a se da convins. – 22. (Refl.) A ceda, a admite, a consimti, a permite. – 23. (Refl.) A se infrina, a se abtine (se construieste cu prep. de). – 24. (Refl.) A se increde, a se sprijini, a avea incredere (se construieste cu prep. in sau pe). – 25. (Refl.) A ceda, a sovai, a se mladia, a se potoli, a se domoli. – 26. (Refl.) A cadea, a se culca. – 27. (Refl.) A cobori, a scadea. – 28. (Refl., Trans. de S.) A descaleca; a se face noapte. – 29. (Refl.) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (Refl.) A ameninta, a fagadui (Arg., se construieste cu prep. cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. Lat. laxāre (Diez, I, 243; Puscariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), cf. it. lasciare, prov. laissar, fr. laisser, alb. lesoń (Philippide, II, 646). – Der. lasator, adj. (neglijent); lasatoare, s. f. (carare de oi); lasiu, adj. (neglijent); lasat, s. n. (abandon; parasire; carnaval); lasatura, s. f. (lasare; omisiune; deprimare); lasaciune, s. f. (iertare; separare; divort, inv.); lasamint, s. n. (Trans., legat, testament, mostenire).
A PREZENTA prezint tranz. 1) A aduce in prezenta (cuiva), mentionand numele si alte informatii, pentru a face sa fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune in fata; a infatisa; a arata. ◊ ~ arma a manui arma intr-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrari, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunand vederii sau facand cunoscut continutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentatii etc.) A face cunoscut publicului (interpretand, expunand etc.). 5) (candidati) A face sa fie inscris in calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. presenter, lat. praesentare
PUNCT ~e n. 1) Pata foarte mica si rotunda. A face un ~. 2) Semn de punctuatie avand forma unei astfel de pete, care se pune la sfarsitul unei propozitii sau dupa un cuvant prescurtat. ◊ Doua ~e semn de punctuatie constand din doua puncte asezate unul deasupra altuia, care se pune, mai ales, inaintea vorbirii directe sau a unei enumerari. ~ si virgula semn de punctuatie constand dintr-un punct asezat deasupra unei virgule, care se pune intre partile componente ale unui enunt desfasurat. ~e de suspensie (sau ~e-~e) semn de punctuatie constand din trei puncte asezate in linie orizontala si folosit pentru a arata ca gandirea este intrerupta sau ca o parte de propozitie este omisa. ~ tipografic unitate de masura a lungimii folosita in poligrafie (egala cu 0,376 mm). 3) Semn grafic pus deasupra elementelor „i” si „j” din alfabetul latin. ◊ A pune ~ul pe „i” a se rosti cu precizie intr-o problema, nelasand posibilitati de echivoc. 4) Semn conventional de aceasta forma care indica ceva. ~ pe harta. 5) (in sport, in jocurile de hazard etc.) Unitate in care se apreciaza castigurile sau pierderile. 6) Element fundamental al geometriei plane, reprezentat de intersectia a doua linii. 7) Loc determinat in spatiu. ◊ ~ de reper a) semn sau obiect de orientare pe teren; b) fapt care serveste drept sprijin. ~ cardinal fiecare dintre cele patru directii care indica Nordul, Sudul, Estul si Vestul. ~ de ochire loc din tinta in care tragatorul isi potriveste linia de ochire. ~ mort situatie fara iesire. ~ medical unitate medicala primara. 8) Valoare a unei marimi (la care se incepe sa se topeasca o substanta solida). ◊ ~ de solidificare temperatura la care o substanta incepe sa treaca din stare lichida in stare solida. 9) Moment ce marcheaza o faza de dezvoltare. ◊ Pana la un (sau la acest) ~ pana la o anumita limita. 10) Loc sau parte din ceva. ◊ ~ slab parte slaba; loc sensibil. ~ de vedere mod cum intelege cineva o chestiune. Din ~ de vedere sub aspect. ~ cu ~ amanuntit, oprindu-se detaliat asupra fiecarei chestiuni. ~ de plecare (sau de pornire) a) loc de unde trebuie sa plece cineva undeva; b) inceput. A pune la ~ pe cineva a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta. A pune la ~ ceva a aduce ceva la conditiile cerute; a definitiva ceva. A pune ~ a termina. ~! gata! /<lat. punctum
TRANSPARENT, -A adj. 1. Prin care se poate vedea clar, straveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi inteles, ghicit usor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hartie pe care sunt trase linii groase paralele si care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].
PRAPADI, prapadesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) narui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omori, a rapune. ♦ Refl. A-si pierde viata, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prapadi de ras (sau de plans, de rusine etc.) = a rade (sau a plange etc.) foarte tare. A se prapadi dupa cineva (sau ceva) = a iubi, a-i placea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prapadi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prapadi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prapadi cu firea = a-si da foarte mare osteneala; a-si face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inima. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaste, a nu mai gasi; a rataci. A prapadit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevazut; a disparea. – Din bg. propadam.
DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcatuite din falange, cu care se sfarseste mana sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Ii dai un deget si-ti ia mana toata. Sunt cinci degete la o mana si nu seamana unul cu altul.Expr. A se ascunde (sau a se da) dupa deget = a cauta in zadar sa-si ascunda o vina evidenta, a fugi de raspundere. A sti sau a cunoaste (ceva) (ca) pe degete = a sti sau a cunoaste ceva foarte bine. Ii numeri (sau ii poti numara) pe degete = sunt foarte putini. A purta sau a invarti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-si da cu degetul in ochi (din cauza intunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scapa, a (se) strecura printre degete = a scapa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimtite. A sta cu degetul in gura = a pierde vremea. A pune degetul = a aplica amprenta digitala in loc de iscalitura. A pune degetul pe rana = a gasi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a pasi, a merge) in varful degetelor = a umbla pe furis, tiptil, fara zgomot. A incerca marea cu degetul = a incerca imposibilul. A-si linge degetele =a-i placea foarte mult (ceva de mancare). (Rar) A avea (sau a fi) in degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaste foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva in privinta capacitatii, comportarii etc. 2. Compus: cinci-degete = planta erbacee taratoare, ale carei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesa componenta a aparatelor de taiere la cositori, seceratori, combine de cereale etc., care separa si sprijina plantele in momentul taierii. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, avand aproximativ latimea unui deget (1). [Var.: (pop.) dest. s. n.] – Lat. digitus.
COORDONAT, -A adj. Pus de acord; in raport de coordonare. ◊ Propozitie coordonata (si s.f.) = propozitie (principala sau secundara) care sta pe acelasi plan cu alta, fara a depinde de ea din punct de vedere gramatical. [Var. coordinat, -a adj. / cf. fr. coordonne, it. coordinato].
MANA, maini, s. f. I. 1. Fiecare din cele doua membre superioare ale corpului omenesc, de la umar pana la varful degetelor, in special partea de la extremitatea antebratului, care se termina cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj. De mana = a) facut cu mana, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) actionat manual. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) mana dreapta (sau stanga) = pe partea dreapta (sau stanga). Pe sub mana = pe ascuns, clandestin. In mana = direct, personal. Mana-n mana = in colaborare, in intelegere, in perfect acord. Peste mana = anevoios, incomod, dificil (de obtinut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.) A bate (sau a da) mana (cu cineva) = a se intelege cu cineva (in privinta unei tranzactii); a face un targ, a se invoi (din pret), strangandu-si mana (in semn de pecetluire a tranzactiei incheiate). A(-si) da mana (cu cineva) = a) a strange cuiva mana in semn de salut sau de impacare; b) A se alia, a colabora. A putea (sau a fi bun) sa se ia de mana cu cineva = a se asemana, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al actiunilor rele. (Pop.) A se tine cu mainile de burta (sau de pantece, de inima) de(-atata) ras = a rade cu mare pofta, in gura mare. A pune (sau a baga) mana in foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a incrucisa) mainile pe piept = a muri. A se spala pe maini = a refuza sa-si ia raspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile). A da (sau a lasa, a pierde) ceva din (sau de la) mana = a da (sau a lasa, a pierde) ceva care iti apartine sau de care esti sigur ca il poti obtine. Cu mana goala = fara a aduce nimic; fara a lua nimic; p. ext. fara a-si fi atins scopul, fara nici un rezultat. A avea (sau a fi la cineva) mana = (la jocul de carti) a-i veni randul sa imparta cartile. A trece (sau a ceda) mana (cuiva) = (la jocul de carti) a nu juca in turul respectiv, cedand randul jucatorului urmator. (O) mana de ajutor = (mai ales in legatura cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor. A lega cuiva mainile (si picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de maini si de picioare = a pune pe cineva sau a fi in imposibilitate sa actioneze. A avea (sau a lasa, a da cuiva) mana libera = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea sa actioneze dupa bunul sau plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totala de actiune. A avea (ceva) pe mana = a dispune de ceva. A pune mana = a) a face, a intreprinde ceva; b) a fura. A pune mana pe ceva = a ajunge in posesiunea unui lucru, a-si insusi un lucru (prin mijloace necinstite). A pune mana pe cineva = a) a prinde, a inhata, a insfaca pe cineva; b) a gasi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) mana in piept (sau in gat) = a prinde a insfaca (pe cineva); a cere cuiva socoteala; a(-l) trage la raspundere. A pune (cuiva) mana in cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mana = a face sa treaca boala (sau sa inceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecat. Cu miinile incrucisate (sau in san, in buzunar) = inactiv. A pune mana de la mana = a strange, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contributie benevola. A avea mana usoara sau a fi usor de mana = a lucra cu finete si cu abilitate (ca medic). A fi greu de mana = a lucra neindemanatic, brutal (ca medic). A avea mana buna sau a fi bun de mana = a) a fi indemanatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de carti) a da carti bune celor cu care joaca. A-si face mana buna la (sau pe langa) cineva = a obtine favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva. A lua cu o mana si a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor. A fi mana larga = a fi darnic, generos. (Fam.) A fi mana sparta = a fi risipitor. A avea (sau a fi) mana stransa = a fi econom; a fi zgarcit, meschin. A-i da cuiva mana (sa faca ceva) = a-si putea permite (sa faca ceva); a-i permite situatia., imprejurarile (sa faca ceva). Una la mana, se spune pentru a marca primul element al unei enumerari. A fi mana dreapta a cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A cere mana cuiva = a cere in casatorie. Sarut mana (sau mainile), formula de salut adresata femeilor, preotilor, persoanelor mai in varsta etc. Cu mana lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mainile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fara interventia nimanui. A scoate castanele (sau carbunii) din foc cu mana altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei actiuni periculoase ori riscante. Cu amandoua mainile = cu bunavointa, foarte bucuros, din toata inima. (Fam.) A avea (sau a fi cu) mana lunga = a fi hot, pungas. (A fi om) cu dare de mana = (a fi om) instarit, bogat. (Pop.) A da din maini (si din picioare) = a face eforturi pentru obtinerea unui lucru, a se stradui, a-si da osteneala. A avea mana curata (sau mainile curate) = a fi cinstit. A primi (sau a lua) in mana = a primi o suma neta. A duce de mana (pe cineva) = a calauzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput). De la mana pana la gura = foarte repede, in timp foarte scurt. Cu mainile la piept sau cu caciula in mana = intr-o atitudine umila, supus, smerit. Cu mana pe inima (sau pe cuget) = cu constiinta curata, cu convingerea ca e adevarat. A ajunge pe maini bune = a ajunge in grija, in posesiunea cuiva competent. A-si lua mainile de pe cineva = a inceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva. Din mana in mana = de la unul la altul, de la om la om. A da mana cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav. A da pe mana justitiei = a deferi justitiei; a inainta un infractor organelor judiciare. A fi (sau a cadea, a incapea etc.) la (sau pe) mana cuiva = a fi (sau a cadea, a incapea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discretia cuiva. A avea pe cineva sub mana = a avea pe cineva sub control, in subordine. (A fi) mana de fier (sau mana forte) = (a fi) om energic, autoritar. Politica de mana forte = politica dictatoriala, tiranica, abuziva. ◊ Compus: mana-Maicii-Domnului = mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina higroscopica si foarte ramificata, cu flori albe si cu fructe mici (Anastatica hierochuntica). ♦ Persoana, individ (conceput ca autor al unei actiuni). ◊ Mana de lucru = muncitor. Mana moarta = (la unele jocuri de carti) jucator fictiv caruia i se distribuie carti, in cont. 2. Cantinte mica din ceva, cat incape in palma. ◊ (Ca epitet, precedand termenul calificat, de care se leaga prin prep. „de”, indica proportii foarte mici) O mana de om. (Urmat de un substantiv la pl., indica un numar redus, un grup restrans de elemente de acelasi fel) O mana de oameni. 3. (In legatura cu numerale ordinale sau, mai rar, cardinale) Categorie, treapta, rang, clasa; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.) De toata mana = de toate felurile, de toate categoriile. II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodarie) sau ale unor parti ale lor, care se asemana, ca forma si ca intrebuintare, cu mana (I 1) sau care se apuca, se manevreaza cu mana. ◊ Mana curenta = balustrada. – Lat. manus.
PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. si refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva in vederea unui efort. – Cf. sl. podupreti.
A ABORDA ~ez 1. intranz. 1) (despre nave) A se apropia de tarm sau de chei (in vederea legarii); a acosta. 2) (despre nave) A se ciocni accidental (de o alta nava, de un dig etc.). 2. tranz. 1) (nave) A anina pentru a trage la tarm. 2) fig. (probleme, chestiuni etc.) A pune in discutie. 3) fig. (persoane, de obicei necunoscute) A opri (in mod brutal) pentru a li se adresa; a acosta. /<fr. aborder
catel (catei), s. m.1. Pui de ciine. – 2. Pui de animal din familia canidelor. – 3. Adulator, lingusitor. – 4. Larva de albina, viespe sau furnica. – 5. Gaura in minerul coasei, in care se fixeaza lama acesteia. – 6. Parte ce se desprinde din capatina de usturoi. – 7. Parte a cheii care intra in broasca. – 8. Frina la razboiul de tesut, care impiedica miscarea de recul a sulului de urzeala. – 9. Montant de usa. – 10. Stilp, coloana, suport vertical destinat sa sustina o greutate. – 11. Tragatoare de cizme. – 12. (Arg.) Avocat, aparator. – Mr. catsal; megl. catsǫl. Lat. cattelus (Puscariu 314; Candrea-Dens., 273; REW 1763; Seineanu, Chien, DAR); cf. it. catello, v. prov. cadel, fr. chiot, cat. cadell, arag. cadillo, gal. cadelo. Hasdeu, Cuv. Batrini, I, 274, pleca de la catullus, cf. Corominas, I, 569. Acceptia 6 ar reprezenta dupa Puscariu, Lat. ti, 10 si Puscariu 315, lat. cap(i)tellum; insa la aceasta opinie pare a se renunta in DAR, si nu se justifica, daca se are in vedere sensul der. cateli, si acceptia identica a it. cacchio „germen”, abruz. kakkye „sfert de nuca”, fr. caieu „bulb”, care pleaca de la acelasi cuvint lat. Der. catelandru, s. m. (catel, pui de ciine); cateleste, adv. (precum ciinii); cateli (var. catela), vb. (a fi in calduri; despre animale, a se imperechea; a se multiplica; despre plantele cu bulb, a da lastari; despre albine, a iesi din larva), cuvint pe care Koerting 2021 si Graur, Rom., LV, 251 il deriva gresit de la lat. cattullire (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 276 si Graur, BL, VI, 145), si care ar putea reprezenta lat. catillare, glosat de Du Cange „per alienas domos girare, tractum a catulis”. Din rom. provine mag. kecel (Candrea, Elemente, 405; Edelspacher 16).
A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter
PICIOR ~oare n. 1) (la om si la animale) Membru care sustine corpul si serveste la deplasare. ~orul stang. ~oarele anterioare. A se ridica in ~oare.~ plat picior cu talpa foarte putin scobita. Cu ~orul (sau ~oarele) (mergand) pe jos. Din ~oare in pozitie verticala. In varful ~oarelor a) in varful degetelor (de la picioare); b) fara zgomot. Bun (sau iute) de ~ sprinten. Din cap pana-n ~oare in intregime. Fara cap si fara ~oare alogic. A da cu ~orul a) a rata o ocazie favorabila; b) a trata pe cineva (sau ceva) cu dispret. A calca (pe cineva sau ceva) in ~oare a) a distruge, calcand cu picioarele; b) a desconsidera. A lega (sau a fi legat) de maini si de ~oare a lipsi pe cineva (sau a fi lipsit) de posibilitatea de a actiona. A fi pe ~ de egalitate cu cineva a avea aceleasi drepturi, aceeasi situatie, acelasi rang cu cineva. A intinde ~oarele a se stinge din viata; a muri. A nu avea unde pune ~orul a fi mare inghesuiala; ingramadire de lume. A-si bate ~oarele degeaba a umbla degeaba, fara a-si atinge scopul. Un ~ aici si altul acolo foarte repede; fuga. Sa nu-ti vad ~oarele pe aici! sa nu mai vii pe aici! A i se taia (sau a i se muia) cuiva (mainile si) ~oarele a) a fi cuprins de o slabiciune fizica; b) a fi puternic coplesit de emotii. A bate din ~ (sau din ~oare) a porunci cu asprime; a se rasti. A fi (sau a sta) pe ~ de duca a fi gata de plecare. Cu coada intre ~oare (sau vine) injosit; umilit. Unde-ti stau ~oarele acolo iti va sta si capul vei fi omorat. A boli (sau a duce boala) pe ~oare a suporta o boala fara a sta la pat. A pune pe ~oare a) a pune lucrurile la punct; b) a insanatosi un bolnav, ingrijindu-l. A gandi cu ~oarele a gandi alogic. A scrie cu ~oarele a scrie necaligrafic. A sta (sau a fi, a ramane) pe ~oare a) a-si mentine pozitia, situatia; b) a corespunde realitatii; a fi sustinut de argumente trainice. A da din maini si din ~oare a se stradui din rasputeri pentru a obtine sau a solutiona ceva, pentru a salva o situatie. A sta cu ~oarele in apa (rece) a medita mult si profund asupra unui lucru. A fi cu un ~ in groapa a ajunge la limita vietii; a fi foarte batran. A cadea (sau a se arunca) la ~oarele cuiva a se ruga cu disperare de cineva. A calca (pe cineva) pe ~ a) a provoca cuiva o neplacere; b) a da cuiva de inteles. A cadea de pe (sau din) ~oare sau a nu se (mai) putea tine pe ~oare (sau a nu (mai) putea sta pe ~oare) a fi extrem de obosit. A pune (sau a asterne, a inchina) ceva la ~oarele cuiva a darui ceva in semn de veneratie sau de supunere. A pune ~orul in prag a) a-si manifesta vointa; b) a se opune categoric. A scula (sau a ridica, a pune) in ~oare a mobiliza la realizarea unei actiuni. A sta in ~oarele cuiva a stingheri; a impiedica actiunile cuiva. A se topi (sau a se usca, a se pierde) pe (sau de pe, din) ~oare a slabi tare, a se stinge din viata, vazand cu ochii. A trai pe ~ mare a duce o viata luxoasa. A fi in ~oare a fi pregatit in permanenta pentru actiune. ~orul-caprei planta erbacee de padure cu tulpina erecta, ramificata, avand frunze mari, alungite, zimtate, si flori albe, grupate intr-o inflorescenta umbeliforma. ~orul-cocosului planta erbacee cu tulpina erecta, avand frunze tripartite si flori albe sau galbene. 2) Parte a unor obiecte care serveste la sustinerea acestora. ~orul scaunului. ~oarele dulapului. 3) Parte inferioara a unui deal sau a unui munte. 4) agr. Gramada de snopi asezati in cruce. 5) (in trecut) Unitate de masura a lungimii (egala cu aproximativ o treime dintr-un metru). 6) Unitate de masura a versului (egala cu un anumit numar de silabe accentuate si neaccentuate sau lungi si scurte). /<lat. petiolus
TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba
sgimboi (-i), s. m.1. Copil, pusti, mucos. – 2. Penis. – Var. zgimboi. Origine indoielnica, probabil expresiva, pornind de la *zgimb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (in contra REW 8027) si lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciuperca” (Byhan 311; Draganu, Dacor., I, 307) nu este convingatoare. Semantic se explica prin referire la strimbaturile copiilor rau crescuti. Apartin aceleiasi familii: nasgimb, s. m. (copil poznas; prostanac), cu pref. expresiv; nasarimb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 si Cihac, II, 215 il leaga de sl. sramu „rusine”, nesraminu „nerusinat”; scalimb, adj. (rasucit), a fost pus in legatura cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Puscariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvint mostenit, daca se are in vedere l intervocalic. Der. sgimboia (var. sgrimboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu inversunare), a carui der. din sl. *sugąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabila; nasarimba (var. nasaringa), s. f. (Trans., Olt., prostie, timpenie, stupiditate); scalimba (var. scalimboia), vb. refl. (a gesticula, a se strimba, a se uriti); scalimba(ie)tura, s. f. (schimonositura).
A INSTRUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A pune in posesia unor cunostinte noi; a face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a cultiva; a pregati; a prepara. 2) (militari) A pregati dupa un program special in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta in prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere
VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum
EDITA vb. tr. 1. a publica si a pune in vanzare o lucrare, o carte, o revista, o emisiune postala, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetari competente. 3. (inform.) a pregati textual datele unui program, in vederea prelucrarii lor la ordinator. (< fr. editer)
EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.
CALEIDOSCOP s.n. 1. Cilindru opac in lungimea caruia sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel incat mici obiecte colorate, puse in interior, formeaza o infinitate de desene simetrice. 2. (Fig.) Opera, rubrica care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte. [Pron. -lei-, pl. -oape, -opuri. / < fr. kaleidoscope, cf. gr. kalos – frumos, eidos – imagine, skopein – a vedea].
cobace (-e), s. f.1. Coliba. – 2. Dependinte. – Var. (Trans.) cobase. Sb. kobaca (Densusianu, Hateg, 56; DAR). In Banat si Trans. de Sud. Din aceeasi familie par a face parte mai multe cuvinte, a caror legatura exacta este greu de definit: cobilcer (var. cobilser), s. n. (Banat, scrumiera); cobilteata, s. f. (cotet de gaini), pe care DAR il pune in legatura cu germ. Kobel „coliba”; cobirlau, s. n. (cotet de gaini; vizuina de urs); cobirna, s. f. (coliba); cobilete (var. copilet), s. n. (nisa, firida; colt, ungher). Poate sint in legatura cu coliba (vezi cuvintul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.
ATUNCI adv. I. 1. In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci si nici atunci = niciodata. 2. Intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. Pun mana pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai asa, numai in acest caz. Sa te vedem cum lucrezi, si atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjunctie) In cazul acesta. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.
EXpune, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).
MANA maini f. 1) Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc. 2) Partea extrema a acestor membre care cuprinde palma si degetele. ◊ Cu amandoua mainile din toata inima; fara nici o rezerva. A-si spala mainile (sau a se spala pe maini) a nu lua asupra sa nici o raspundere. A avea mainile curate a fi om cinstit. De ~a intai (a doua) de calitatea sau categoria intai (a doua). De toata ~a fel de fel; de tot soiul. Pe sub ~ pe ascuns. A bate (sau a da) ~ (sau palma) a incheia o tocmeala. A da ~a cu cineva a) a se saluta cu cineva prin strangere de mana; b) a-si uni eforturile in vederea unor actiuni comune. A face cu ~a a semnaliza ceva cu ajutorul mainii. A da (sau a intinde) o ~ de ajutor a veni in ajutorul cuiva. A-si musca mainile a se cai amarnic. A pune (sau a incrucisa) mainile pe piept a muri. A pleca (a se in-toarce) cu ~a goala a pleca (a se intoarce) fara a obtine ceva. A avea la ~ pe cineva a dispune de ceva compromitator despre cineva; a avea in puterea sa. A-i lega cuiva mainile (sau a-l lega pe cineva de maini si de picioare) a face pe cineva sa nu poata actiona. A avea ~ libera a dispune de libertate deplina. A pune ~a pe ceva a intra in posesia unui lucru. A-si pune mainile in cap a se ingrozi de ceva. A ridica ~a asupra cuiva a incerca sa loveasca pe cineva. A sta cu mainile in buzunare (in san, in solduri, incrucisate) a sta degeaba; a nu lucra. A fi (sau a avea) ~ sparta a fi risipitor; a cheltui fara socoteala. A avea (sau a fi cu) ~ larga a fi darnic. A fi cu ~a lunga (sau a fi lung la ~) a avea obiceiul sa fure. A fi ~a dreapta a cuiva a fi omul de incredere al cuiva. A cere ~a (unei fete, femei) a cere in casatorie. A avea ~ de fier a fi autoritar si sever. A uita de la ~ (pana) la gura a uita foarte repede. O ~ spala pe alta (si amandoua obrazul) se spune cand una din parti cauta sa justifice actiunile alteia pentru ca sa nu iasa la iveala lucruri urate (necinstite). Ce-i in ~ nu-i minciuna se spune cand cineva nu crede in promisiuni, ci numai in ceea ce este real, concret. A pune ~ de la ~ a contribui in comun la o actiune (adunand bani de la toti). A lua cu o ~ si a da cu alta a fi darnic. A da cu o ~ si a lua cu doua a fi hraparet. 3) fig. Persoana, individ ca autor al unei actiuni. ◊ ~ de lucru forta de lucru. 4) Cantitate mica de ceva, atat cat incape in palma. O ~ de faina. 5) fig. Numar redus de unitati; cantitate mica. O ~ de oameni. 6) Categorie sau clasa sociala; treapta. ◊ De toata ~a de toate categoriile. [G.-D. mainii] /<lat. manus
CAP1, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. 1. Partea superioara a corpului omenesc (la animale partea anterioara), alcatuita din cutia craniana si fata (la animale bot) si legata de trunchi prin gat. ◊ Loc. adv. Din cap pana-n picioare = in intregime, cu desavarsire. (Pana) peste cap = prea mult. Cu noaptea-n cap = foarte de dimineata. Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; fig. a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a tranti (pe cineva) la pamant; fig. a da jos dintr-o situatie, a dobori, a invinge. A da paharul peste cap = a goli paharul dintr-o inghititura. A scoate capul in lume = a iesi intre oameni, in societate. A i se urca (cuiva) la cap = a) a deveni ingamfat, indraznet, obraznic; b) a fi ametit de bautura. A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de... A-si pierde capul = a se zapaci. A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri. A nu-l durea (nici) capul = a nu se sinchisi de ceea ce se intampla. A da din cap = a clatina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omori; fig. a ataca, a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul in traista = a umbla distrat, neatent. A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz. A-si lua lumea in cap = a pleca, ratacind in lume. A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da invins. Cu capul plecat = rusinat, umilit; invins. Pe dupa cap = pe dupa gat, la ceafa. Batut (sau cazut) in cap = tampit, prost. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A nu fi nimic de capul cuiva = a fi lipsit de calitati. A cadea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, in) capul cuiva = a fi lovit de o nenorocire, a trebui sa suporte o serie de dificultati. A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creandu-i neplaceri). A sta (sau a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara incetare pe langa cineva. A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva in pace. (Reg.) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a se afla intr-o imprejurare grea si a nu mai sti ce sa faca. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului. ◊ Expr. A-si pune mainile in cap sau a se lua cu mainile de cap = a se lua cu mainile de par (de necaz, de ciuda sau de deznadejde); p. ext. a-i fi necaz, ciuda, a fi deznadajduit. 2. Capatai; capataiul patului. 3. Individ, ins, om. Cate 5 lei de cap.Expr. Pe capete = care mai de care, pe intrecute. ♦ (La pl.) Capital. Am vandut cirezile Si mi-am scos capetele (TEODORESCU). 4. Minte, gandire, judecata; memorie. ◊ Loc. adj. si adv. Cu cap = (in mod) inteligent, destept. Fara cap = (in mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau usor) la (sau de) cap = a fi destept. A fi greu (sau tare) de cap = a fi prost. A fi (sau a umbla) cu capul prin (sau in) nori = a fi zapacit, distrat. A-i baga (sau vari cuiva ceva) in cap = a face pe cineva sa creada ceva. A nu(-i) intra (cuiva) in cap = a nu putea pricepe (ceva). A lua in (sau a baga la) cap = a pricepe; a tine minte. A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gandul la...; a uita. A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapani mereu (acelasi gand). A-l duce (sau a-l taia pe cineva) capul = a se pricepe. A-l duce (sau a-i sta) capul la... = a-i trece prin minte, a se gandi la... A-si bate (sau a-si framanta, a-si sparge) capul = a se gandi intens (spre a solutiona o problema). A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa inteleaga ceva. A fi (sau a ramane, a umbla etc.) de capul sau = a fi (sau a ramane etc.) liber, independent, nesupravegheat. A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva. A intoarce (sau a suci) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se indragosteasca. A avea cap sa... = a avea posibilitatea sa..., a putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se intemeiaza acuzarea. 5. (Inv.) Viata. (Astazi in expr.) A-si pune capul (la mijloc) = a-si pune viata in joc; a garanta cu viata pentru cineva. O data cu capul = cu nici un pret. In ruptul capului = cu primejdia vietii; cu nici un pret. A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; b) (Bot.) cap-de-cocos = dulcisor1; capul-ariciului = sovar; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sangele (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. III. 1. Varf (al unui obiect). ♦ Extremitate sau piesa de extremitate a unui dispozitiv, instrument etc. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap (I 1), folosit in diverse scopuri tehnice. 2. Partea extrema cu care incepe sau sfarseste ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriu inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etc.; p. ext. fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ◊ Loc. adv. Cap la (sau in) cap = cu partile extreme alaturate. ◊ Expr. Cap de tara = margine de tara; hotar. (Reg.) Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic, n-are importanta. A sta (sau a se ridica) in capul oaselor = a se ridica stand in pat, stand asezat, sezand. 3. Partea de dinainte; inceput, frunte. In capul coloanei.Cap de an (sau de saptamana, de iarna etc.) = inceputul unui an (al unei saptamani etc.). Cap de coloana = cel sau cei care stau in fruntea unei coloane. Cap de afis = primul nume dintr-o lista de persoane afisate in ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. In cap de noapte sau in capul noptii = dupa ce s-a intunecat bine. Din (sau de la) cap = de la inceput; de la inceputul randului. Din capul locului = inainte de a incepe ceva; de la inceput. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masa. 4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfarsit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfarsi (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a invinge, a razbi. In cap = (dupa numerale) exact, intocmai. 5. Bucatica rupta sau ramasa dintr-un obiect; p. ext. lucru de mica importanta. ◊ Expr. Nici un cap de ata = absolut nimic. Pana la un cap de ata = tot. – Lat. caput.
A INCALTA incalt tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune in picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele in incaltaminte. ~ copilul. 3) A asigura cu incaltaminte. ~ familia. 4) (roti de caruta, talpi de sanie etc.) A inzestra cu sine de fier; a sinui. 5) fig. fam. A face sa vada lucrurile altfel decat sunt in realitate, pacalind cu abilitate; a imbrobodi. /<lat. incalceare
MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka
PARTE parti f. 1) Element din care se compune sau in care se imparte un tot. O ~ din recolta a fost stransa. O ~ din deputati n-au sustinut proiectul.Cea mai mare ~ marea majoritate; in mare masura. In ~ a) intr-o oarecare masura; partial; b) separat; pe rand; c) aparte. ~ de vorbire clasa de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. ~ de propozitie element constructiv al unei propozitii care indeplineste o anumita functie sintactica. 2) Cantitate care ii revine cuiva la o imparteala. ◊ ~ea leului cantitate preponderenta pe care si-o ia cineva dintr-un castig obtinut in comun. A avea ~ de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face ~ dreapta a imparti egal. 3) Contributie la o activitate comuna. ◊ A lua ~ a participa. 4) Portiune dintr-un spatiu; loc. Din care ~ vine?Cele patru parti ale lumii cele patru puncte cardinale. Din ~ea (sau partile) locului din tinutul (localitatea) despre care se vorbeste; localnic. In toate partile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterala a unui obiect; margine; latura. ◊ A se da la o (sau intr-o, de-o) ~ a) a se feri; a se da in laturi; b) a se eschiva; a se sustrage. A lasa la o ~ a inceta de a mai indeplini; a abandona. A pune la (sau de o) ~ a economisi; a lasa in rezerva. A da (sau a face) intr-o ~ a ocoli. Din ~ea cuiva (sau a ceva) in ceea ce priveste pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o ~ privind sub un aspect. Pe de alta ~ privind sub alt aspect. 6) Persoana (organizatie sau stat) antrenata intr-o anumita actiune. 7) Totalitate de persoane care alcatuiesc aceeasi categorie sociala sau profesionala. ◊ ~ barbateasca fiinta de sex barbatesc. ~ femeiasca fiinta de sex feminin. Din ~ea mamei (a tatalui etc.) din neamul mamei (al tatalui etc.). Din ~ea (cuiva) in numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de ~ea cuiva a sustine pe cineva. A-i lua (sau a-i tine) cuiva ~ a-i lua cuiva apararea. 8) Portiune dintr-o lucrare; compartiment. ~ea finala. ~ea practica. [G.-D. partii] /<lat. pars, ~tis
PUNCT s.n. I. 1. Element fundamental al geometriei, reprezentat de intersectia a doua linii. ◊ Punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ♦ Semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. 2. Loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ♦ Loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ◊ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta. 3. Loc, regiune, parte. 4. Temperatura la care un corp isi schimba starea. ◊ Punct mort = a) momentul in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul in timpul unei competitii cand organismul sportivului, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor. 5. Unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport. II. 1. Semn grafic mic si rotund care se pune la sfarsitul unei fraze pentru a marca o pauza etc. ◊ Punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. 2. Parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol, paragraf. 3. Chestiune, problema. ◊ Punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere. 4. Aspect, ipostaza, situatie; faza, treapta, perioada. [Pl. -te, (inv.) -turi, var. punt s.n. / < lat. punctum, cf. fr. point, it. punto].
VIZA vb. tr. 1. a pune o viza (pe un pasaport, pe un permis etc.). 2. a prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari. (< fr. viser)
PARTE, parti, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ◊ In parte = a) loc. adv. in oarecare masura, partial; b) loc. adj. si adv. separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; c) loc. adv. facand abstractie de ceilalti, aparte. ◊ Expr. In (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice. Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Spec. Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu... A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Pop.) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Fam., ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; pop.) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie. 4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etc., dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concr.) cota respectiva care revine fiecarui participant. ◊ Loc. adj. si adv. In parte = a) (care se face) in mod proportional; b) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte si parte = in parti, in cote egale. II. 1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...). Loc. adv. In (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. In nici o parte = nicaieri. In ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? In (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo. In alta parte = aiurea. 2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etc.; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Intr-o parte = stramb, oblic, piezis. La o parte: a) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie). La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a indeparta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strange. A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Fam.) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun. 3. Directie, sens (in spatiu); 4. Fig. Punct de vedere intr-o problema data; privinta. Din partea mea fa ce vrei. III. Categorie sociala, profesionala etc.; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau. A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie). Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) sex masculin; totalitatea barbatilor. Parte(a) femeiasca = (fiinta de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etc. ◊ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.
A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere
FATA, fete, s. f. I. 1. Partea anterioara a capului omului si a unor animale; chip, figura. ◊ Loc. adj. Din fata = care se afla inainte. De fata = care se afla prezent; care apartine prezentului. ◊ Loc. adv. In fata = a) inainte; b) direct, fara inconjur, fara menajamente. Din fata = dinainte. De fata = in prezenta cuiva. Pe fata = direct, fara inconjur, fara menajamente; fara sa se fereasca. Fata in fata = unul inaintea (sau impotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. In fata (cuiva sau a ceva) = inaintea (cuiva sau a ceva). Din fata = dinaintea (cuiva sau a ceva). De fata cu... = in prezenta... Fata cu... (sau de...) = a) in raport cu..., in ceea ce priveste; b) pentru; c) avand in vedere. ◊ Expr. A(-i) canta (cuiva) cucul in (sau din...) fata = (in superstitii) a-i merge (cuiva) bine. A fi de fata = a fi prezent, a asista. A scapa cu fata curata = a scapa cu bine dintr-o situatie dificila. A face fata (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) fata (sau fata in fata) = a confrunta; a compara. A (se) da pe fata = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-si intoarce fata (de la...) = a nu mai vrea sa stie de... A privi (sau a vedea, a zari pe cineva) din fata = a privi (sau a vedea etc.) in intregime figura cuiva. Om (sau taler) cu doua fete = om ipocrit, fatarnic. A-i prinde (pe cineva) la fata = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a fetei (I 1); mina, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fete(-fete) = a) a-si schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jena, rusine etc.); b) a se simti foarte incurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situatii neplacute; a se tulbura, a se zapaci; c) (despre matasuri) a-si schimba reflexele, culorile. A prinde fata = a se indrepta dupa o boala. ♦ Obraz. 2. Partea anterioara a corpului omenesc si a unor animale. Au cazut cu fata la pamant. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pamanteana”) Om. 4. Persoana, personaj. Fete simandicoase.Fata bisericeasca = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafetele plane care marginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formeaza un diedru. 2. Suprafata (in special a pamantului, a apei). ◊ Expr. La fata locului = acolo unde s-a intamplat (sau se va intampla) ceva. 3. Infatisare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusa vederii si mai aleasa, a unor articole alimentare de vanzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i iesi (unei panze, unei stofe) fata (la soare, la spalat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruita, poleita, finisata atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da fata (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face sa arate frumos (un lucru). ♦ Partea finita, expusa vederii, a unei tesaturi (in opozitie cu dosul ei). 6. (In sintagmele) Fata de masa = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masa (cand se mananca sau ca ornament). Fata de perna (sau de plapuma) = invelitoare de panza in care se imbraca perna (sau plapuma). 7. Prima pagina a fiecarei file. ♦ (Inv. si pop.) Pagina. 8. Fatada. 9. (In sintagma) Fata dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientata spre soare sau spre miazazi. – Lat. pop. facia (< facies).
STUDIU, studii, s. n. 1. Actiunea de a studia (1); munca intelectuala sustinuta depusa in vederea insusirii de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu. ♦ Spec. Insusire de cunostinte stiintifice; invatatura. ◊ Expr. A-si face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de invatamant; a urma cursurile unei scoli, institutii de invatamant. ♦ (Teatru; in expr.) A pune o piesa in studiu = a incepe repetitiile la o piesa. 2. Materie de invatamant. 3. Lucrare, opera stiintifica. 4. (In artele plastice) Schita partiala sau preliminara cu ajutorul careia pictorul, sculptorul etc. compune si executa o opera definitiva. ♦ Compozitie muzicala cu caracter de virtuozitate, destinata mai ales unui scop pedagogic (de exercitiu). – Din lat. studium, it. studio.
GAND ~uri n. 1) Rezultat al procesului de gandire; idee; cuget. ◊ Ca ~ul foarte repede. A-l framanta (sau a-l apasa) pe cineva ~ul a fi obsedat de un gand. 2) Concentrare a activitatii psihicului asupra unui lucru; meditare; gandire. ◊ A sta dus pe ~uri (a cadea pe ~uri) a medita la ceva. A sta la ~uri a sovai. A pune (pe cineva) pe ~uri a ingrijora. Nici cu ~ul fara a banui ceva; pe neasteptate. 3) Loc unde se produce gandirea; minte; memorie. ◊ A-i da (sau a-i veni, a-i trece) in (sau prin) ~ a-i veni brusc o idee. In ~ fara a rosti cuvintele in voce. 4) Pornire interioara constienta insotita de un efort volitiv (de a infaptui ceva); intentie. ◊ A-si pune in (sau de) ~ a hotari. A pune ~ rau (cuiva) a avea intentii rele fata de cineva. A fi intr-un ~ cu cineva a avea aceleasi dorinte. A-l paste un ~ a-l preocupa o idee. 5) Consideratie a unei persoane (despre cineva sau ceva); punct de vedere particular; judecata; parere; opinie. Ce ~uri ai despre aceasta? 6) Senzatie de satisfacere a gustului; voie; chef; placere; plac. /<ung. gond
CAP1, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. S. n. 1. Extremitatea superioara a corpului omenesc sau cea anterioara a animalelor, unde se afla creierul, principalele organe de simt si orificiul bucal. ◊ Loc. adv. Din cap pana-n picioare = de sus pana jos, in intregime, cu desavarsire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineata. (Pana) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai destept, mai reusit, mai bine. Cu capul plecat = rusinat, umilit, invins. Pe dupa cap = pe dupa gat, la ceafa. ◊ Loc. adj. (Fam.) Batut (sau cazut) in cap = tampit, prost. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a tranti (pe cineva) la pamant; a da jos dintr-o situatie, a dobori, a invinge. A da peste cap (paharul, bautura etc.) = a inghiti dintr-o data continutul unui pahar, al unei cani etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mantuiala. A scoate capul in lume = a iesi intre oameni, in societate. A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta sau unde-i este capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de... A-si pierde capul = a se zapaci. A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri, sarac. A da din cap = a clatina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omori; a ataca cu violenta pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul in traista = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greseala facuta. A-si lua (sau a apuca) lumea in cap = a pleca departe, parasindu-si casa, locul de origine si ratacind prin lume. A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da invins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cadea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, in) capul cuiva (o situatie neplacuta, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplaceri si necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creandu-i neplaceri, deranj). A sta (sau a sedea, a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara incetare pe langa cineva. A sedea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe langa sau la cineva (creandu-i neplaceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva in pace. (Reg.) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a nu mai sti ce sa faca pentru a iesi dintr-o situatie grea. ◊ Cap de familie = barbatul care reprezinta puterea familiala si parinteasca; p. gener. orice persoana care procura mijloacele necesare traiului unei familii si o reprezinta juridic. ◊ Cap de expresie = portret in care artistul face un studiu amanuntit al expresiei unui sentiment pe trasaturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de marci postale romanesti, avand pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului. 2. Capatai; capataiul patului. 3. Individ, ins, cap. Cate 5 lei de cap.Expr. Pe capete = care mai de care, in numar foarte mare, pe intrecute. Cate capete, atatea pareri, exprima o mare divergenta de opinii. 4. Minte, gandire, judecata; memorie. ◊ Loc. adj. si adv. Cu cap = (in mod) inteligent, destept. Fara cap = (in mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau usor) la (sau de) cap sau a avea cap usor = a fi destept. A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) in cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gandul la...; a uita. A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapani mereu (acelasi gand), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gandi la... A-si bate (sau a-si framanta, a-si sparge, a-si sfarama etc.) capul = a se gandi, a se stradui spre a solutiona o problema. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa inteleaga ceva, a lamuri (pe cineva). A fi (sau a ramane, a umbla etc.) de capul sau = a fi (sau a ramane etc.) liber, independent, nesupravegheat, A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva. A intoarce (sau a suci, a invarti) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se indragosteasca. A nu avea cap sa... = a nu avea posibilitatea sa..., a nu putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se intemeiaza acuzarea. 5. (Inv.) Viata. A plati cu capul. ♦ (Astazi in expr.) Odata cu capul sau in ruptul capului = cu nici un pret, niciodata. A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; b) (Bot.) cap-de-cocos = dulcisor; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sangele, dispuse in spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. S. m. Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. III. S. n. 1. Varf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminenta a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap1 (I 1), folosit in diverse scopuri tehnice. 2. Partea extrema cu care incepe sau sfarseste ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etc.; p. ext. fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ◊ Loc. adv. Cap la (sau in) cap = cu partile extreme alaturate. ◊ Expr. Cap de tara = margine de tara; hotar. Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a sedea, a se ridica) in capul oaselor = a se ridica stand in pat, a sta in sezut. 3. Partea de dinainte; inceput, frunte. In capul coloanei.Cap de an (sau de saptamana, de iarna etc.) = inceputul unui an (sau al unei saptamani etc.) Cap de coloana = cel sau cei care stau in fruntea coloanei. Cap de afis (sau cap de lista) = primul nume dintr-o lista de persoane afisate in ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. In cap de noapte sau in capul noptii = dupa ce s-a intunecat bine. Din (sau de la) cap = de la inceput; de la inceputul randului. Din capul locului = inainte de a incepe ceva; de la inceput. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masa. 4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfarsit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfarsi (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a invinge, a razbi. In cap = (dupa numerale) exact, intocmai. 5. Bucatica rupta dintr-un obiect; p. ext. lucru de mica importanta. ◊ Expr. Nici un cap de ata = absolut nimic. Pana la un cap de ata = tot. 6. (In sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transforma variatiile unui semnal electric in variatii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operatii de inregistrare, redare si stergere la magnetofoane. – Lat. caput, (II) dupa fr. chef < lat. caput).
DAT2, -A, dati, -te, adj., s. f. I. Adj. Pus la dispozitie, oferit; inmanat, transmis, prezentat, daruit. ◊ Expr. La un moment dat = intr-un anumit moment; in clipa aceea. In cazul dat = in acest caz, in cazul de fata. Dat fiind (ca...) = tinand seama de... (sau ca...), avand in vedere (ca...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = destept, istet; smecher, siret. Dat uitarii = uitat, parasit. II. S. f. 1. Momentul, imprejurarea (repetabila) cand se produce un fapt; oara, rand. ◊ Loc. adv. Data trecuta = cu prilejul anterior. Data viitoare = intr-o imprejurare ulterioara. De data aceasta (sau asta) ori de asta data = de randul acesta, acum. Pe data ce... (sau cum...) = indata; pe loc, numaidecat. O data = intr-un singur caz. Nu o data = de multe ori. Inca o data = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de stiinta), elemente care constituie punctul de plecare in cercetarea unei probleme, in luarea unei hotarari etc. III. S. f. (Reg.) Soarta, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = dupa cum e obiceiul, datina. – V. da2.
VALOARE, valori, s. f. I. 1. Insusire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; importanta, insemnatate, pret, merit. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de pret; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in valoare = a arata, a demonstra importanta, calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate in relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stima (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoana vrednica de stima, cu insusiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritiva. II. 1. (Ec. pol.) Munca sociala necesara pentru producerea unei marfi si materializata in marfa. ◊ Valoare de intrebuintare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumita necesitate a omului sau a societatii. Valoare de schimb = raport, proportie in care o anumita cantitate de marfa de un anumit fel se schimba cu o cantitate de marfa de alt fel. 2. (Concr.) Marfa. 3. (Comert, Fin.) Exprimare in bani a costului unei marfi sau a unei actiuni, a unui cec etc. ◊ Valoare comerciala (sau de circulatie) = echivalent in bani al unui bun sau al unei marfi pe piata; curs. ♦ Inscris (cec1, cambie, obligatiune etc.) reprezentand un drept in bani sau in bunuri de alta natura. ◊ Valoare mobiliara = inscris reprezentand un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfa, bani etc.). Valoare imobiliara = inscris reprezentand un drept asupra unor bunuri imobiliare (cladiri, pamant etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Marime matematica asociata unei marimi fizice (dupa un anumit procedeu de masurare), permitand compararea marimii cu altele de aceeasi natura. ◊ Valoare absoluta = valoarea unei expresii matematice cand nu se tine seama de semnul (+ sau) pe care il are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operatii matematice etc. 5. (Muz.) Durata absoluta sau relativa a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obtinut in pictura prin alaturarea a doua nuante diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanta de sens a unui cuvant. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.
PUNCT s. n. 1. element fundamental in geometrie, reprezentat de intersectia a doua linii. ◊ punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ◊ semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. ◊ a pune punctul pe i = a ataca esentialul intr-o problema, a spune ce era mai important. 2. loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ◊ punct medical = serviciu medical organizat cat mai aproape de locul de munca (uzina, santier etc.). ◊ loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ◊ punct cardinal = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta. 3. loc, regiune, parte. 4. valoare a unei marimi la care se produce un fenomen specific. ◊ punct critic = stare critica; punct mort = a) moment in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul cand organismul sportivului, in timpul unei competitii, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor. 5. unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport, in jocuri de societate etc. 6. semn de punctuatie mic si rotund (.) care se pune la sfarsitul unui enunt pentru a marca o pauza, o abreviere sau, in matematica, dupa o cifra, insemnand efectuarea unei inmultiri etc. ◊ punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste linia de ochire; punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. ◊ pata mica rotunda pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii, dantele, cusaturi etc. 8. parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol; paragraf. 9. chestiune, problema. ◊ punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere; punct de onoare = ceea ce constituie mandria cuiva, angajeaza onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata sa... 10. aspect, ipoteza, situatie; faza, treapta, perioada. ◊ a pune ceva la punct = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lectie de buna cuviinta, a admonesta. (< lat. punctum, dupa fr. point)
BINE1 adv. I. 1. In mod convenabil, dupa cum isi doreste cineva. Catu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n sezatoare (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Expr. A fi (sau a face, a se simti) bine sau a-i fi (sau a-i merge) bine (cu sanatatea) = a fi sanatos. A (se) face bine = a (se) insanatosi. A nu-i fi bine = a fi bolnav; (fam.) a fi nebun. A(-i) prinde (cuiva) bine = a(-i) fi (cuiva) de folos. A sta bine = a fi bogat. A-i veni bine (sa...) = a gasi momentul prielnic (sa...), a-i fi la indemana (sa...). (Decat...) mai bine sa... = (decat...) prefer sa... Daca (sau de)..., e bine = daca (sau de)..., poti fi multumit. Bine-ai venit! formula de salut la primirea unui musafir. Bine v-am gasit! formula de salut pe care o spune un nou venit. 2. In mod placut, agreabil. Floarea miroase bine.Expr. E bine = e vreme buna. 3. In mod comod, confortabil. S-asaza mai bine pe prispa (CAMILAR). 4. (Eliptic, cu sensul unei propozitii afirmative) Sunt de acord, imi convine. Bine, Ivane, du-te (CREANGA). ◊ Expr. Ba bine ca nu! = se intelege! fireste! Ei bine! = fie (si asa)! Bine ca... = noroc ca... II. 1. Cum trebuie, cum se cere. ◊ Expr. A pune (ceva) bine = a pune (ceva) la pastrare, la o parte. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a ponegri (pe cineva) cautand sa-i prejudicieze situatia. Bine-rau = mai mult sau mai putin, dupa posibilitati. Dupa ce ne-am pus bine-rau gura la cale... (CREANGA). 2. Conform realitatii, adevarului; exact, precis; corect, just. ◊ Expr. A sti (prea) bine (ceva). = a) a sti (ceva) mai dinainte; b) a fi convins de ceva. Sa stiu bine ca... = macar sa..., chiar daca... A vedea bine = a-si da seama (de ceva). Vezi bine (ca...) = fireste, negresit. (Ca) bine zici = asa este, ai dreptate. 3. In mod reusit, frumos. A canta bine.Expr. A-i sta (sau a-i sedea) bine = a i se potrivi. ◊ (Adjectival, fam.) Un barbat bine. 4. In conformitate cu cerintele sociale, morale, profesionale etc. Se poarta bine.Expr. A fi bine = a fi spre binele cuiva, a fi recomandabil. A face bine (sa...) = a proceda asa cum e (mai) potrivit. Nu faci bine ceea ce faci! (CREANGA). Bine ti-a facut! = asa-ti trebuie! III. (Cu sens intaritor) 1. De-a binelea, de tot, pe deplin. Vorba bine nu sfarsea Si de cale se gatea (ALECSANDRI). 2. Tare mult, foarte... ◊ Expr. Mai bine (de...) = mai mult (de...). Mult si bine = foarte mult. (Fam.) De bine ce... = abia, cu toate ca. De bine ce am venit, tu pleci. A dormi bine = a dormi adanc, fara intrerupere. A manca bine = a manca mult, din lucruri bune. – Lat. bene.
baci (baci), s. m.1. Cioban care conduce o stina. – 2. Formula de reverenta cu care se adreseaza persoanelor in virsta sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arsice, copilul care arunca primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscuta. Opinia predominanta este ca avem a face cu un cuvint de provenienta orientala, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenta sa in dialecte, si de asemenea prin aparitia sa constanta, ca nume de persoana, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvint cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combatut fundamentele acestor opinii, atita vreme cit nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de alta parte, calea de patrundere a cuvintului iranian. Cert este ca termenul se afla in toate limbile balcanice slave care inconjoara teritoriul rom. (bg. bac, sb. bac(a), slov., ceh. baca, mag. bacs(i), bacso, pol. bacza, ca si ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Insasi aria de raspindire a cuvintului pare a indica provenienta sa rom., caci numai rom. a fost direct legata de toate limbile mentionate mai sus, si faptul ca acest cuvint nu se explica prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totusi, nu este posibil sa-l explicam, pina in prezent, numai prin intermediul rom. In ce ne priveste, si dat fiind ca in orice caz ne aflam pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat in baci un cuvint autohton, poate cel care corespunde lat. pater si posibil acelasi care s-a pastrat in bade. Originea dacica a cuvintului fusese postulata inca de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicatii vechi par prea putin plauzibile. Dupa Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus in legatura cu basta „tata” (Slaw. Elem., 14) si cu bastina „mostenire” (Lexicon, 12), ipoteza greu de sustinut, datorita dificultatilor fonetice. Seineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. bas „sef”, care la rindul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Galdi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despartiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvintului baci, considerat acolo ca diferit de 1 si derivat din mag. – Pentru provenienta rom. a bg. bac, bacjo, bacija, cf. Candrea, Elemente, 401 si Berneker 37; si din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indica numai identitatea rom. cu alb. Der. bacie, s. f. (casarie; ocupatia baciului); bacioi, s. m. (baci); bacit, s. n. (dijma care se plateste baciului); bacita, s. f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stina); baciui, vb. (a prepara brinza; a face pe baciul; a munci intr-o doara, a trage chiulul; a conduce).
jaba (jabe), s. f. – Boala a oilor si ciinilor, un fel de afta. Bg. zaba „borasca; boala, afta” (DAR). Der. au fost tratati din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, molesit). Aceleiasi surse sl. ii apartin jabie, s. f. (muschi, Polytrichum perigoniale), din sl. zablija „de broasca”, datorita asemanarii sale cu ouale de broasca; jalba, s. f. (planta, Pyrola secunda; boala, afta), pe care DAR il pune in legatura gresit cu jale „salvie”; jabrina (var. jebrina, mr. jaghina), s. f. (alga), din bg. zabina „oua de broasca”, cf. rut. zaburina „alga”; jabrac, s. m. (lenes, haimana); janghina, s. f. (mirtoaga), cu pronuntarea regionala bighi (semantismul, plecind de la ideea de „boala, afta” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; ingimfat); japse (var. japca, japina), s. f. (iaz, balta), cf. bg. zabiste „loc cu multe broaste; balta”; jap, s. m. (batrin ramolit); japiu, s. m. (zgircit, venetic, om de curind imbogatit); japiu, s. n. (pernita de cele doua parti ale seii de calarit); japchin (var. japchina), s. n. (tumoare, furuncul, rana); jepchinos, adj. (jegos, riios); japita, s. f. (parte a plugului; zapacit, aiurit), din bg. zapica „broasca” si „japita de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughina, s. f. (jegos); javra (var. jabra, javla), s. f. (catel, potaie; om zapacit), pare var. de la jaba, cu infixul r, ca in jabrina (in fonetism este posibil sa fi influentat tc. yavru „catel, pui”); jevri, vb. (a latra; a trancani). Pentru javra, a carei legatura cu jaba a fost indicata numai de Scriban, s-au propus alte solutii: din sl. zebrati „a cersi” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri si acesta din sl. zivorati „a trai”, cu semantismul lui jivina (Philippide, Principii, 297); creatie spontana, care imita sunetele scoase de ciine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Seineanu, Chien, 224); din rut. zavra „ciine jigarit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totusi, Candrea, Elemente, 405, credea ca rut. provenea din rom. Aceleiasi familii ii partine: jarpan (var. jerpan), s. m. (mirtoaga), reducere de la jerpanos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japca (var. jepciu), s. f. (costum); jarca, s. f. (piele uzata sau de calitate proasta; baba ramolita; animal batrin si inutil), probabil in loc de *jarpca (DAR), cf. sb. zavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalau, s. n. (zdreanta); jerchinos, adj. (zdrentaros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (dupa Cihac, II, 156 si Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „actiunea de a sfisia”, care pare mai putin probabila). Toate aceste cuvinte indica un tratament expresiv, care i-a facut pe autorii DAR sa admita prezenta unei radacini expresive jarp-, cf. jart.
sutili (-lesc, -it), vb. – A lingusi, a se baga pe sub pielea cuiva. – Var. suteli, sutuli. Origine incerta este cuvintul inv. (sec. XVI), care se mai foloseste inca; pare der. din sl. sutiti „a glumi”, cf. ceh. sutiti „a glumi”, rus. sutiti, cu suf. expresiv -li (cf. sotie). Legatura semantica este evidenta, cf. burla „gluma” si „inselare”, chanza „gluma” si „viclenie” etc. Rezultatul initial trebuie sa fie suti, dupa cum se vede din der. suteala, s. f. (linguseala, inselatorie fata de), sulititura, s. f. (inv., linguseala, periere). Daca aceasta ipoteza este exacta, atunci suti, vb. (a fura) cuvint de Arg., mu poate fi decit acelasi termen; explicatia prin intermediul tig. sau-, participiul suto „a pune” (Graur 109; Vasiliu, GS, VII, 127; Juilland 177) nu pare suficienta si oricum nu l-ar explica pe Coresi. – Der. sut, s. m. (hot); suteala, s. f. (furt); sutitor, s. m. (hot).
A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade.~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul.Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare
familie s.f. 1 Forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie, care este formata din soti si din copiii acestora. In vremea aceasta a zilelor pline de lumina si fericire, cunoscura multe din familiile targusorului. (SADOV.) ♦ Spec. Grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti, copii si din descendentii acestora. ◊ (jur. ) Consiliu de familie = grup de persoane imputernicite de instantele judecatoresti sa se ocupe de interesele minorilor sub tutela, ale persoanelor puse sub interdictie etc. Cap de familie v. cap. Nume de familie v. nume. Sfanta familie v. sfant. Stalpul familiei v. stalp. Tata de familie v. tata. ◊ Loc. adj. De familie buna = (despre descendenti, mai ales despre copii) care se trage dintr-o familie de vaza. ◊ Expr. Baiat de familie v. baiat. Familie grea v. greu. ♦ Restr. (pop. ) Sotia si copiii cuiva. ♦ Ansamblu de trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica (unei familii). ♦ Casa, camin. Isi petrece concediile in familie, nu ii place sa calatoreasca. 2 Totalitatea persoanelor dintr-o comunitate umana care se leaga prin consangvinitate si inrudire. ♦ Totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. Numai Ruxandra ramasese din familia lui Petru Rares (C. NEGR.). ♦ Dinastie. Genealogia familiei Cantacuzino.Familie domnitoare v. domnitor. Familie suverana v. suveran. 3 (si familie de albine) Totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 4 (la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa (copii, rude, sclavi, animale, lucruri) sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei. 5 Fig. Grup de persoane, de tari etc. legate prin comunitate de interese, de aspiratii. Marea familie a tarilor democratice. 6 (bot., zool. ) Categorie sistematica, subordonata ordinului, mai mare decat genul, care cuprinde unul sau mai multe organisme care au caractere comune. ♦ Grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. 7 (lingv.) Familie de cuvinte (sau lexicala) = totalitatea cuvintelor inrudite, formate prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba comuna initiala. 8 (fiz.) Familie radioactiva = ansamblu format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 9 (mat.) Familie de curbe (sau de suprafete) = multime de curbe (sau de suprafete) care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. 10 (genet.) Familie multigenica = ansamblu de mai multe fragmente de ADN, alcatuit din gene si pseudogene, ale caror secvente se aseamana. • sil. -li-e. pl. -ii. g.-d. -iei. / <lat. familia, -ae, it. famiglia, fr. famille, ngr. φαμίλια, germ. Familie.
Heracles, vestit erou grec, neintrecut in forta si vitejie si care, dupa moarte, a fost primit in rindul zeilor, devenind nemuritor. Heracles – numit de catre romani Hercules – era fiul lui Zeus si al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul si infatisarea sotului ei, Amphitryon, plecat sa lupte impotriva teleboenilor (v. si Amphitryon). Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a nascut Heracles, iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat dupa aceea, s-a nascut Iphicles, frate geaman cu Heracles. Dindu-si seama de originea divina a lui Heracles, Amphitryon a consimtit sa-l creasca in casa sa, alaturi de Iphicles. Gelozia Herei fata de Alcmene s-a manifestat insa de timpuriu, inca inainte de nasterea copilului. Fiindca Zeus – ca sa-si ocroteasca viitorul fiu – fagaduise regatul Argosului primului urmas care se va naste din Perseus, Hera a indemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nasterile, sa intirzie nasterea lui Heracles si s-o grabeasca in schimb pe cea a lui Eurystheus, fiul lui Sthenelus. Datorita acestui fapt, Eurystheus se naste la sapte luni, revenindu-i lui Argosul (v. si Eurystheus), iar Heracles e purtat zece luni in pintece de Alcmene. Minia Herei continua sa se reverse si dupa nastere, de data asta insa asupra copilului. Intr-o noapte, cind cei doi frati se aflau in leaganul lor, ea le trimite doi serpi cu gindul sa-l ucida pe Heracles. Fara sa-si piarda cumpatul, Heracles, desi avea numai zece luni, ii apuca pe fiecare cu cite o mina si-i sugruma, in timp ce Iphicles, ingrozit, trezeste toata casa cu tipetele lui. Este un semn in plus pentru Amphitryon cu privire la originea divina a copilului. El il creste insa mai departe in casa sa, ca pe propriul sau fiu. Cind Heracles creste, el isi inspaiminta parintele, ucigindu-si dascalul, pe Linus, si acest fapt il determina pe Amphitryon sa-l trimitp pe Heracles la tara sa-i pazeasca cirezile. Eroul sta acolo pina la virsta de optsprezece ani, cind savirseste primul sau act de vitejie: ucide leul din Cithaeron, care atacase cirezile tatalui sau. Cu aceasta ocazie el se uneste cincizeci de nopti la rind cu cele cincizeci de fiice ale regelui Thespius, la care sta in gazda tot timpul cit dureaza vinatoarea. Dupa ce ucide fiorosul animal, Heracles se intoarce acasa. Pe drum se intilneste cu solii regelui Erginus, trimisi sa ridice tributul la care erau supusi tebanii. El se lupta cu Erginus si il invinge. Drept multumire ca i-a scapat pe tebani de tributul injositor, regele Creon i-o da in casatorie lui Heracles pe fiica sa, Megara. Cu Megara eroul a avut maui multi copii. Urmarindu-l mai departe cu minia sa divina, Hera ii ia mintile si, intr-un delir furios, il determina sa-si ucida copiii. In urma savirsirii acestei faradelegi, eroul consulta oracolul de la Delphi. Pentru ispasire, Apollo ii porunceste sa-i slujeasca timp de doisprezece ani lui Eurystheus. La cererea acestuia, care-l pune la felurite munci, Heracles savirseste cele douasprezece mari fapte de vitejie cunoscute sub numele de muncile (sau ispravile) lui Heracles.Prima munca este uciderea leului din Nemea, o fiara inspaimintatoare care pustia tinutul respectiv. Eroul il sugruma apoi il jupoaie de pielea ingrozitoare la vedere. Infatisindu-se mai apoi imbracat in aceasta piele lui Eurystheus, acesta, de frica, nu-i ingaduie sa patrunda in cetate ci ii porunceste sa-si depuna prada inaintea portilor. Cu aceasta ocazie eroul infiinteaza Jocurile Nemeiene.A doua munca a lui Heracles este uciderea hidrei din Lerna. Nascuta din Typhon si din Echidna, hidra era un balaur monstruos, a carui rasuflare ucidea pe oricine ii simtea duhoarea. Ea avea nenumarate capete, care pe masura ce erau retezate, cresteau la loc. Unul dintre capete era nemuritor. Heracles a reusit sa-i reteze capetele si, cu ajutorul nepotului sau, Iolaus, sa-i arda carnea in locul unde fusesera, pentru a le impiedica sa mai regenereze. La urma el ii reteaza si capul cel nemuritor si, ingropindu-l in pamint, impinge deasupra lui o stinca uriasa. Singele hidrei era si el aducator de moarte. De aceea, la plecare, eroul si-a muiat sagetile in el, facindu-le astfel veninoase. – A treia munca a lui Heracles este prinderea mistretului de pe muntele Erymanthus. Groaznicul animal a fost urmarit de catre erou prin mijlocul unor zapezi inalte, pina cind, sleit de puteri, a fost prins. – A patra munca a lui Heracles este prinderea unui caprior cu coarne de aur, care apartinea zeitei Artemis. Vestit prin iuteala lui, capriorul a fost fugarit un an incheiat de catre erou, care, in cele din urma, l-a ajuns in Arcadia si, ranindu-l usor, a reusit sa-l prinda. – A cincea munca a lui Heracles este curatarea grajdurilor lui Augias. Augias, regele din Elis, avea peste trei mii de vite si grajdurile care le adaposteau nu mai fusesera curatate de peste treizeci de ani. La porunca lui Eurystheus, Heracles s-a legat sa le curete intr-o singura zi, cerindu-i o rasplata lui Augias, daca avea sa reuseasca. Augias s-a invoit. Atunci eroul a schimbat cursurile riurilor Alpheus si Peneus si, abatindu-le prin mijlocul grajdurilor, a facut ca tot gunoiul sa fie dus de ape pina-n seara. Cind si-a cerut insa plata cuvenita, Augias a refuzat sa-si tina fagaduiala, fapt pentru care avea sa fie pedepsit mai tirziu de catre erou. – A sasea munca a lui Heracles este distrugerea pasarilor stimfalide. In padurile care imprejmuiau lacul Tsymphalis din Arcadia salasluiau puzderie de pasari de prada, care pustiau tinutul. Heracles le-a stirpit ucigindu-le cu sagetile sale otravite. – A saptea munca a lui Heracles este prinderea taurului din Creta. Odinioara, regele Minos voise sa-i sacrifice taurul lui Poseidon dar, cucerit de frumusetea animalului, il crutase. Zeul marii se razbunase, facind taurul sa devina furios. Heracles a reusit sa-l prinda si i l-a adus lui Eurystheus, care insa i-a redat libertatea. – A opta munca a lui Heracles este imblinzirea iepelor lui Diomedes. Diomedes, regele Thraciei, avea niste iepe salbatice pe care le hranea cu carne omeneasca. Heracles l-a ucis pe Diomedes si le-a dat iepelor lui sa-i manince trupul. Dupa ce s-au ospatat din carnea stapinului lor, iepele au devenit blinde si s-au lasat usor prinse. Heracles i le-a dus si pe acestea lui Eurystheus. – A noua munca a lui Heracles este dobindirea cingatorii purtate de Hippolyte, regina amazoanelor. Cingatoarea ii fusese daruita acesteia de insusi Ares, zeul razboiului. Heracles i-o ia, dupa ce se lupta cu amazoanele, si o daruieste fiicei lui Eurystheus. – A zecea munca a lui Heracles este aducerea boilor lui Geryon (v. si Geryon), tot la porunca lui Eurystheus. Cirezile de boi ale lui Geryon se aflau pe insula Erythia, departe, catre apusul lumii. Ca sa ajunga acolo, eroul a strabatut desertul Libyei, apoi Oceanul, iar ca sa puna mina pe boii lui Geryon, l-a ucis mai intii pe Orthrus, ciinele cu doua capete care-i pazea, apoi pe Eurytion, uriasul care-i pastea si, in sfirsit, pe insusi Geryon, monstrul cu trei trupuri, caruia-i apartineau. Dupa multe peripetii, Heracles ajunge cu bine din nou la Eurystheus, nu fara sa fi avut insa de furca pe drumul de intoarcere cu numerosi dusmani care-l atacasera, vrind sa-i fure boii. – A unsprezecea munca a lui Heracles este culegerea merelor din Gradina Hesperidelor. Merele acestea erau de aur, si ele apartineau Herei, care le primise in dar, cu prilejul nuntii ei cu Zeus, de la Gaea. Hera le dusese in Gradina Hesperidelor si i le daduse in paza lui Ladon, un balaur urias cu o suta de capete. Dupa ce cutreiera mari si tari, dupa ce trece prin Caucasus unde-l elibereaza pe Prometheus (v. si Prometheus), Heracles ajunge la hiperboreeni, unde se afla faimoasa gradina, si, cu ajutorul lui Atlas, izbuteste sa fure merele si i le aduce lui Eurystheus. – A douasprezecea – si cea din urma – munca a lui Heracles este aducerea lui Cerberus din imparatia umbrelor subpamintene, cea mai grea incercare la care a fost supus eroul. In indeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes si de Athena. Ajuns in Infern, Heracles s-a intilnit cu umbra lui Meleager – caruia, cu aceasta ocazie, i-a fagaduit s-o ia in casatorie pe Deianira (v. si Deianira) – cu Pirithous, cu Theseus si cu Ascalaphus, pe care i-a scapat din chinurile la care erau supusi si, in sfirsit, cu zeul Hades, care s-a invoit sa i-l dea pe Cerberus cu conditia ca eroul sa-l prinda fara sa se serveasca de vreo arma. Stringindu-l cu amindoua miinile de git, Heracles a reusit sa-l stapineasca pe Cerberus si sa-l tirasca dupa el, pe pamint. La vederea lui Cerberus insa, Eurystheus a fost atit de infricosat incit s-a ascuns si n-a vrut sa-l primeasca. Neavind ce face cu el, Heracles l-a adus atunci inapoi in Infern. In afara acestor ispravi, eroul a savirsit, in diferite imprejurari, numeroase alte acte de curaj si vitejie, care i-au dus faima si l-au facut renumit. Printre ele se numara: 1. Expeditia intreprinsa impotriva Troiei. Laomedon, regele Troiei, a refuzat sa-i dea lui Heracles rasplata cuvenita pentru faptul ca eroul a salvat-o pe Hesione, fiica regelui, din ghearele unui monstru ingrozitor. Heracles ataca cetatea, il ucide pe rege impreuna cu toti fiii lui si i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme (v. si Hesione 1.). 2. Razboiul impotriva gigantilor, in care eroul a luptat alaturi de olimpieni (v. Gigantes). 3. Razboiul impotriva lui Augias, intreprins de erou datorita faptului ca regele din Elis refuzase sa-i dea plata cuvenita pentru ca i-a curatat grajdurile. Cu ocazia victoriei, eroul a infiintat Jocurile Olimpice. 4. Expeditia organizata impotriva Pylosului, unde domnea regele Neleus (v. si Neleus), expeditie in cursul careia Heracles il ucide pe rege impreuna cu toti fiii lui in afara de unul singur, Nestor. Cu aceasta ocazie Heracles a ranit mai multi zei, printre care pe Hera si pe Ares. 5. Razboiul impotriva Spartei (v. si Hippocoon), in cursul caruia, desi invingator, eroul este ranit la mina si vindecat apoi de catre Asclepius. 6. Lupta impotriva driopilor, in care, invins la inceput, Heracles iese in cele din urma invingator, ii bate pe driopi si-i pune pe fuga. Motivul izbucnirii conflictului intre erou si driopi a fost faptul ca, o data, pe cind trecea prin tinutul lor calatorind impreuna cu Deianira si cu fiul sau Hyllus, driopii au refuzat sa-i dea sa manince copilului, care era infometat. 7. Lupta cu centaurii, stirniti de mirosul vinului pe care eroul il bause in pestera lui Pholos. Cu aceasta ocazie a fost ucis din greseala de catre Heracles si bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpamintean (v. Admetus). 9. Lupta cu Antaeus (v. Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus (v. Cycnus 2.), pe care l-a ucis in drum spre Gradina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometeus. Traversind Caucazul, pe drumul spre aceeasi Gradina a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus inlantuit de o stinca. 12. Lupta impotriva lui Lycaon, fiul lui Ares si al Pyrenei, care, opunindu-se trecerii lui Heracles spre Gradina Hesperidelor, a fost invins si el de catre erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe care l-a omorit cu maciuca sa, ajutat fiind si de zeita Athena. 14. Prinderea cercopilor (v. Cercopes). In sfirsit, viata eroului, bogata in peripetii, cuprinde si alte episoade menite sa-i ilustreze forta si vitejia. De pilda, este cunoscut episodul luptei dintre Heracles si zeul apei Achelous, pentru a obtine mina Deianirei, sora lui Meleager, caruia, in Infern, eroul ii fagaduise s-o ia de sotie (v. mai sus). Dupa casatorie, omorind din greseala o ruda a sotiei sale, Heracles este silit sa porneasca in exil impreuna cu Deianira si cu fiul lor, Hyllus. Pe drum Deianira este atacata de centaurul Nessus, care vrea s-o violeze. Heracles il raneste mortal cu una din sagetile sale otravite. Inainte de a muri, centaurul ii daruieste Deianirei un filtru miraculos, filtru care – dupa spusele lui – avea sa i-l aduca inapoi pe Heracles atunci cind ei i se va parea ca eroul n-o mai iubeste. Siretenia lui Nessus si gelozia Deianirei aveau sa pricinuiasca, mai tirziu, moartea eroului (v. Deianira). In urma uciderii nedrepte a lui Iphitus, fiul regelui Eurytus (v. si Iphitus), Heracles e atins de nebunie. Pentru a fi „purificat” el se duce la Delphi, dar acolo, insultind oracolul, isi atrage asupra-si minia lui Apollo. In urma omorului si a sacrilegiului comis, el nu mai poate fi purificat decit daca se va vinde ca sclav, timp de trei ani, pentru a-i sluji unui stapin. Asa ajunge Heracles in slujba Omphalei, regina Lydiei. E rastimpul in care eroul, robit si iubit de regina, participa la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa implinirea termenului, Heracles se razboieste cu regele Eurytus. Pe vremuri, Eurytus ii refuzase mina fiicei sale, Iole. Eroul se lupta cu Eurytus, il ucide si, cum dragostea pentru fiica acestuia persista, o ia cu el pe Iole. Aflind, Deianira ii trimite o camata imbibata cu filtrul lui Nessus, pe care Heracles il ucisese odinioara. Departe de a-i aduce inapoi sotul, filtrul – razbunare perfida a centaurului – Face ca vesmintul o data imbracat sa se lipeasca de trupul eroului si sa ia foc. In zadar se lupta Heracles cu desperare sa scape de camasa ucigatoare. O data cu ea isi smulge de pe trup fisii de carne si flacarile mistuitoare ii ajung pina la oase. Atunci, simtindu-si sfirsitul aproape – in timp ce Deianira ingrozita de fapta ei se sinucide – eroul isi inalta singur un rug si se pregateste de moarte. El o incredinteaza fiului sau Hyllus pe Iole si lasa cu limba de moarte ca, mai tirziu, cei doi sa se casatoreasca. Isi daruieste arcul si sagetile lui Philoctetes si se urca pe rugul de mai inainte pregatit. In timp ce flacarile rugului se inasta, un nor pogoara din ceruri si cade un trasnet. Cind ceata se risipeste, corpul eroului nu mai exista. El a fost luat in Olympus, unde va petrece dupa moarte in rindul nemuritorilor. Vechea urap a Herei se sterge. Ea il primeste acum pe Heracles in lacasul zeilor, casatorindu-l cu fiica ei, Hebe, zeita vesnicei tinereti. Eroul devine nemuritor, drept rasplata pentru vitejia, curajul si nedreptatile indurate pe pamint.
CUPRINDE, cuprind, vb. III. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur imprejur cu mainile sau cu bratele. ♦ Tranz. si refl. recipr. A (se) imbratisa. ♦ (Inv.) A lua prizonier; a captura. 2. Fig. A imbratisa cu privirea; a vedea; a intelege, a cunoaste. ♦ A inchide in sine; a ingloba. 3. (Despre o haina) A fi potrivita pentru corpul cuiva. 4. (Reg.) A bara, a bloca, a inchide un drum. I-a cuprins calea. II. 1. Tranz. (Si fig.) A acoperi din toate partile; a invalui. 2. Tranz. A pune stapanire; a cuceri. ♦ Fig. (Despre idei, miscari sociale) A patrunde in...; a atrage. ♦ Fig. (Despre stari fizice sau sufletesti) A apuca, a stapani. 3. Refl. A-si mari averea; a se imbogati. III. Tranz. 1. (Despre corpuri) A umple un spatiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa. 2. (Despre numere) A include, a contine in valoarea, in marimea pe care o reprezinta. Numarul patru cuprinde de doua ori numarul doi.Refl. A intra de... ori (in alt numar). Numarul doi se cuprinde de doua ori in numarul patru. ♦ (Despre texte) A fi alcatuit din..., a ingloba in structura sa...; a avea in compozitia sa... ♦ (Despre epoci istorice sau geologice) A se intinde pe o perioada de... [Perf. s. cuprinsei, part. cuprins.Var.: coprinde vb. III] – Lat. comprendere (= comprehendere).
PIERDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai sti unde se afla, unde a pus, unde a ratacit (un bun material). ◊ Expr. A(-si) pierde sirul = a se incurca, a se zapaci; a nu mai avea continuitate (in vorbire, scris, gandire). 2. Tranz. A nu mai cunoaste sau a nu mai gasi drumul, locul etc. cautat; a gresi directia. ◊ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai sti unde se afla, unde poate fi gasit. A-si pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi gasit; a disparea. ♦ Refl. A se rataci de grupul in care se afla. 3. Refl. Fig. A se lasa absorbit de ceva, a se cufunda in... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, coplesit de un sentiment, de o emotie; a nu mai sti ce sa faca. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a ramane fara..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ◊ Expr. A pierde din mana = a scapa un prilej favorabil. A pierde pamantul de sub picioare = a) a nu-si mai putea pastra echilibrul din cauza unei proaste stari fizice, a unui pas gresit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumita situatie materiala sau sociala. A-si pierde viata = a muri; a fi omorat. A-si pierde cunostinta (sau simtirea) = a lesina. A-si pierde cumpatul (sau rabdarea) = a nu se mai putea stapani, a se enerva. ♦ A ramane fara o parte a corpului, fara un organ, fara o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊ Expr. A pierde sange = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scadea sau a le inceta secretia laptelui (intr-o perioada cand aceasta ar trebui sa fie normala). A-si pierde mintile = a innebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (si a-i cadea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinta draga; a rupe relatiile (de prietenie) cu cineva, a fi parasit. 4. A fi invins intr-un razboi, intr-o intrecere; a nu castiga un proces etc. 5. A sosi prea tarziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul in mod nerational, irosindu-l sau profitand insuficienit de el. ◊ Expr. Fara a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neintarziat. ◊ Compus: pierde-vara s. m. invar. = om care isi iroseste timpul, care nu munceste si umbla fara nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omori. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. si refl. A(-si) cauza un mare rau, neajuns etc.; a pune sau a se afla intr-o situatie extrem de grea. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A distruge, a nimici (popoare, tari, asezari, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face sa dispara, sa piara; p. ext. a compromite. 4. Refl. A iesi din campul vizual, a nu se mai vedea; a disparea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat in consideratie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmari cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-si diminua treptat intensitatea, a deveni din ce in ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.
PIPAI, pipai, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (usor si repetat) un obiect ori o fiinta cu degetele sau cu palma pentru a se incredinta ca exista sau pentru a constata forma, consistenta, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ◊ Refl. Se pipaie pe frunte.Loc. adv. Pe pipaite = atingand, punand mana (pe obiectul in cauza). ♦ A mangaia (o femeie) atingand (usor si repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ P. anal. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. Spec. (Med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranta, fara sa vada (bine) si folosindu-se de maini, de baston etc.; a orbecai. ◊ Loc. adv. Pe pipaite = cu nesiguranta, pe dibuite, bajbaind. ♦ Tranz. si intranz. A cauta ceva cu mana pe nevazute; a dibui, a bajbai. 4. Fig. A incerca sa afle ceva, a sonda, a tatona; a banui, a intui ca exista (intr-un anumit fel). – Din sl. pipati.
TREABA, treburi, s. f. 1. Activitate, ocupatie, indeletnicire. ◊ Expr. A avea treaba = a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de treaba = a) a lucra constiincios, cu sarguinta; b) a-si vedea de lucrul sau, a nu se amesteca in lucrul sau in problemele altora. A se afla in treaba = a-si face de lucru fara a fi nevoie, pentru a-si da importanta. 2. Munca, lucru. ◊ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treaba = a se apuca serios de lucru. E treaba = e mult de lucru. 3. Isprava, fapta. ◊ Loc. adj. De treaba = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de isprava. (Pop.) Cu treaba = cu rost, cu socoteala, cu randuiala, cu masura. ◊ Expr. Mare treaba! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problema; interes, afacere. ◊ Expr. A avea treaba cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treaba = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treaba am (sau ai etc.) cu...? = ce ma ( sau te etc.) intereseaza?, ce ma (sau te etc.) priveste? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu ma (sau te, il etc.) priveste! A-si face treaba = a-si face interesele sau munca cuvenita. 5. (Reg.) Narav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Imprejurare, situatie. ◊ Expr. A fi (sau a sta) treaba asa (sau astfel) = a fi lucrurile asa cum sunt, a se prezenta in felul cum se vad. Se vede treaba ca... = se vede ca..., se pare ca..., probabil. [Pl. si: trebi] – Din sl. treba.
bine adv. (lat. bene, d. benus, bonus, bun; it. bene, pv. ben, fr. sp. bien, pg. bem). Asa cum se cuvine, frumos, conform adevarului, esteticii sau moralei: a face bine, a vorbi bine. Tare, mult, foarte: a plouat bine, e beat bine (= e beat rau). A sedea bine, a sedea linistit, a fi cuminte, a fi astimparat; a veni, a se potrivi bine pe corp: haina-i sade bine. A sta bine, a fi infloritor, a fi bogat: bine stai! Bine facut, robust, zdravan. Bine vazut, stimat, respectat. A vinde bine, a vinde cu folos. A fi bine, a-ti fi bine, a fi sanatos: acuma-s bine, dar ieri mi-a fost rau. Nu ti-i bine? Esti nebun? A face bine cu, a’mprumuta cu: fa-mi bine c’un franc! A pune bine (Munt.), a pune la o parte, a economisi, a ascunde ca sa se pastreze. Sa-ti fie de bine, sa-ti foloseasca, sa-ti priiasca (iron. ori serios): sa-ti fie de bine prinzu! Ia fa bine si pleaca de aci, ia fa bunatate (ori placere) si pleaca de aci! Exclamativ: 1) ca aprobare (= imi place, am inteles, am auzit): Dute-n’data! – Bine! 2) Ca aprobare ironica sau ca amenintare: Vrea sa zica, nu vrei? Bine sau Bine-bine! Mai bine, mai degraba, preferabil: daca e asa, ramin mai bine acasa. Mai mult: doi ani si mai bine, mai bine de doi ani. A vrea mai bine, a prefera. De-a binele, serios, cu tot dinadinsu, de tot: a adormit de-a binele. Cu binele, cu binisoru, cu blindeta, incet. Vezi bine! se’ntelege, fara’ndoiala! Ba bine ca nu! se’ntelege, nici nu poate fi altfel! De bine, de rau, cu mai multe ori mai putin folos: avea de bine, de rau, o vacuta, care i-a murit. Mult si bine V. mult. Bine zici! in adevar, ai dreptate (cp. cu curat asa!). De bine ce, arata contrastu, surpriza: lupii mi-au mincat caii de bine ce mi-i cumparasem; de bine ce l-am ajutat, m’a ocarit. S.n. fara pl. Actiune buna, frumoasa, morala: binele va fi rasplatit, mult bine a facut saracilor. Folos: ploaia a facut mult bine semanaturilor. Noroc, bucurie: du-te cu bine, vino cu bine (formula de urare unuia care pleaca). S’auzim de bine, sa fim sanatosi, ramineti sanatosi. Ramii cu bine, ramii sanatos (formule de a-ti lua adiio). A vorbi de bine, a lauda (o persoana).
ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga curuliga, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.
LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.
LEGA1, leg, vb. I. I. Tranz. 1. A impreuna, a uni strans (printr-un nod, o funda) capetele de sfoara, de ata, de sarma, de lant etc. (astfel incat sa formeze un tot). ◊ Expr. A lega (sau a strange) baierile de la punga (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A inchide la gura un sac, o punga, o boccea etc., adunand marginile si innodandu-le sau petrecand in jurul lor o sfoara ale carei capete se innoada; a strange, a impacheta un obiect sau un material intr-o invelitoare (basma, sac, punga etc.) si a o inchide in felul aratat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi zgarcit. ♦ A uni diferite lucruri intr-un manunchi, intr-un tot (prinzandu-le laolalta). ◊ Expr. (Pop.) A (nu) lega doua in trei = a (nu) pune la o parte ceva din castigul obtinut. 3. A fixa, a strange ceva cu o funie, cu un siret etc. ca sa nu se desfaca sau sa nu se clatine. ♦ A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei carti si a-i pune scoarte; a brosa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. Tranz. A prinde, a agata, a atarna un obiect de altul cu ajutorul unei franghii, a unui lant etc. 2. Tranz. Fig. A inlantui intre ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. Tranz. A stabili o legatura intre doua puncte (indepartate) in spatiu sau in timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legatura intre doua elemente ale unei instalatii sau intre o instalatie si o sursa de forta (care-i asigura functionarea). 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) infiripa sau a (se) stabili relatii (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Refl. A se ocupa cu ravna de ceva, a simti un mare atasament pentru o anumita preocupare, meserie. 5. Refl. Fig. A plictisi pe cineva (cautand cearta); a se agata de cineva. III. Tranz. 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei franghii, al unui lant etc.; a pune in lanturi, in fiare; a inlantui, a incatusa. ◊ Expr. Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoana care se poarta ca un nebun. A lega pe cineva de maini si de picioare = a impiedica pe cineva sa actioneze. A lega limba (sau gura) cuiva = a impiedica pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legaturi pentru a-l impiedica sa fuga; a priponi. IV. Fig. 1. Refl. A se obliga sa faca ceva; a se angaja, a se indatora. 2. Tranz. (In superstitii si in basme) A opri, a impiedica de la ceva prin vraji. V. Tranz. si refl. A(-si) infasura sau a(-si) acoperi o parte a corpului (reinnodand, prinzand); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ◊ Expr. (Tranz.) A lega la ochi pe cineva = a insela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leaga unde-l doare = fiecare isi cunoaste greutatile proprii. A se lega la cap (cand nu-l doare) = a-si crea complicatii inutile. VI. 1. Intranz. (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. Refl. si intranz. (Despre sosuri, dulceturi etc.) A se ingrosa, a se inchega. – Lat. ligare.
PUNCT s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (inv.) picatura, soroaca. (A pus ~ la sfarsitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.); puncte-puncte v. puncte de suspensie (pl.); punct si virgula = (Transilv.) coma punctata, (inv.) semicolon. 3. s. v. comedon. 4. s. v. articol. 5. s. v. clauza. 6. s. loc. (In diferite ~ ale orasului.) 7. s. v. faza. 8. s. v. stadiu. 9. s. punct de vedere v. parere. 10. adv. exact. 11. interj. v. ajunge!
PANA2 pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in vibratie coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna
CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis
vedere ~i f. 1) Insusire a organismului viu de a vedea; vaz. ◊ Din ~ a) numai din vazute; superficial; b) in fuga; in graba; in treacat. La ~ a) in vazul lumii; deschis; b) la exterior; la infatisare. De la prima ~ de la inceput; de la prima cunostinta. In ~ea in scopul. A-si pierde ~ea (sau ~ile) a inceta sa mai vada. A avea ~ea scurta a fi miop. A scoate la ~ a scoate sa fie vazut; a expune. A cunoaste (sau a sti) pe cineva numai din ~ a cunoaste (a sti) doar la infatisare. A avea pe cineva (sau ceva) in ~ a) a se referi la cineva sau la ceva; b) a tine cont de cineva sau ceva; c) a avea grija de cineva sau ceva. A scapa din ~ a uita neintentionat. A pune cuiva in ~ a avertiza pe cineva. A trece cu ~ea a nu baga de seama; a nu lua in consideratie. 2) Organ-pereche al vazului situat pe partea din fata a capului; ochi. ◊ A-i lua (sau fura) cuiva ~ile (sau ochii) a orbi pe cineva; a face sa nu mai vada. A pierde pe cineva (sau ceva) din ~ (sau din ochi) a) a inceta de a mai vedea pe cineva sau ceva din cauza indepartarii; b) a nu mai sti de existenta cuiva sau a ceva. 3) Aspect sub care se infatiseaza cineva; infatisare. 4) Aspect al unui colt din natura, privit dintr-un anumit punct de vedere; priveliste. 5) Carte postala care reprezinta un astfel de loc. 6) mai ales la pl. Ansamblu de idei ce stau la baza interpretarii generale a unui obiect sau fenomen; conceptie. [G.-D. vederii] /v. a vedea
DRUM ~uri m. 1) Fasie de pamant lunga si ingusta special rezervata si amenajata pentru circulatie; cale. ◊ ~ de tara drum nepietruit, neasfaltat. ~ de fier cale ferata. Peste ~ in fata, vizavi. A pune pe cineva pe ~uri a face pe cineva sa umble prin multe instante pentru a-si rezolva o problema. Pe toate ~urile in toate partile, oriunde. A ramane (sau a ajunge) pe ~uri a) a-si pierde sursele de existenta; a ajunge in mare saracie, neavand nici macar adapost; a) a ramine orfan. A arunca (a azvarli) pe cineva in ~ a) a da afara din casa, lipsind de locuinta; b) a da afara din serviciu, lipsind de mijloace de existenta. A-i sta cuiva in ~ a im-piedica pe cineva in actiunile sale. A tine (sau a pazi) ~ul (sau ~urile) a) a umbla fara rost; b) a jefui oamenii de pe drum. A apuca alt ~ a) a porni in alta directie; b) a alege alta cale in viata. A-si face (sau a-si croi, a-si gasi) un ~ in viata a-si face o situatie; a se aranja. A iesi cuiva in ~ a aparea in calea cuiva. A da ~ul a) a lasa din mana; b) a da libertate, a elibera; c) a largi o haina, desfacand un tiv sau o cusatura; d) a lasa pe cineva sa intre sau sa iasa din casa; e) a slobozi (un animal) de la legatura; f) a pune in functiune (o masina, un motor, un aparat); h) a nu mai stapani (nervii, lacrimile etc.). A-si da ~ul la gura (sau gurii) a vorbi mult si fara rost; a vorbi ce nu se cuvine. 2) Plecare intr-un loc (mai) indepartat. A se pregati de ~.A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a merge mai departe; b) a-si vedea de treaba; a nu se amesteca in treburile altora. ~ bun! urare celui ce porneste la drum. 3) mai ales la pl. Deplasari dese, repetate, pentru diferite treburi; umblatura. 4) Cale prestabilita care urmeaza sa fie parcursa (de o persoana sau un vehicul); traseu; itinerar; ruta. 5) Cale parcursa in spatiu de un corp in miscare; traiectorie; traseu. 6): ~ul robilor Calea Lactee. /<sl. drumu
A SE INFURIA a se ambala, a se anticari, a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile, a arunca flacari pe nas, a se ataca, a se basica, a se cacioli, a face clabuci, a i se face negru inaintea ochilor, a face spume la gura, a-i fi cu banat, a-si iesi din fire / din pepeni / din tatani, a se incinge tarata (in cineva), a-l lovi damblaua, a-si lua maxim, a se morcovi, a se oftica, a se opari, a se pichirisi, a i se pune (cuiva) pata / piticul, a-i sari (cuiva) capacele, a-i sari bazdacul / mustarul / tandara, a scoate flacari pe nas, a scuipa foc, a se sictiri, a i se sui sangele la cap, a se supara ca vacarul pe sat, a se sifona, a se sucari, a i se umfla (cuiva) pipota, a vedea rosu inaintea ochilor, a-i veni (cuiva) apa la moara, a-i veni dracii, a se zbarli.
COADA, cozi, s. f. 1. Apendice terminal al partii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de par sau de pene care acopera acest apendice sau care creste in prelungirea lui. ◊ Expr. A da din coada = (despre oameni; fam.) a se lingusi pe langa cineva; a se bucura. A-si vari (sau baga) coada (in ceva) = a se amesteca in chestiuni care nu-l privesc. Isi vara (sau si-a varat, isi baga, si-a bagat etc.) dracul coada (in ceva), se spune cand intr-o situatie se ivesc neintelegeri sau complicatii (neasteptate). A calca (pe cineva) pe coada = a jigni, a supara (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lasand lucrurile nerezolvate). Cu coada intre picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fara a fi reusit. (Pop.) A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mata (sau pe dracul) de coada = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu fata nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaos; vechi, bastinas; de origine rurala. (Fam.) A prinde prepelita (sau purceaua) de coada = a se imbata. ♦ Partea dindarat, mai ingusta, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etc.). 2. Par (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi impletit; cosita. 3. Parte a unei plante care leaga fructul, frunza sau floarea de tulpina sau de creanga. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungita sau care se taraste pe jos) a unor obiecte de imbracaminte (mai ales a celor purtate de femei); trena. ◊ Expr. A se tine de coada cuiva sau a se tine (sau a umbla) coada dupa cineva = a fi nedespartit de cineva, a se tine cu insistenta si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasa a cometelor. ♦ Fasie foarte ingusta din carpe (innodate) sau din hartie care se atarna de partea de jos a unui zmeu spre a-i mentine echilibrul in aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apuca cu mana; maner. ◊ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coada = a se apuca de treaba, a incepe (ceva). A-si vedea de coada maturii (sau tigaii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodaresti. Coada de topor = persoana care serveste drept unealta in mana dusmanului. 6. Partea terminala a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucata de la capatul unui lucru; sfarsit, extremitate. ◊ Loc. adv. La (sau in) coada = pe cel din urma loc sau printre ultimii (intr-o intrecere, la scoala etc.). De la coada = de la sfarsit spre inceput. ◊ Expr. A nu avea nici cap, nici coada = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fara inteles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se ingusteaza un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un rau in helesteu. 7. Sir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva, undeva. ◊ Expr. A face coada = a sta intr-un sir (lung) de oameni, asteaptand sa-i vina randul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin doua tipuri de tulpini: una fertila si alta sterila; barba-ursului (Equisetum); b) planta erbacee acvatica cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, intrebuintate in medicina populara (Polygonatum); coada-mielului = a) planta erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai intunecate (Veronica prostrata); coada-matei = planta erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-matei-de-balta = nume dat mai multor specii de muschi de culoare alba-galbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = planta erbacee cu flori mari de culoare galbena (Potentilla anserina); coada-soricelului = planta erbacee medicinala cu frunze penate, paroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) planta erbacee tepoasa, inalta, cu frunze lanceolate si cu flori albe, dispuse in spice (Echium altissimum); b) planta erbacee cu flori violete sau rosietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = planta erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioara, cu flori verzi dispuse in forma de spic, folosita ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = planta veninoasa cu tulpina taratoare si cu fructele in forma unor bobite rosii, care creste prin mlastini (Calla palustris); coada-randunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorati, care au cate o prelungire in partea posterioara a aripilor (Papilio machaon si podalirius). [Pl. si: (2) coade] – Lat. coda (=cauda).
ciocirlan m. (d. cioc cu int. de „mot”, de ex., barba´n cioc, pin [!] aluz. la motu acestei pasari, cum se vede si din ngr. tsutsulianos, ciocirlan, care vine d. rom. tutuian. Cp. cu it. sud cucugghiata, ciocirlan, adica „cucuiata, motata”, si cu rom. topirlan si ciocoi). O pasare necajatoare [!] din neamu vrabiii, dar mai mare si motata (galerita cristata). Umbla pin semanaturi si pe marginea drumurilor si nu se pune pe ramuri. V. ciocirlie.
LUMINA, lumini, s. f. I. 1. Radiatie sau complex de radiatii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fara flacara) sau luminescente si care impresioneaza ochiul omenesc; efectul acestei radiatii. ◊ Lumina alba = lumina mijlocie a zilei, care contine toate radiatiile spectrului vizibil. Lumina rece = lumina care contine un numar foarte mic de radiatii infrarosii si care are un efect termic redus. Lumina monocromatica = lumina formata din radiatii de o singura culoare spectrala. Lumina compusa = lumina care contine radiatii de mai multe lungimi de unda. Lumina naturala = lumina complet nepolarizata, caracterizata prin diversitatea directiilor de oscilatie ale radiatiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform in jurul directiei de propagare. Lumina polarizata = lumina alcatuita din radiatii electromagnetice ale caror directii de oscilatie nu sunt uniform distribuite in jurul directiei de propagare. (Astron.) Lumina antisolara = pata foarte slab luminoasa care se vede noaptea pe cer in locul opus soarelui. Lumina zodiacala = pata luminoasa care, la latitudinea noastra, se vede toamna spre est, inainte de rasaritul soarelui, si primavara spre vest, dupa apusul soarelui. (Fiziol.) Lumina animala = lumina produsa de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substante. ◊ Loc. adv. La lumina mare = fatis, in vazul tuturor. Pe lumina = in timpul zilei, de la rasaritul pana la apusul soarelui, pana nu se insereaza. ◊ Loc. prep. In lumina... = prin prisma (unei anumite conceptii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ◊ Loc. vb. A da lumina = a lumina. ◊ Expr. A vedea lumina zilei = a) a fi inzestrat cu simtul vazului; a se naste. A rasari (sau a se arata) la lumina (sau la lumina zilei) = a aparea (dintr-o ascunzatoare), a iesi la vedere, a se arata. A iesi la lumina = a) a scapa de primejdie, a iesi dintr-o situatie grea; b) a iesi la iveala, a deveni evident, a se dezvalui. A scoate (pe cineva) la lumina = a) a scoate (pe cineva) dintr-o incurcatura; b) a ajuta (pe cineva) sa dobandeasca o situatie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) in lumina = a scoate (ceva) in evidenta; a sublinia. A pune intr-o lumina buna (sau rea, urata etc.) = a scoate in evidenta aspectele pozitive (sau negative) din viata sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-o lumina oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite conceptii. A vedea lumina tiparului sau (inv.) a iesi la lumina = a fi publicat, tiparit. (Limpede) ca lumina zilei = de netagaduit, clar, evident. ♦ Fig. Stralucire; inseninare. 2. Izvor, sursa de lumina (I 1). ◊ Lumina electrica = iluminare pe baza de energie electrica. Lumina de control = indicatie luminoasa care serveste la controlul starii si al modului de functionare a unei instalatii de telecomanda, a macazurilor, a semnalelor de cale ferata etc. ♦ Spec. Sursa luminoasa (de obicei colorata) situata pe o nava, aeronava etc., folosita la indicarea pozitiei sau la semnalizare. ♦ Flacara, flacaruie. ♦ (Pop.) Lumanare. ♦ Unitate de masura pentru fluxul luminos. 3. (Si in sintagma lumina ochiului) Pupila; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparatie) Fiinta, lucru, obiect etc. mai drag, mai de pret, mai scump. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A ingriji (sau a pazi) ca (pe) lumina ochilor = a ingriji, a feri cu cea mai mare atentie. II. Fig. Ceea ce aduce claritate in mintea omeneasca; invatatura, cultura, educatie. ◊ Expr. A arunca (o) lumina (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumina (intr-o chestiune) = a lamuri, a clarifica (o problema). A se face lumina in capul (sau in mintea) cuiva = a pricepe, a intelege. III. 1. Distanta libera dintre fetele interioare a doua piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fetele interioare opuse ale unui gol. 2. (Inv.; urmat de determinari) Suprafata. 3. Stavilarul morii. [Pl. si: (inv.) lumine] – Probabil din lume (inv.) „lumina”.
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala
PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].
LUA, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect in mana spre a-l tine (si a se servi de el) sau spre a-l pune in alta parte. ◊ Expr. A lua alta vorba = a schimba (cu dibacie) subiectul unei discutii. A(-si) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pusca la ochi (sau la catare) = a pune arma in pozitie de tragere, a se pregati sa traga cu arma; a ochi. A-si lua palaria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasarea din zbor, se spune despre un vanator foarte iscusit, bun ochitor. A-si lua nadejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunta la ceva, a nu mai spera. A-si lua seama sau (intranz.) a-si lua de seama = a se razgandi. A nu-si lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-si lua o grija de pe cap = a scapa de o grija, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferinta) cu mana = a face sa-i treaca cuiva (o suferinta) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatra de pe inima, se spune cand cineva a scapat de o grija chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mana; a cuprinde cu bratul (de dupa...); p. ext. a inhata, a insfaca. ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada = a se imbata. (Refl. recipr.) Poti sa te iei de mana cu el = ai aceleasi apucaturi ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se inclesta la bataie cu cineva; a se certa in mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la tranta = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A manca (pe apucate), a inghiti din ceva; spec. a inghiti o doctorie. ◊ Expr. A (o) lua la masea = a bea peste masura. 3. A imbraca, a pune pe sine o haina etc. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a imbraca in toate zilele hainele de sarbatoare. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a se obraznici. II. 1. A scoate ceva din locul in care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A inceta sa mai existe; a disparea. 2. A scoate ceva in cantitate limitata. ◊ Expr. A lua (cuiva) sange = a face sa curga printr-o incizie o cantitate de sange (pentru a obtine o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fara intentie de a si-l insusi). ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a inlatura (pe cineva) de la un post de raspundere, in special de la comanda unei unitati militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau vazul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin stralucire, a impresiona foarte puternic, a zapaci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viata (sau sufletul, zilele) = a omori. A-si lua viata (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face sa paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-si insusi ceea ce i se cuvine, a pune stapanire pe ceva; p. ext. a primi, a capata. 2. A(-si) face rost de ceva; a gasi pe cineva sau ceva. ◊ Expr. Ia-l daca ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai gaseste acolo unde era mai inainte. (Fam.) A nu sti de unde sa iei pe cineva = a nu-ti aduce aminte in ce imprejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpara. 4. A incasa o suma de bani. 5. A-si insusi un lucru strain. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca intr-un anumit fel sau cu o anumita arma. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plata. ◊ Expr. A lua (pe cineva) partas = a-si asocia (pe cineva) intr-o intreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseala = a angaja (pe cineva) fara salariu, cu promisiunea de a-l capatui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legatura de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se casatori. 8. A se angaja, a se insarcina (cu ceva). ◊ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unitati sau actiuni (militare). A lua (un lucru) in primire = a primi un lucru, asumandu-si raspunderea pentru buna lui pastrare. A-si lua raspunderea = a se declara si a se socoti raspunzator de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfada (sau la cearta etc.) = a se certa. 9. A contracta o boala molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumita capacitate, a cuprinde. 11. (In expr. si loc. vb.) A lua masura (sau masuri) = a fixa prin masuratori exacte dimensiunile necesare pentru a confectiona un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a inchiria. A lua (ceva) in arenda = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pilda = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau naravul etc.) = a se obisnui sa... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce intr-o scriere sau intr-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicand sursa sau insusindu-si pasajul in mod fraudulos). A lua fiinta = a se infiinta. A lua sfarsit = a se termina. A lua infatisarea (sau aspectul etc.) = a parea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o noua forma etc. = a se schimba, a se transforma. A-si lua numele de la... = a purta un nume care se leaga de..., care aminteste de... A lua o nota buna (sau rea) = a obtine o nota buna (sau rea). A lua apa = (despre ambarcatii) a avea o spartura prin care intra apa, a se umple de apa. A lua foc = a se aprinde. (Inv.) A lua veste (sau scrisoare, raspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, raspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ◊ Expr. A-si lua ziua buna = a se desparti de cineva, rostind cuvinte de ramas bun. A-si lua traista si ciubucul, se zice despre un om foarte sarac care pleaca fara sa aiba ce sa duca cu el. A-si lua talpasita (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o sterge. A lua (pe cineva) la (sau in) armata = a inrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forta. A lua (pe cineva) pe nepusa masa = a lua (pe cineva) fara veste, cu forta. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune cand cineva este intr-o situatie critica sau la capatul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (In imprecatii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de insotitor. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binisorul, cu incetisorul etc.) = a proceda cu tact, cu blandete, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu raul = a se purta rau (cu cineva). A lua (pe cineva) cu maguleli sau (refl.) a se lua pe langa cineva cu binele = a maguli pe cineva (pentru a-i castiga bunavointa). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) in batjocura (sau in bataie de joc, in ras, in zeflemea, peste picior etc.) = a-si bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenintari = a ameninta (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei pazeste, la socoteala etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala. A lua (pe cineva) pe departe = a incepe (cu cineva) o discutie pe ocolite cu scopul de a obtine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplacut. Nu ma lua asa! = nu ma trata, nu-mi vorbi in felul acesta nepotrivit. A o lua de buna = a considera ca este asa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua in serios. A lua (ceva) in nume de bine (sau de rau) = a judeca un lucru drept bun (sau rau). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (asa) cum sunt = a se impaca cu situatia. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se sterge (si a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A incepe, a porni sa... ♦ (Despre manifestari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ◊ Expr. A-l lua ceva inainte = a-l cuprinde, a-l coplesi. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de ganduri = a incepe sa fie ingrijorat, a se ingrijora; a se nelinisti. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutra) A pleca, a porni. ◊ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fuga = a porni in fuga, in goana. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua in porneala = a porni la pascut. A o lua inainte = a merge inaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) inainte (sau pe dinainte) = a intrece (pe cineva). A-si lua zborul = a porni in zbor; fig. a pleca repede; a parasi (o ruda, un prieten) stabilindu-se in alta parte. (Refl.) A se lua dupa cineva (sau ceva) = a) a porni in urma cuiva (sau a ceva); b) a se alatura cuiva; c) a urmari, a alunga, a fugari; d) a porni undeva orientandu-se dupa cineva sau dupa ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se intovarasi, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-si petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) si a uita de o grija, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena intr-o conversatie, uitand de treburi. ♦ A se indrepta intr-o directie oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre cai de comunicatie si ape curgatoare) A-si schimba directia. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ◊ Expr. A(-si) lua campii = a pleca la intamplare, fara nici un tel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [Pr.: lu-a.Prez. ind.: iau, iei, ia, luam, luati, iau; prez. conj. pers. 3: sa ia] – Lat. levare.
STINGE, sting, vb. III. 1. Tranz. A face sa nu mai arda, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ◊ Expr. (Absol.) Bea de stinge = e foarte betiv. ♦ Refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A inceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) potoli; a (se) linisti, a (se) astampara. ♦ Refl. Fig. A slabi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A saraci cu totul, a se ruina. 2. Tranz. si refl. A face sa nu mai lumineze, sa nu mai radieze etc. sau a inceta sa lumineze, sa radieze. ♦ Refl. (Despre astri; adesea fig.) A-si pierde lumina si stralucirea, a se intuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, sters. ♦ Tranz. Fig. A intuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ Refl. A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. Refl. si tranz. A slabi in intensitate; a se auzi sau a face sa se auda tot mai putin sau deloc. 4. Refl. A inceta din viata; a muri. ♦ Tranz. A omori, a ucide. ♦ A disparea fara a lasa urmasi. ♦ Fig. A disparea fara urma; a pieri. 5. Tranz. A sterge de pe fata pamantului; a distruge, a nimici. 6. Tranz. A pune capat unei obligatii, unei actiuni penale, unui imprumut, unui privilegiu. 7. Tranz. A turna apa (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare incinse (lasand in continuare preparatul la foc). ♦ (Chim.) A amesteca doua substante al caror contact produce o efervescenta, cu dezvoltare de caldura, care inceteaza cand solutia devine saturata. ◊ Expr. A stinge var = a turna apa peste piatra de var arsa, pentru ca, in urma reactiei chimice produse, sa se obtina var pentru constructii. – Lat. stinguere.
bat (bete), s. n. – Bucata de lemn, nuia. Probabil din sl. bici „flagellum”, cf. dubletul bici. Fonetismul nu este clar, dar dificultatile pe care le prezinta nu sint de netrecut. Pledeaza in favoarea acestei ipoteze identitatea sensurilor, si absenta acestor cuvinte in dialecte. In schimb, celelate explicatii date pina acum, nu par convingatoare. Miklosich, Slaw. Elem., 16, urmat de Cihac, se refera la sl. butu „sceptrum” (› rom. bita), de unde provine si mag. bot; insa ipoteza sa lasa neexplicata transformarea lui t in t. DAR pune in legatura cuvintul bat cu bita, ca mai sus, si cu mag. pa(l)ca; pentru dificultatile prezentate de aceasta analogie, cf. Skok, 62. Exista si unii care cauta explicatia in lat. Dupa Pascu, Lat., 256, din lat. *vittum, si acesta de la vitta; totusi, ramine nelamurita alterarea consoanei finale. Scriban se gindeste la vitium, ceea ce este imposibil din punct de vedere semantic. Lausberg, Mundarten, 186, propune lat. vectis, de unde si calabr., basil. bett „baston”; dar fonetismul ridica mari dificultati. Der. batos, adj. (fibros; drept, teapan; ingimfat, plin de sine); betigas, betisor, s. n. *dim. al lui bat).
ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.
2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).
floare (flori), s. f.1. Parte a plantei care are o corola frumoasa si variat colorata. – 2. Ornament floral si, de aici, ornament in general. – 3. Partea cea mai aleasa, frunte, elita, crema. – 4. Strat de mucegai care se formeaza la suprafata vinului. – 5. Partea exterioara a pielii tabacite. – 6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruatie. – 7. Virf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intra in broasca. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a bauturii. – 11. (Inv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. Lat. flōrem (Puscariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), cf. it. fiore, prov., cat., sp., port. flor, fr. fleur. Sensul 6, rar, este romantic (dupa Capidan, Dacor., I, 331, din lat. fluores, cf. Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; cf. si alb. ljulje „floare” si „menstruatie”). Sensul 11 este un calc lingvistic, fara circulatie populara, din sl. cvetu (DAR). Der. florar, s. n. (vaza; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florareasa, s. f. (vinzatoare de flori); florarie, s. f. (magazin de flori); florian (var. florinte, florintel), s. m. (pasare, brotacel, Ligurinos chloris); floricica (var. floricea), s. f. (dim. al lui floare; boaba de porumb prajita si crapata); Florii, s. f. pl. (sarbatoare crestina ce cade in duminica de dinaintea Pastelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus in legatura cu lat. Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); inflori (var. flori), vb. (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a impodobi, a infrumuseta; a aranja, a gati; a face floare vinul); infloritor, adj. (care infloreste); infloritura, s. f. (ornament); inflora, vb. (a impodobi cu flori; Bucov., a pregati culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). Cf. flor. Din rom. provine sb. florecika „varietate de guvid”.
PRACTICABIL, -A, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus in practica, care este realizabil; de care te poti folosi in mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu usurinta; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constand dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scena impresia unei diferente de nivel (un damb, un balcon etc.) si pe care se poate circula; platforma mobila pe care sunt instalate luminile si camerele de luat vederi care inregistreaza un spectacol, o scena de film etc. – Din fr. praticable (dupa practica).
A DESCHIDE deschid 1. tranz. 1) (usi, ferestre, porti) A da in laturi lasand liber accesul (intr-o incapere, intr-un spatiu etc.). ◊ ~ cuiva ochii a face pe cineva sa inteleaga anumite lucruri. A-si ~ sufletul (sau inima) a-si exterioriza sentimentele; a-si marturisi tainele; a se destainui. A-si ~ urechile a asculta cu mare atentie. ~ pofta de mancare a stimula pofta de mancare. 2) (valize, sertare, borcane, sticle etc.) A face sa aiba o deschizatura sau o trecere, dand in laturi piesa corespunzatoare (mobila). ◊ ~ robinetul a da drumul la debitul de apa dintr-o conducta. ~ cu cheia a descuia. ~ paranteza a) a pune prima parte a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a face o abatere in cursul unei comunicari (pentru a scoate ceva in evi-denta). ~ gura a) a despreuna buzele si falcile; b) a vorbi. ~ ochii a) a despreuna pleoapele; b) a se destepta; c) a fi atent. 3) (caiete, carti etc.) A desface intorcand copertile. 4) (aparate, mecanisme etc.) A face sa functioneze. 5) (rani, cavitati ale corpului) A desface in vederea unei operatii chirurgicale. 6) (cai de comunicatie) A da in exploatare. 7) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A face sa ia nastere si sa functioneze. 8) (adunari, sedinte, jocuri sportive etc.) A realiza in partea initiala; a incepe; a porni. /<lat. disculdere
TARA, tari, s. f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic intr-un stat; p. ext. stat. ◊ Expr. Tara lui Cremene (sau a lui Papura-Voda) = loc fara stapan, unde fiecare face ce-i place, fara sa dea seama cuiva. (Fam.) Te joci cu tara in bumbi? formula prin care se atrage atentia cuiva ca greseste atunci cand subestimeaza o persoana sau o problema. A plati (cat) un colt de tara = a valora foarte mult. A pune tara la cale = a) a conduce, a administra o tara; b) (ir.) a discuta o chestie importanta (de ordin politic) fara a avea competenta necesara; p. ext. a discuta multe si de toate. (Pop.) A se duce la tara (sau in tari) = a se duce in lume. Tara e larga = esti liber sa faci ce vrei, sa pleci unde vrei. La colt de tara sau la mijloc de masa si la colt de tara = intr-un loc ferit de primejdii. Peste noua (sau sapte) mari (si) peste noua (sau sapte) tari = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a ramane) de poveste in tara = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomina. (Fam.) A sta prost (sau rau) cu tara = a nu avea bani. Tara nimanui = a) (in basme) tara fara stapan; b) spatiu neocupat de armate intre doua fronturi de lupta; zona neutra. ♦ (Intra in denumirea unor state sau tinuturi) Tara Romaneasca, Tarile de Jos. ♦ (In vechea organizare politica si administrativa a Romaniei) Provincie. 2. Regiune, tinut, teritoriu. ♦ Ses. 3. Locul in care s-a nascut sau traieste cineva; patrie. 4. (In opozitie cu oras) Mediu rural, sat. ◊ Loc. adj. De (sau de la) tara = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei tari (I 1); popor; natiune; p. ext. oameni, lume. ◊ Expr. A afla targul si tara = a afla toata lumea. A se pune cu tara = a intra in conflict cu toata lumea. 2. (Inv.) Populatie de la sate; taranime. [Var.: (inv.) teara s. f.] – Lat. terra.
ANALIZA (‹ fr., lat. m.) s. f. 1. Descompunere reala sau mintala a unui obiect, fenomen sau a relatiilor dintre obiecte, fenomene etc., in partile lor componente, in scopul cunoasterii; examinare amanuntita, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu. V. sinteza.A. psihologica = modalitate de investigare prin diverse procedee (descriere, introspectie, monolog interior etc.) a constiintei, a trairilor sufletesti, a raporturilor omului cu mediul. (SOCIOL.) A. functionala = metoda de cercetare punind accentul pe evidentierea articulatiilor reciproce ale elementelor si pe descrierea traiectoriei ce caracterizeaza dinamica de ansamblu a obiectului considerat. A. sistemica = metoda dezvoltata in cadrul teoriei generale a sistemelor. A. de continut = ansamblu de tehnici aplicate comunicarilor orale sau scrise ale indivizilor, in vederea interpretarii lor stiintifice. A. critica = procedeu de studiu al lucrarilor literare, prin punerea in lumina a elementelor constitutive; analiza de text. A. chimica = procedeu pentru stabilirea compozitiei chimice (calitative sau cantitative) a substantelor cu ajutorul unor reactii chimice specifice sau pe baza proprietatilor fizico-chimice specifice. A. conformationala = domeniu al stereochimiei care studiaza proprietatile fizice si chimice ale conformerilor, stabilind conformatia privilegiata. A. biochimica = procedeu de cercetare care pune in evidenta o substanta chimica aflata intr-un lichid organic; este folosita curent in clinica pentru decelarea unor tulburari ale metabolismului. A. biologica = operatie prin care se determina actiunea fungicida sau insecticida a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau daunatorilor. A. economica = cercetare obiectiva (cantitativa sau calitativa) bazata pe descompunerea in elementele componente ale proceselor si fenomenelor economice, a factorilor de influenta in scopul cunoasterii stiintifice a intregii activitati economice. A. contabila = stabilirea pe baza de documente, in mod distinct pentru fiecare operatiune economica, a conturilor corespondente si a partilor acestora (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze concomitent aceleasi sume; stabilirea corelatiei dintre pozitiile (posturile) de bilant. A. marginala = cercetare bazata pe folosirea multiplicatorilor, a metodelor calculului diferential si integral in studierea fenomenelor economice. 2. A. statistica = stabilirea si explicarea legaturilor si legitatilor in dezvoltarea fenomenelor de masa, pe baza de date obtinute prin observare si prelucrare statistica. 3. (TELEC.) Analiza imaginii = descompunerea unei imagini in elemente simple, susceptibile de a fi transformate in semnale electrice transmisibile individual; este utilizata in televiziune, telefotografie etc. 4. A. matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele si aplicatiile lor (ex. derivatele, diferentialele, integralele etc.), precum si relatiile in care intervin acestea. Bazele a.m. au fost puse de Newton si Leibniz prin introducerea calculului diferential si integral. Dezvoltari ulterioare se datoreaza Euler, Cauchy, Riemann, Cantor etc. A. numerica = ramura a matematicii care studiaza rezolvarea numerica a problemelor si evaluarea erorilor ce pot sa apara in solutiile bazate pe metode de calcul aproximativ. A. functionala = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul spatiilor vectoriale, topologice si al functiilor definite pe aceste spatii. Contributii in a.f. au adus V. Voltera, D. Hilbert si St. Banach. A. combinatorie (combinatoriala) = capitol al algebrei care studiaza aranjamentele, combinarile si problemele in care este necesara numararea diverselor posibilitati de ordonare a unor elemente, dupa reguli date. A. factoriala v. factorial. 5. (FIZ.) Determinare a gradului si a planului de polarizare a luminii. ♦ A. armonica = descompunere a unei marimi periodice nesinusoidale intr-o suma de armonice. A. spectrala v. spectral. 6. (INFORM.) A. informatiei = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care sa reflecte informatia stocata. 7. A. granulometrica v. granulometrie.
SI adv., conj. A. Adv. (Sta inaintea partii de vorbire la care se refera; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, sta intre auxiliar, pron. refl. etc. si verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, in adevar, cu adevarat. ♦ Intocmai, exact. Precum a zis, asa a si facut. 2. Pe deasupra, in plus, inca. Dupa ce ca e urata o mai cheama si Neacsa. 3. Chiar, inca, pe langa acestea, de asemenea. Vezi sa nu patesti si tu ca mine. ♦ (Pe langa un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifica gradatia) O camera si mai mare.Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Si mai si = mai grozav, mai strasnic. 4. (In propozitii negative) Nici. Insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, indata, pe loc. Cum il zari, ii si spuse. 2. Deja. Masa se si pune in gradina. B. Conj. I. (Marca a coordonarii copulative) 1. (Leaga doua parti de acelasi fel ale unei propozitii) Este voinic si tanar. 2. (Impreuna cu prep. „cu” exprima relatia operatiei matematice a adunarii) Plus. Doi si cu trei fac cinci. ♦ (Ajuta la formarea prin aditie a numeralelor de la douazeci si unu pana la nouazeci si noua) Saizeci si opt. ♦ (Ajuta la formarea numeralelor care exprima numere zecimale, legand partea zecimala de intreg) Trei si paisprezece. ♦ (Indica adaugarea unei cantitati) Plus. Unu si jumatate. 3. (Leaga doua substantive intre care exista o corespondenta sau o echivalenta) Binele si raul. 4. (Asezat inaintea fiecarui termen al unei enumerari, ajuta la scoaterea lor in evidenta) A adus si vin, si mancare, si carti. ♦ (In repetitii, ca procedeu stilistic) Ia cuvantul si vorbeste si vorbeste. 5. (Leaga doua propozitii de acelasi fel, indicand o completare, un adaos, o precizare noua) Deschide usa si intra. 6. (Accentuat, in corelatie cu sine insusi) Atat..., cat...; nu numai..., ci si... Are in mana si painea, si cutitul. 7. (In stilul epic si popular, mai ales in povestire, se asaza la inceputul frazei, indicand continuitatea desfasurarii faptelor) Si a plecat fiul de imparat mai departe. ♦ (Intrebuintat inaintea unei propozitii interogative sau exclamative, subliniaza legatura cu cele povestite anterior) Si ce vrei sa faci acum?Expr. Ei si? = ce-mi pasa? ce importanta are? (Intrebuintat singur, in dialog, ca indemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva batand in usa... – Si? – Ma duc sa deschid. (Precedat de adv. „ca” are functie comparativa) a) La fel ca, intocmai ca. Se pricepe la pescuit ca si la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca si sfarsita. II. (Marcheaza coordonarea adversativa) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se si nu pricepe nimic. III. (Marca a coordonarii concluzive) Deci, prin urmare. E o gluma si nu o lua in serios.Lat. sic.
ACTIV1 s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).
CAT, -A, conj., prep., adv., (IV) cati, -te, pron. (V) caturi, s. n. I. Conj. 1. (Introduce propozitii temporale) In timpul in care..., atata timp, pana cand... Se poarta frumos cu mine cat stie ca-i sunt de folos.Expr. (Reg.) Cat ce... = indata ce... Cat ai bate din (sau in) palme sau cat te-ai sterge (sau freca) la ochi, cat ai scapara din(tr-un) amnar = foarte repede, intr-o clipa, imediat. Numai cat = doar. 2. (Introduce propozitii modale sau atributive) In masura, in gradul in care... Venea cat putea mai repede.Expr. (Adesea in corelatie cu „atat”) Cu cat = pe masura ce... Pe (sau dupa) cat = dupa cum..., precum, in masura in care... Cat se poate (de...) sau (eliptic) cat de... sau cat mai... = foarte. A striga (sau a tipa etc.) cat il ia (sau tine) gura = a striga, cat poate de tare. 3. (Inv. si pop.; introduce propozitii consecutive) Incat, de, ca. Gemea cat iti era mai mare mila. 4. (Introduce propozitii concesive) Desi, cu toate ca, oricat. Cat era de retinut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propozitii completive directe) Am platit cat nu face. 6. (Introduce propozitii adversative) Ci, mai ales. Nu era atat de stramt, cat incomod. 7. (In corelatie cu sine insusi; introduce propozitii copulative eliptice) Cand... cand..., si... si... II. Prep. (Folosit in comparatii) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era inalt cat casa.Expr. Cat despre... (sau pentru...) = in ce priveste..., cu privire la..., relativ la... III. Adv. 1. (In propozitii independente exclamative sau interogative) In ce masura, in ce grad; in ce durata (mare) de timp. Cat de bine a cantat! Cat l-am asteptat! 2. (Corelativ, in expr.) Atat.... cat... = in acelasi grad, numar, in aceeasi masura etc. ca si... Atat..., cat si... = si..., si; nu numai..., ci (si)... Cu cat... cu atat... = pe masura ce..., tot mai mult... 3. (In expr.) Cat colo = departe. Cat de colo = de departe, de la mare distanta; imediat, de la prima vedere; in mod clar. (Pop.) Cat colea = aproape. Cat de cat = macar, putin de tot; (in constructii negative) deloc. Cat (e) lumea (si pamantul) = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. IV. Pron. 1. Pron. interog. (Cu) ce pret? in ce numar? in ce cantitate? ce durata de timp? cat costa? ◊ Expr. Cat e ceasul? = ce ora este (acum)? In cate (ale lunii) e (azi)? = la ce data calendaristica ne aflam (azi)? Pe cat te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. Pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cat a fost s-a terminat. Cati au venit. Cata vreme a trecut!Expr. Cata frunza, cata iarba sau cata frunza si iarba, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o multime nenumarata. Cate-n luna si-n soare sau cate-n luna si-n stele, cate si mai cate = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate inchipui. Cata mai = mare, coscogea. V. S. n. (Mat.) Numar rezultat dintr-o impartire, rezultatul unei impartiri; raport care exista intre doua numere sau doua marimi. – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus si cata).
PAINE, paini, s. f. 1. Aliment de baza al omului, preparat dintr-un aluat de faina (de grau, de secara etc.) si ingrediente, afanat prin fermentatia drojdiei, framantat cu apa si copt in cuptor; pita. ◊ Expr. A manca paine si sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trai impreuna cu cineva, a imparti cu cineva binele si raul. A iesi inaintea cuiva sau a intampina (pe cineva) cu paine si sare = a intampina (pe cineva) cu deosebita cinste. A avea (sau tine, a fi cu) painea si cutitul in mana sau a pune mana pe paine si cutit = a avea la indemana toata puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca painea (cea) calda (sau buna) = (a fi) foarte bun. A manca o paine alba = a avea o situatie materiala buna, a o duce bine. Se cauta (sau se vinde) ca painea (cea) calda, se spune despre o marfa foarte cautata si care se vinde foarte usor. A manca paine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faina framantat in vederea facerii painii (1). 2. Hrana necesara pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existentei; existenta. ◊ Expr. O bucata de paine sau painea zilnica, painea cea de toate zilele = mijloacele de existenta. A lua (cuiva) painea de la gura = a lasa pe cineva fara mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitatile de existenta. ♦ Fig. Agoniseala. 3. (Reg.) Cereale, recolta de cereale, grane, bucate; p. restr. graunte de cereale (mai ales de grau). 4. Slujba, functie, post. ◊ expr. A pune (sau a baga) in paine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujba. A fi in paine (sau a manca o paine) = a avea o slujba. A scoate (sau a da afara) din paine = a da pe cineva afara din serviciu. – Lat. panis.
baga (bag, at), vb.1. A injuga animalele. – 2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. – 3. A (se) pune la dispozitia cuiva, a (se) angaja intr-o slujba. 4. A pune in inferioritate, a obliga. – 5. A infringe, a supune, a invinge. – 6. A pune inauntru, a introduce, a viri. – 7. A pune, a seza. 8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. – 9. A interveni, a (se) amesteca in ceva, a (se) amesteca in ceva, a-si viri coada. – Mr., megl. bag, bagari. Daca scara de valori semnalata aici corespunde, cum credem, evolutiei istorice si cronologice a cuvintului, etimonul sau ar putea fi lat. bῑgāre, de la bῑgabis iuga. Consideram drept semnificatie primara cea care mai pastreaza inca in expresia a baga in plug, a baga in cird. De la ideea de „a pune la jug” s-a putut trece firesc la cea de „a prinde” in general, ca la Cantemir: silea sa-l bage la mina. De altfel, evolutia semantica pare normala; ar putea fi comparata cu cea a lat. inchoare, de la co(h)us „parte a jugului”. Bῑga a lasat descendenti in limbile romanice (cf. REW 1096); nu se mentioneaza insa nici un reprezent al lui bῑgāre, a carui forma apare in dictionare. Fonetismul, regulat din punctul de vedere al rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influenta labialei anterioare, cf. masura, pacat, batrin), prezinta dificultati in dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *begari sau *bigari. Este de presupus ca vocala atona a suferit, in mr. si in megl., o schimbare accidentala, fie datorita vocalei urmatoare, fie influentei altui cuvint, ca de ex. gr. βάλλω › βάξω. Intrebuintarea acestui ultim cuvint coincide perfect cu cea din mr., astfel incit βάξω a putut fi propus ca etimon al rom. (Cihac, II, 638), chiar daca aceasta ipoteza este insuficienta sub toate aspectele. Cf. si ngr. μπήγω „a pune, a introduce”. Nici una din explicatiile propuse anterior nu pare a fi retinut atentia specialistilor. In afara de Cihac, se cuvine sa mentionam ipoteza lui Miklosich, Slaw. Elem., 8, care considera cuvintul ca provenind din fondul autohton. DAR si Candrea il dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, il considera de origine obscura. G. Meyer, IF, VI, 115, REW 880 si Rohlfs, Differenzierung, 29, il leaga de un radical romanic *bagprov. baga, de unde fr. bague, bagage. Se pot adauga parerile lui Scriban, care explica prin sl. badati „a gauri” cuvintul rom.; Giuglea, Dacor., II, 374, care pleaca de la longob. bauga „fiare, lanturi” („begrifflich und formell schwierig” REW 880); Pascu, Arch. Rom., X, 473, care pleaca de la bg. bakan.
indemna (indemn, indemnat), vb.1. (Inv.) A invita, a pofti. – 2. (Inv.) A obliga, a pricinui. – 3. A impinge, a da un impuls. – 4. A stirni, a incita, a misca. – 5. A exorta, a inflacara. – 6. (Refl.) A se hotari. – 7. (Refl.) A se multumi, a se simti bine. – Mr. indemn. Origine incerta. Se considera in general (Puscariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-mināre, cf. mina „a conduce” sau fr. emmener. Aceasta explicatie, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificila din acela al fonetismului, intrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla in pozitie forte in prezent eu *indemin, cf. paralelismul cu indemina (Lambrior 375 crede ca indemna este doar var. a lui indemina, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Daca primele doua sensuri, care astazi apar inv., sint originare este posibil sa fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi”, sau „a face vrednic, a face apt”, de unde apoi „a pune in situatia de a face” ceea ce indica vb. urmator (cf. Coresi, indemna Hristos ucenicii sa intre). Rezultatul fonetic este normal, cf. signumsemn; in- trebuie sa fie pref. factitiv adaugat tirziu. Der. indemn, s. n. (invitatie, incitare; exortare; stimul), postverbal; indemnatura, s. f. (inv., stimul); indemnator, adj. (animat, stimulant).
SAC saci m. 1) Recipient deschis numai in partea de sus, facut din diverse materiale (panza, hartie, piele, plastic etc.), servind la pastrarea si transportarea substantelor pulverulente sau a obiectelor marunte. ◊ ~ fara fund a) se spune despre cineva care mananca foarte mult; mancacios; b) care tinde mereu sa obtina bunuri in cantitate cat mai mare; nesatios; c) care cere cheltuieli mari (fara a se vedea rezultatul). A da de fundul ~ului a deveni sarac; a saraci. A prinde pe cineva cu mata in ~ a da de cineva in momentul cand savarseste o fapta rea (mai ales cand fura ceva). Cum e ~ul (asa e) si peticul (sau carpala) se spune despre doua persoane (sau lucruri) cu aceleasi insusiri negative. 2) Continutul unui astfel de recipient. Un ~ de faina. 3) Panza speciala din care se fac astfel de recipiente. 4) Geanta mare (de panza, de piele etc.) in care se pun lucrurile necesare pentru o calatorie. ◊ ~ de dormit obiect in forma de sac prevazut cu o gluga si cu un fermoar, folosit pentru dormit in conditii de turism. 5) Unealta de pescuit constand dintr-o plasa fixata de jur imprejurul unui arc de lemn. 6) biol. Cavitate inconjurata de un perete membranos. ~ embrionar. 7) Stadiu intermediar intre larva si adult la furnici; nimfa de furnica. /<lat. saccus
A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti
COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona
DRAC ~ci m. (in religia crestina) Fiinta imaginata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu si al omenirii; diavol; demon; satana. ◊ A se teme ca ~cul de tamaie a se teme foarte tare de ceva sau de cineva. E tot un ~ e totuna; este acelasi lucru. A face pe ~cul in patru a face tot ce se poate; a pune totul in joc. Pe ~cul se spune pentru a arata neincrederea sau pentru a tagadui ceva. Parca-i ~cul pe uscat se spune despre cineva foarte urat. A trage pe ~cul de coada a fi foarte sarac; a o duce foarte greu. Si-a bagat ~cul coada intre ei se spune cand intre prieteni se starneste o vrajba neasteptata. Nu-i ~cul atat de negru lucrurile nu stau atat de rau cum se pare. A fi ~cul gol (sau impelitat) a) a fi rau; b) a fi foarte istet. A vedea pe ~cul (sau a da de ~cul) a o pati. Salba (sau poama) ~cului om ticalos. A se uita (la cineva) ca la ~cul a se uita la cineva cu dusmanie sau cu frica. A avea ~ci (a fi cu ~ci, a fi plin de ~ci) a) a fi om rau; b) a fi neastamparat, zvapaiat. Unde si-a intarcat ~cul copiii (sau la ~cul in praznic) foarte departe; intr-un loc pe care nu-l stie nimeni. Buruiana (sau iarba) ~cului tutun. A cauta pe ~cul a-si face singur neplaceri. A scapa de ~cul si a da peste tata-sau a ajunge din rau in mai rau. A da (sau a lasa) ~cului a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; a lasa la voia intamplarii. A nu avea nici pe ~cul a fi sanatos. Al ~cului! (sau ptiu, ~ce) se spune cand esti cuprins de uimire. Lucrul ~cului afacere necurata. Si pe ~cul orice. Ce ~cul! se spune cand esti nedumerit de ceva. Sa-l ia ~cul (duca-se ~cului) se spune pentru a exprima indignarea fata de actiunile cuiva sau fata de o situatie. /<lat. draco
DISTRIBUTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Distribuire. ♦ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joaca intr-un spectacol. 2. (FIZ.) Modul in care elementele unei multimi (electroni, atomi, molecule etc.) sunt repartizate dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza, energie etc.). 3. (TEHN.) Dirijarea, transmiterea si repartizarea spre diferiti consumatori a unui fluid, a unui flux de energie etc. ◊ D. electrica = a) procesul de transmitere prin cablu si de repartizare a energiei electromagnetice spre diferiti consumatori grupati pe o anumita suprafata, de la centrale sau statiuni electrice locale racordate la centrale electrice departate; b) ansamblul instalatiilor electrice care servesc la realizarea distributiei electrice. 4. (TEHN.) Ansamblu de organe ale unei masini termice care comanda automat admisia si evacuarea agentului energetic (abur, aer comprimat, amestec carburant etc.) in vederea desfasurarii fazelor de functionare ale acesteia. 5. (MAT.) Tip de functionala. ◊ Teoria distributiilor = ramura a matematicii care studiaza distributiile. 6. (EC.) Impartirea unei anumite cantitati de vapori (bonuri) intre mai multi indivizi si/sau entitati. ♦ Procesul de alocare a veniturilor si cheltuielilor in conturi suplimentare (subconturi). ♦ Impartirea venitului total al unei comunitati intre membrii ei. ♦ Vanzarea unui bloc de valori (actiuni) la bursa fara a se tine seama de scaderea pretului lor. ♦ Ansamblul operatiunilor de repartizare a bunurilor si serviciilor intre consumatorii dintr-o tara. ♦ Activitatile si operatiunile prin care bunurile produse sunt puse la dispozitia consumatorilor. 7. (BIOL.) Raspandire a unei specii sau a populatiilor de specii in zonele biogeografice ale globului. 8. (LINGV.) Totalitatea pozitiilor (contextelor) in care apare o anumita entitate lingvistica (sunet, fonem, morfem, cuvant etc.) intr-o limba data, intr-un anumit stadiu de evolutie al acesteia.
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
COLOANA, coloane, s. f. 1. Stalp cilindric de marmura, piatra, lemn etc., destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu sau sa-l infrumuseteze. ♦ (Anat.) Coloana vertebrala = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formand axul de sustinere a scheletului la animalele vertebrate; sira spinarii. 2. (Fiz.) Masa cilindrica a unui fluid, inchisa intr-un tub sau tasnind cu putere dintr-o conducta sau dintr-un rezervor. Coloana de mercur. 3. Fiecare dintre sectiunile verticale in care se imparte o pagina tiparita de ziar, revista etc. si care este despartita de celelalte printr-o linie neagra verticala sau printr-un spatiu alb; p. ext. continutul unei astfel de despartituri. ◊ Expr. A pune (pe cineva) pe doua coloane = a demonstra ca cineva a plagiat, expunand, in coloane alaturate, textul plagiatorului si originalul folosit de acesta. ♦ Rubrica intr-un formular, registru etc. 4. Sir de cifre asezate unele sub altele intr-un tabel, intr-o matrice etc. pentru a putea fi adunate. 5. Nume dat mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta cilindrica verticala de metal, de sticla etc. care contine materiale adsorbante sau talere de forma speciala, materiale filtrante etc. 6. Formatie realizata prin dispunerea in adancime a unitatilor militare in vederea deplasarii lor. ♦ (Si in sintagma coloana de mars) Grup de oameni, de soldati, de vehicule etc. care se deplaseaza pe acelasi itinerar in siruri paralele. 7. (Cin.; in sintagma) Coloana sonora = ansamblu de sunete (cuvinte, muzica etc.) care insotesc imaginile unui film; pista sonora. – Din fr. colonne.
SERVICIU, servicii, s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji; forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (In constructie cu verbele „a face”, „a aduce”) Fapta, actiune care serveste, avantajeaza pe cineva; indatorire, obligatie. ◊ Expr. A face un prost (sau un rau) serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) un rau. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil (pentru acces la dependinte). 2. Ocupatie pe care o are cineva in calitate de angajat; slujba. ♦ Indatorire care revine cuiva in calitate de angajat; indeplinirea acestei indatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligati, prin lege, cetatenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar in randurile fortelor armate. Serviciu comandat = insarcinare, atributie, misiune speciala incredintata cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujba religioasa. ◊ Expr. (Despre angajati, ostasi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) insarcinat cu o misiune speciala in cadrul obligatiilor profesionale. A intra in serviciu = a deveni salariat. ♦ Functie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune in administratia interna a unei institutii, intreprinderi etc. cuprinzand mai multe sectii; p. ext. colectivul de munca corespunzator. 4. Grup de obiecte care alcatuiesc un tot cu destinatie speciala. Serviciu de cafea. 5. Multime ordonata in timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) punere in joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.
INIMA, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat in partea stanga a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contractiile sale ritmice, circulatia sangelui in organism, la om si la animalele superioare; cord1. ♦ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burta, pantece, ranza. ◊ Expr. A (mai) prinde (de) inima = a scapa de senzatia de slabiciune dupa ce a mancat, a se (mai) intrema, a (mai) capata putere. Pe inima goala = cu stomacul gol, fara a fi mancat ceva. A (se) simti greu la inima = a-i fi greata, a-i veni sa verse. 3. (La cartile de joc) Cupa2. 4. Piesa sau organ de masina care are forma asemanatoare cu o inima (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerata ca sediu al sentimentelor umane: a) (In legatura cu bucurii, placeri) I s-a bucurat inima cand a auzit vestea cea buna.Loc. adv. Dupa (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dupa plac, nestingherit, cum ii e dorinta. Cu (sau din) toata inima sau cu draga inima = cu tot sufletul, cu foarte mare si sincera placere. ◊ Expr. A rade inima in cineva sau a-i rade cuiva inima = a fi bucuros, satisfacut, multumit. A unge (pe cineva) la inima = a face (cuiva) placere; a incanta, a bucura (pe cineva). Cat ii cere (cuiva) inima = atat cat vrea, cat pofteste, cat are placere. A-i merge (cuiva ceva) la inima = a-i placea (ceva) foarte mult. A-si calca pe inima = a renunta la propriul punct de vedere, la propria opinie sau placere. (A fi) cu inima usoara = (a fi) fara griji, bine dispus, cu constiinta impacata. b) (In legatura cu suferinte, dureri, necazuri) Il doare la inima cand vede atata risipa.Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inima = a provoca (cuiva) o durere morala, o suparare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mila de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfarsi la inima = a se imbolnavi, a muri de durere, a fi colpesit de durere. A avea ceva pe inima = a fi chinuit de un gand neimpartasit, a avea o taina in suflet. A-si racori inima = a spune ce are pe suflet, a-si descarca sufletul. A pune (ceva) la inima = a se supara (pentru ceva) mai mult decat merita. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozitie, a indispune (pe cineva), a mahni (pe cineva). A ramane cu inima fripta = a ramane mahnit, dezolat, indurerat. Parca mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau rosu) prin inima, se spune cand cineva primeste pe neasteptate o veste trista sau cand il cuprinde o durere fizica in mod brusc. Inima albastra = suflet trist, indurerat; tristete, melancolie, mahnire, deprimare; furie, ciuda, manie, necaz. Inima rea = mahnire, durere, amaraciune. A-si face (sau a-i face cuiva) inima rea = a se mahni (sau a mahni pe cineva). c) (In legatura cu sentimente de iubire) Inima-mi zboara la tine.Expr. A avea (pe cineva) in (sau la) inima = a iubi (pe cineva). A-i ramane (cuiva) inima la... = a ramane cu gandul la cineva sau la ceva care i-a placut. A avea tragere de inima (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima sa... = a se simti atras sa faca ceva. d) (In legatura cu bunatatea sau rautatea cuiva, in loc. si in expr.) Inima dreapta = om drept, cinstit, corect. Inima de aur = om bun. Slab de inima = milos, impresionabil, influentabil. Cu inima = bun, milos, intelegator, uman. A avea inima buna (sau de aur) sau a fi bun la inima (sau cu inima buna) = a fi bun, milos, intelegator, darnic. A avea inima deschisa = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inima = a spune cu toata sinceritatea, fara reticente, a vorbi deschis, fara rezerve. A avea inima larga = a fi marinimos, milos, darnic. A se muia la inima sau a (i) se inmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se indupleca. A nu-l lasa pe cineva inima sa..., se spune cand cineva nu-si poate opri pornirile bune, actiunile generoase. (A fi om) de inima = (a fi om) bun, saritor. A fi fara inima sau a fi rau (sau cainos, negru) la inima = a fi rau, inrait. (A avea) inima haina (sau salbatica) = (a fi) crud, neintelegator, dusmanos, rau. (A avea) inima de piatra (sau impietrita) = (a fi) nesimtitor, rau, fara suflet, rece. A i se impietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (In legatura cu instincte sau presimtiri) Imi spune inima ca s-a intamplat o nenorocire. f) (In legatura cu curajul, cu indrazneala sau cu energia, cu puterea de vointa sau de actiune a cuiva) Infrunta pericolul cu inima rece.Cu inima = (loc. adv.) energic, cu viata; (loc. adj. si adv.) inimos, curajos; pasionat. ◊ Expr. A(-si) pierde inima = a-si pierde curajul, speranta, a se descuraja. A-si lua inima in dinti = a-si face curaj, a se hotari sa intreprinda ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune cand cineva isi recapata calmul, echilibrul si curajul dupa un moment de emotie sau de spaima. A (mai) prinde (la) inima = a capata (din nou) putere, curaj, a se restabili sufleteste, a nu-i mai fi teama. A-i tine cuiva inima = a incuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cat un purice = a-i fi (cuiva) frica de ceva; a se descuraja. A i se taia inima = a-si pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerata ca centru si simbol al vietii sufletesti. L-am sters din inima.Loc. adv. Din inima sau din toata inima, din adancul inimii = din tot sufletul, cu toata puterea sufleteasca. ◊ Expr. (A fi) cu inima impacata = (a fi) cu constiinta impacata, linistita, curata. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seamana cu tatal lui la chip si la inima. 2. Fiinta, om, individ. Inflacararea a cuprins toate inimile. IV. P. anal. 1. Mijloc, centru, interior. ◊ Expr. (Ir.) A rupe inima targului = a) a cumpara ce este mai prost, a face o afacere proasta; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesa sau element de constructie care ocupa un loc central intr-un sistem tehnic sau intr-un element al acestuia. ◊ Inima carului (sau a carutei = partea din mijloc a carului (sau a carutei), care leaga osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importanta, esentiala a unui lucru. [Pl. si (inv.) inime.Var.: inema s. f.] – Lat. anima.
DESCHIDE, deschid, vb. III. 1. Tranz. A da la o parte, a impinge in laturi o usa, o fereastra, un capac etc. care inchide ceva. ◊ Expr. A(-i) deschide (cuiva) portile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) libera trecere. ♦ A descoperi deschizatura de acces intr-o incapere sau intr-un spatiu, dand la o parte usa sau capacul care o inchide. ◊ Expr. A-si deschide sufletul (sau inima) = a face destainuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva pofta de mancare = a provoca cuiva (sau a capata) pofta de mancare. ♦ A descuia. ♦ Refl. (Despre ferestre si usi) A lasa liber accesul sau vederea in... sau spre..., a da spre... ♦ A indeparta terenurile sterile situate deasupra unui zacamant, in vederea exploatarii lui. 2. Tranz. A desface, a face sa nu mai fie impreunat sau strans. ◊ Expr. A deschide gura = a) a indeparta buzele si falcile una de alta pentru a sorbi, a manca sau a vorbi; b) a vorbi. A deschide cuiva gura = a face, a sili pe cineva sa vorbeasca. A deschide ochii = a) a ridica pleoapele, descoperind ochii; p. ext. a se destepta din somn; b) a se naste. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) sa-si dea seama de ceva. A-si deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a intelege bine ceva. A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva. A deschide mana = a desface degetele stranse in pumn; fig. a fi darnic. A deschide bratele = a intinde bratele in laturi pentru a imbratisa pe cineva; fig. a primi pe cineva cu bucurie. 3. Tranz. A desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despaturi o scrisoare (pentru a lua cunostinta de continut). ♦ A intoarce coperta (impreuna cu una sau mai multe file ale) unei carti, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumita pagina. ♦ A face o incizie sau o interventie chirurgicala intr-o rana, intr-un organ al corpului. 4. Refl. (Despre pamant sau formatii ale lui; p. anal. despre valuri) A se despica, a se crapa. ♦ (Despre gauri sau crapaturi) A se forma. ♦ (Despre rani) A incepe sa sangereze sau sa supureze; a inceta sa mai fie inchis. ♦ (Despre flori) A-si desface petalele. ♦ (Despre peisaje, privelisti) A se infatisa vederii, a se desfasura. 5. Tranz. (Adesea fig.) A sapa, a taia, a croi un drum, o sosea, o carare. ◊ Expr. A deschide cuiva cariera = a face cuiva posibila o cariera buna. 6. Tranz. A porni o actiune (juridica), a face inceputul; a incepe. ◊ Expr. A deschide vorba despre ceva = a incepe, a aborda un subiect. ♦ A face prima miscare intr-o partida de sah. ♦ A trece mingea unui coechipier pentru ca acesta sa intreprinda o actiune ofensiva. 7. Tranz. A face sa ia nastere, sa functioneze, a infiinta, a organiza o scoala, o institutie etc. 8. Tranz. (In expr.) A deschide o paranteza = a pune primul dintre cele doua semne care formeaza o paranteza; fig. a face o digresiune in cursul unei expuneri. 9. Refl. (Despre culori sau obiecte colorate) A capata o nuanta mai luminoasa, mai apropiata de alb. ♦ Tranz. si refl. Fig. A da sau a capata o infatisare luminoasa, prietenoasa. 10. Refl. (Despre vocale) A trece din seria vocalelor inchise in seria vocalelor deschise. [Prez. ind. si: (reg.) deschiz; perf. s. deschisei, part. deschis.Var.: (pop.) deschide vb. III] – Lat. discludere.
BATAIE, batai, s. f. I. 1. Lovitura repetata data de cineva cuiva cu mana sau cu un obiect. ◊ Expr. A (se) lua la bataie = a (se) bate. A stinge (sau a snopi, a zvanta) in batai (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rau. A da bataie = a zori, a grabi. Bataie de cap = framantare a mintii; p. ext. truda, osteneala. Bataie de joc = batjocura; p. ext. fapta urata. ♦ (Sport; la sarituri) Actiunea de transformare a vitezei rezultate din elan in viteza ascensionala. 2. Lupta, batalie; razboi. ♦ (Inv.) Bombardament. 3. (In expr.) A pune (ceva) la bataie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). II. 1. Lovire (repetata) a unui obiect de altul; izbire. ◊ Bataie de aripa (sau de aripi) = falfait. ♦ Lovitura vatalei la razboiul de tesut. ♦ (Concr.) Bateala. ♦ Starnirea pestelui sau a vanatului; goana. 2. Ciocanire, pocanire. ♦ Zvacnire a inimii, a pulsului; pulsatie. 3. Sunet (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism in functie. Bataile tractoarelor... se auzeau limpezi si puternice (MIHALE). 4. Distanta pana la care poate ajunge un proiectil, o sageata etc; felul cum trimite o arma proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanta pana la care poate ajunge vederea cuiva; raza vizuala. 5. (In legatura cu anumite fenomene ale naturii, a caror denumire determina sensul cuvantului) a) Suflare a vantului; adiere. b) Cadere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreala, arsita. Cerul se dogoreste ca de bataia unei flacari (VLAHUTA). d) Lumina. Bataia farurilor. 6. Latrat al cainilor. 7. Boiste. ♦ Epoca in care se imperecheaza cocosii-de-munte. – Lat. batt(u)allia.
BATAIE, batai, s. f. I. 1. Lovitura repetata data de cineva cuiva cu mana sau cu un obiect. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bataie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvanta etc.) in bataie (sau in batai) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rau. (Fam.) A da bataie = a zori, a grabi. Bataie de cap = framantare a mintii; p. ext. truda, osteneala. Bataie de joc = batjocura; p. ext. fapta urata, incalificabila. 2. (Inv.) Lupta, batalie. ♦ Bombardament cu artileria. 3. (In expr.) A pune (ceva) la bataie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). II. 1. Lovire, izbire (repetata) a unui obiect de altul. ◊ Bataie de aripa (sau de aripi) = falfait. ♦ Lovitura a vatalei la razboiul2 de tesut. ♦ (Concr.) Bateala. ♦ Starnire a pestelui sau a vanatului. 2. Lovitura data intr-un obiect (cu mana, cu ciocanul etc.) ♦ Fiecare dintre zvacniturile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism in functie. 4. Distanta pana la care poate ajunge un proiectil, o sageata etc; felul cum trimite o arma proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. Distanta pana la care poate ajunge vederea cuiva; raza vizuala. 5. (In legatura cu anumite fenomene ale naturii, a caror denumire determina sensul cuvantului) a) Suflare a vantului; adiere. b) Cadere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreala, arsita. d) Lumina. 6. (Reg.) Latrat (scurt si ritmic) al cainilor. 7. Boiste. ♦ Epoca in care se imperecheaza cocosii-de-munte. III. 1. (Sport) Izbire a pamantului cu piciorul inainte de desprinderea de pe sol, la o saritura. 2. (In expr. si loc. adv.) (A cantari) cu bataie = (a cantari) cu putin peste greutatea exacta. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)allia.
LOC, locuri, s. n. I. 1. Punct, portiune determinata in spatiu. ◊ Loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se afla cineva, stand nemiscat, fara a se deplasa. In (sau pe) loc = a) pe aceeasi bucata de pamant, acolo unde se afla cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, intr-o clipa. ◊ Expr. Pe loc repaus = comanda militara indicand iesirea din pozitia de nemiscare a soldatului si adoptarea unei pozitii mai libere. A-i sta cuiva mintea in loc, se spune cand cineva se afla in fata unui lucru de neinteles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea. A sta pe loc = a se opri (din mers). La loc = acolo unde era mai inainte, unde statea de obicei. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emotia, a se linisti; a-i trece spaima. A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta, a arata cuiva ce se cuvine si ce nu. (Fam.) La loc comanda (sau miscarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispozitii (sau asupra unei miscari gresite). La un loc = impreuna, laolalta. Pana intr-un (sau la un) loc = pana la un punct sau pana la un moment; intr-o masura oarecare. In (sau peste) tot locul = pretutindeni. Din loc in loc (sau dintr-un loc intr-altul) = a) de colo pana colo, incoace si incolo; b) din distanta in distanta, ici si colo. Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici si colo, pe alocuri. ◊ Expr. A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva. A nu-si (mai) afla (sau gasi) locul sau a nu-l (mai) tine (sau incapea) pe cineva locul = a nu mai avea astampar sau odihna; a fi nerabdator, nelinistit. A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri. A sta (sau a se tine, a ramane, a incremeni) tintuit locului (sau pe loc, in loc) = a sta neclintit, fara sa se miste. A sta la un loc = a sta linistit, a fi cuminte. A muta din loc = a duce in alta parte. (A merge, a veni, a pleca etc.) la fata locului = (a se deplasa) acolo unde s-a intamplat ceva (pentru a face cercetari). O palma de loc = o distanta mica. ♦ (Pop.) Bucata de pamant (cultivabil). ◊ Loc de casa = teren destinat pentru constructie. Loc de veci = teren intr-un cimitir aflat in proprietatea cuiva si destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; tinut; p. ext. tara. ♦ Asezare omeneasca, localitate; regiunea, tara, localitatea in care s-a nascut cineva. ◊ Expr. (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se afla cineva. 2. Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ◊ Loc de munca (sau de productie) = parte din suprafata unei unitati economice in care un lucrator sau un grup de lucratori executa anumite operatii in vederea obtinerii productiei, folosind in acest scop utilaj si echipament tehnic corespunzator. Loc de munca = intreprindere sau institutie in care o persoana isi desfasoara activitatea in mod obisnuit. ◊ Expr. A lua loc = a se aseza. Ia loc! = sezi! A-si face loc = a-si croi un drum, a razbate. A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) asa cum se cuvine. 3. Pasaj intr-o scrisoare; publicatie in care a aparut un anumit lucru. II. 1. Slujba, post2; functie. 2. Situatie sociala a cuiva; p. gener. situatie. ◊ Loc comun v. comun.Expr. (A se pune) in locul cuiva = (a se inchipui) in situatia cuiva (pentru a-l putea intelege). III. Moment potrivit; prilej, ocazie. ◊ Expr. A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca. A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit. A avea loc = a se intampla, a se produce. Din capul locului = de la inceput. IV. (In expr.) In loc de... sau in locul..., se spune pentru a arata o inlocuire, o substituire. In loc sa... (sau de a...), se spune pentru a arata raportul de opozitie dintre doua idei, doua actiuni etc. – Lat. locus.
caciula (-ci), s. f.1. Mot de pene la unele pasari. – 2. Obiect de pus pe cap, caracteristic taranului, facut din blana de miel sau de oaie, cu parul pe din afara. – 3. Palarie. – 4. Prin sinecdoca, individ, cap. – 5. Partea carnoasa a ciupercii. – 6. Capac metalic care protejeaza fitilul la lampa cu petrol. – 7. Accent circumflex. – 8. Acoperis de paie deasupra stogurilor de fan. – Mr., megl. catiula. Origine obscura, dar cu siguranta expresiva. Prezenta unor cuvinte ca ciocirlan „pasare motata”, ciocirlau „bot”, pare a atesta contaminarea temei expresive cioc „plisc”, cu coc „obiect rotund”, si in acelasi timp existenta unei forme *ciocirla, cu r expresiv ca infix, cf. cocirla. Pentru forma simpla, fara r, care trebuia sa fie *ciocila sau *ciocula se poate avea in vedere o metateza caciula, ca in gamaliemagalie, ciocancocean, etc. Oricum, nu este probabila o der. de la lat. Puscariu, Lr., 179, il considera cuvint autohton si Graur, BL, V, 92, afirma ca nu poate proveni din lat. Explicatiile care s-au incercat pina acum nu sunt suficiente (o prezentare deja invechita in Jb., XV, 108). Este putin probabila der. din alb. indicata de Cihac, II, 715 (cf. Meyer 190; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 392; Rosetti, II, 112); contrariul pare mai sigur. Philippide, II, 702, indica numai ca termenul este „obscur”, in timp ce Puscariu, Lat. ti, 53, pleca de la un lat. *cat- cu suf. -cula. Pentru Berneker 466 si Sandfeld 94, este cuvint balcanic de origine incerta. Pascu, Suf., 248, sugereaza un lat. *catteula, de la *cattea „pisica”, pe cit de artificios pe atit de improbabil. In sfirsit, Vasmer, Jagic-Festschrift, Berlin 1908, 273, explica sb. kosulja prin lat. casula; ipoteza dificila, imbunatatita in parte de Scriban, Arhiva, XXVIII, 238 (urmat de Pascu, I, 60 si REW 1752), care sugereaza lat. casibula, var. de la casubula. Plecind de la acelasi etimon, Popa-Lisseanu, Limba romana in izvoarele istorice medievale, Bucarest, 1940, 25, a propus gr. ϰασοῦλα, pe care Giuglea, Dacor., X, 111, datorita unor dificultati fonetice, il transforma intr-un lat. *caciubla sau *caciulla, extrem de improbabil. Der. caciular, s. m. (persoana care face caciuli; porecla a soldatilor infanteristi, in razboiul din 1877); caciulat, adj. (cu caciula; motat); caciulata, adj. (oaie cu multa lina pe cap); caciuleala, s. f. (adulare, umilinta); caciuli, vb. (a aduna, a se umili); caciulie, s. f. (mot de pene; miner; bulb de usturoi sau de ceapa). Probabil provin din rom. alb. keculj(e) „mot”, keculjer „ciocirlan”, keculoń „a avea urechile cazute”, ngr. ϰατσοῦλα „boneta” (care ar putea deriva si de la lat. casula, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 29), ϰατσοῦλι „creasta cocosului”, ϰατσουλιέρι „ciocirlan”; bg. kacula „boneta; mot”, kaculat „motat”, kaculka „boneta”, kaculja se „a-si pune pe cap” (cf. Candrea, Elemente, 402; Romansky 108; Capidan, Raporturile, 202); mag. kacsul(y)a „palarie”; kacsulia „capra alba cu capul negru” (cf. cacior).
SOCOTEALA, socoteli, s. f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerica. ◊ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plati (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-si gresi socotelile = a se insela in asteptari; a nu izbuti. A iesi la socoteala (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabila, favorabila (in legatura cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteala = a lua in consideratie (ceva). A pune (ceva) in socoteala cuiva = a obliga pe cineva sa plateasca (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situatie (de venituri si cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operatii aritmetice fundamentale. ♦ Suma de bani datorata (pentru o consumatie, o cumparatura etc.); nota de plata. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilant. 2. Proiect, plan, gand; idee. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteala = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-si da cu socoteala (ca)... = a fi de parere ca..., a crede ca... 3. In expr. A da socoteala cuiva (de ceva) = a raspunde in fata cuiva (de ceva). A tine socoteala de... = a lua in considerare, a avea in vedere. Pe socoteala cuiva = in legatura cu cineva. 4. Rost, ratiune; masura. ◊ Loc. adv. si adj. Cu (sau fara) socoteala = (ne)chibzuit, cu (sau fara) motiv. 5. (Fam.) Treaba, lucru. – Socoti + suf. -eala.
PAPUC1, papuci, s. m. 1. Incaltaminte usoara (fara calcai), care se poarta in casa; p. gener. pantof usor de vara. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o sterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a tine etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a tine etc.) sub ascultarea deplina a cuiva, a se lasa sau a face sa se lase condus de cineva. (Rar) A lasa (pe cineva) la papuci = a saraci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afara, a obliga (pe cineva) sa plece. 2. Piesa de lemn care se asaza la baza unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. ♦ Piesa de otel fixata la capatul inferior al unui pilon, pentru a impiedica strivirea acestuia cand este batut in pamant. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtator al unui funicular. ♦ Piesa folosita la legarea unui conductor electric la bornele unei instalatii electrice sau ale unui aparat electric in vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) papuc s. m.] – Din tc. papuc, magh. papucs.
mare adj.1. De virsta majora. – 2. Cu dimensiuni si proportii insemnate. – 3. Insemnat, notabil, de categorie sociala ridicata. – 4. (S. m.) Om de vaza, persoana remarcabila. – Mr. mare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mās, marem „mascul” (Diez; Miklosich, Rum. Unters., II, 23; Puscariu 1027; Candrea-Dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169). Schimbarea de sens a fost explicata de Tiktin, printr-o incrucisare, putin probabila, cu magnus; si de Bourciez 180 prin faptul ca masculul e in general mai mare ca femela. Mai probabil, trebuie sa se porneasca de la confuzia normala intre mare ca virsta si mare ca dimensiune, specifica in toate idiomurile, cf. s-a facut mare (a crescut sau s-a facut barbat). Fara indoiala, aceasta der. a fost respinsa de REW 5231, cf. Philippide, II, 720. Alte explicatii sint si mai putin convingatoare: dintr-un cuvint anterior lat., pus in legatura cu v. irlandez mar (Meyer, Alb. St., IV, 83); de origine celtica (Skold, IF, XLIII, 188); din v. germ. mari (Scriban); sau din lat. mare „mare” (Spitzer, Mitt. Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il rom. mare, in Boll. Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9). Der. maret, adj. (superb, mindru; maiestuos, impunator, grandios), pentru a carui der. cf. Densusianu, GS, II, 9 (dupa Puscariu 1027, dintr-un lat. *maricius, mai putin probabil cu suf. rom. -et); maretie, s. f. (maiestuozitate, splendoare; mindrie); mari, vb. (a face mare; a augmenta, a creste; a glorifica); marie, s. f. (inv., marime; Alteta, Maiestate); marime, s. f. (amplitudine; dimensiune; importanta; cantitate; persoana importanta); marire, s. f. (crestere; dezvoltare; om de vaza); preamari, vb. (a inalta, a glorifica); maros, adj. (Trans., trufas). Comp. maimare, s. m. (capetenie, sef), cf. Candrea-Dens., 1048 (dupa parerea echivoca a lui Pascu, Beitrage, 17, din ngr. μαϊμάρης „arhitect”, cf. maimar); maimarie, s. f. (demnitate, preeminenta); marinimos, adj. (generos), compus artificial dupa lat. magnanimus; marinimie, s. f. (generozitate).
1) ce pron. indecl. (lat. quid). Rel. Care: Omu ce vine, omu ce vezi venind, banii ce doresti, scrisoarea ce scrii (in limba vorbita se zice numai care, pe care: scrisoarea pe care o scrii). Ceia ce: fa ce vrei. Prov. Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus, destinu e inevitabil. – Interog.: Ce? Ce vrei? Ce e de facut? Ce-ti e? (ce ai? ce te-a apucat?) Ce mi-e una, ce mi-e alta? (ce diferenta e intre una si alta?). Adj. si adv. Cit de mult, cit de mare (intensitate, extensiune si cantitate): Ce bun e! Ce om! Ce minune! Ce-as mai ride! Ce-as ride! Ce mult griu! Ce vint! (ce e mai uzitat de cit cit de). Ce de sau ce mai de, cit de mult: Ce de lume! Ce mai de oameni! Ce mai, ce (ca admiratiune ironica): Ce mai om! Ce mai fleac! Cum (exclamativ): Asa de prost ce arde lampa asta! Asa de prost ce arde n´am mai vazut! Subst. Ceva (numai unit cu un): averea e un ce relativ (mai ob. si mai elegant: ceva relativ). De ce sau numai ce si pentru ce, din care cauza: De ce n´ai venit? Ce tot rizi? La ce, de ce, cu ce scop, spre ce folos: La ce te duci? La ce bun (dupa fr. a quoi bon) a adora banii? In ce, intru cit: in ce-s eu vinovat? Ca ce, in ce calitate: Ca ce sa fiu eu? Ca pazitor. De oare ce, de vreme ce, fiind-ca: doarme, de oare ce e ostenit. Odata ce, fiind-ca, fiind constatat ca: odata ce plinge, inseamna ca-l doare. Indata ce, (mai rar si mai urit) de indata ce, pe data ce, imediat ce, cum, in momentu´n care: indata ce auzi semnalu, straja veni. Din ce in ce, tot mai mult: apa scade din ce in ce (adica mai mult), sunetu se aude din ce in ce mai putin (aci mai putin nu poate lipsi, c´ar insemna ca se aude mai mult). Dupa ce, in urma unui lucru: a ris dupa ce a citit (dupa citire). De ce... de ce sau de ce... de aceia, cu cit... cu atit: de ce ascult, de ce mai mult imi place (cu cit, cu atit e mai ob. si mai elegant). Cu mare ce, cu mare dificultate. Cit pe ce (est), aproape, mai-mai, cit pe aci: Numai ce vad ca, de odata vad ca, iacata ca vad ca: numai ce vad ca´ncepe sa se clatine.
clap interj. – Imita zgomotul unei usi care se inchide, al unui capac etc. – Var. clamp, clanc, clapc. Creatie expresiva. – Der. clapa(n)i (var. clepai), vb. (a plesni, a pocni); clapa(n)itura, s. f. (tacanit, pocnet); clampa, s. f. (fel de clanta, miner care deschide si inchide usa), pe care Cihac, II, 60, il pune in legatura cu ceh. klampa, din germ. Klampe (cf. Iordan, Dift., 87); clampuci, s. m. pl. (papuci); clamp(a)ni (var. clempa(n)i, clompai), vb. (a plesni, a pocni, a tacani, a face zgomot cu clanta; despre ciori, a croncani; despre berze, a clampani; a tremura); clampaneala (var. clampanitura), s. f. (tacanit, pacanit); clampanitor, adj. (care clampane); clempar, adj. (vorbaret, gura-sparta); clempeu, s. n. (morisca); clapca, s. f. (cursa, capcana), cf. bg., sb. klapka „trapa”; clapcani, vb. (a pocni, a tacani). Din aceeasi familie par a face parte clempus, s. n. (cirlig pe care se sprijina clampa, belciug; morisca; tarus); climpus, s. n. (nuia; bita); sclimpus, s. n. (cirlig de rufe); cleampus, s. n. (incuietoare; zavor), in care Cihac, II, 331 si DAR vad influenta rus. kljapus „cirlig”. Cf. clant, cleapse.
apuc, a -a v. tr. (din a apoca, d. interj. poc care arata lovirea, ideie apropiata de apucare. Cp. cu inhat si insfac). Prind (cuprind) rapede [!] cu mina, cu dintii s. a.: jandarmu-l apuca pe tilhar, calu apuca iarba cu buzele. Surprind: i-a apucat noaptea pe drum. Ocup: a stricat cetatea ca sa n' o apuce dusmanii. Capat, dobindesc: s' apuc ceva bani pe marfa asta. Rapesc, iau cu hapca: a apuca bunu altuia. Insist sa: l-a apucat sa-i plateasca datoria; degeaba m' apuci pe mine, ca nu stiu unde a fugit el. Ma indrept spre, pornesc: a apucat (adica „drumu”) la deal, spre sat. Unde a apucat? Incotro a pornit? Vad, ajung in timp: bine ca n' am murit si am apucat si eu asta! Ajung sa, am parte sa: n' a apucat sa faca zece pasi, si i-a si sarit iepurele. Cuprind (vorbind de o boala, de un sentiment, de o stare): m' au apucat frigurile, fiorii, groaza, somnu. Apuc inainte, anticip, intrec. Apuc pe Dumnezeu de picior, dau de o mare fericire. Cind te apuca, mult te tine? cind te cuprinde nebunia, mult te tine? Asa am apucat, asa ne-a ramas obiceiu de la stramosi. V. intr. Vechi. Apuc la suflet, capat curaj. V. refl. Ma agat: m' apuc sa tai lemne, de arat, de negustorie, de latina. Vechi. Ma prind, ma' nvoiesc: m' apuc sluga la el, a facut cum s' a apucat. A se apuca ramasag, a pune ramasag. Trans. A te apuca fecior, a incepe sa fii fecior (flacau). A te apuca cu minile [!] de cap a da semne de desperare. Pe apucate, cum se intimpla, la noroc, cum se poate in graba: aci e pe apucate, nu pe alese! V. ragaduiesc.
CE pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanta exclamativa) 1. (Cu referire la un fapt, la un obiect, la un fenomen, la o actiune etc.) Ce ai? ♦ (Fam., ca raspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjectie) Cum adica?! Se poate?! Nu l-am gasit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? ce fel de... ? Ce vant te-a abatut pe-aici? (CREANGA). 2. Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri?Expr. (In formule de raspuns) De ce nu? = a) cum sa nu, desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva caruia nu voim sa-i raspundem la intrebarea „de ce?”. ◊ (Cu valoare de conjunctie) Nu vad de ce te superi (SAHIA). ♦ (Pop., cu valoare de conjunctie cauzala) Pentru ca, fiindca, deoarece. M-a blastamat maicuta, De ce i-am calcat vorba (JARNIK-BIRSEANU). 3. (Interogativ-exclamativ, indica surpriza, indignarea, neincrederea etc.) Cum adica?! nu cumva?! Ce! Vrei sa las vulpea bearca? (ODOBESCU). ◊ Expr. (Accentul in fraza cazand pe verb) Ce face?! = cum?! se poate?! II. (Adverbial) Cat (de tare, de mult), cum. Ce-as mai rade sa te vad intorcandu-te (ISPIRESCU). ◊ Expr. Te miri ce = nimica toata. Cat pe ce = aproape, gata-gata. De ce... de ce (sau de aceea) = cu cat... cu atat. Din ce in ce = cu cat trece timpul; tot mai mult. Numai ce = (deodata) iata ca..., fara veste, pe neasteptate. ♦ (Dand nuanta de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l preceda) Cat de...! Vad de atatea dati Ce cuminte-i firea! (COSBUC). III. (Cu valoare de conjunctie) Care lucru anume. Nu mai stia ce sa faca de bucurie (CREANGA). ◊ Expr. A sti (sau a afla) ce si cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. Oamenii ce priveau... lesinau de ras (CREANGA). ◊ Expr. Pe zi ce trece = tot mai mult. 2. (In legatura cu „a fi”, „a se gasi”, cu sens explicativ) Fiinta ticaloasa ce sunt! (NEGRUZZI). ◊ Expr. N-ai (sau n-aveti) pentru ce, formula de politete prin care se raspunde cuiva care-ti multumeste. A (nu) avea de ce = a (nu) exista un motiv intemeiat. 3. Ceea ce. Ati aflat ce s-a intamplat la Pitesti? (ALECSANDRI). ◊ Expr. Ce-i drept = intr-adevar, adevarat ca...; de fapt. V. (Nehotarat) 1. Un lucru oarecare, nu stiu ce, nu stiu cat; ceva. pune el ce pune la rana, si pe loc se tamaduieste (CREANGA). ◊ (Substantivat, precedat de „un”) I se va intampla un ce groaznic (BALCESCU). ◊ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu mare greutate. 2. (Cu repetarea verbului din propozitia principala) A stat ce-a stat (COSBUC). 3. Orice, oricat. Zica cine ce va vrea (JARNIK-BIRSEANU). – Lat. quid.
BLASTAMA, blastam, vb. utilizat in DLRM in cadrul explicatiilor de la: CE pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanta exclamativa) 1. (Cu referire la un fapt, la un obiect, la un fenomen, la o actiune etc.) Ce ai? ♦ (Fam., ca raspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjectie) Cum adica?! Se poate?! Nu l-am gasit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? ce fel de... ? Ce vant te-a abatut pe-aici? (CREANGA). 2. Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri? ◊ Expr. (In formule de raspuns) De ce nu? = a) cum sa nu, desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva caruia nu voim sa-i raspundem la intrebarea „de ce?”. ◊ (Cu valoare de conjunctie) Nu vad de ce te superi (SAHIA). ♦ (Pop., cu valoare de conjunctie cauzala) Pentru ca, fiindca, deoarece. M-a blastamat maicuta, De ce i-am calcat vorba (JARNIK-BIRSEANU). 3. (Interogativ-exclamativ, indica surpriza, indignarea, neincrederea etc.) Cum adica?! nu cumva?! Ce! Vrei sa las vulpea bearca? (ODOBESCU). ◊ Expr. (Accentul in fraza cazand pe verb) Ce face?! = cum?! se poate?! II. (Adverbial) Cat (de tare, de mult), cum. Ce-as mai rade sa te vad intorcandu-te (ISPIRESCU). ◊ Expr. Te miri ce = nimica toata. Cat pe ce = aproape, gata-gata. De ce... de ce (sau de aceea) = cu cat... cu atat. Din ce in ce = cu cat trece timpul; tot mai mult. Numai ce = (deodata) iata ca..., fara veste, pe neasteptate. ♦ (Dand nuanta de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l preceda) Cat de...! Vad de atatea dati Ce cuminte-i firea! (COSBUC). III. (Cu valoare de conjunctie) Care lucru anume. Nu mai stia ce sa faca de bucurie (CREANGA). ◊ Expr. A sti (sau a afla) ce si cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. Oamenii ce priveau... lesinau de ras (CREANGA). ◊ Expr. Pe zi ce trece = tot mai mult. 2. (In legatura cu „a fi”, „a se gasi”, cu sens explicativ) Fiinta ticaloasa ce sunt! (NEGRUZZI). ◊ Expr. N-ai (sau n-aveti) pentru ce, formula de politete prin care se raspunde cuiva care-ti multumeste. A (nu) avea de ce = a (nu) exista un motiv intemeiat. 3. Ceea ce. Ati aflat ce s-a intamplat la Pitesti? (ALECSANDRI). ◊ Expr. Ce-i drept = intr-adevar, adevarat ca...; de fapt. V. (Nehotarat) 1. Un lucru oarecare, nu stiu ce, nu stiu cat; ceva. pune el ce pune la rana, si pe loc se tamaduieste (CREANGA). ◊ (Substantivat, precedat de „un”) I se va intampla un ce groaznic (BALCESCU). ◊ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu mare greutate. 2. (Cu repetarea verbului din propozitia principala) A stat ce-a stat (COSBUC). 3. Orice, oricat. Zica cine ce va vrea (JARNIK-BIRSEANU). – Lat. quid.
NAS, nasuri, s. n. 1. Parte proeminenta a fetei, situata intre obraji, frunte si gura, servind ca organ al respiratiei si al mirosului. ◊ Loc. adv. Sub (sau, rar, in) nasul cuiva sau sub nas = in imediata apropiere, in fata, sub ochii cuiva. (In legatura cu verbe ca „a vorbi”, „a canta” etc.) pe nas = cu timbru nazal. ◊ Expr. A avea nas sau a-si ridica nasul = a indrazni, a cuteza. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a deveni prea indraznet, a se obraznici. A (nu-) si cunoaste (sau vedea, sti) lungul nasului = a (nu-) si da seama cat e in stare sa faca cu puterile proprii; a (nu-) si da seama de masura pe care trebuie s-o pastreze fata de altii; a (nu) se comporta cuviincios. (Fam.) A-i cadea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-si pierde indrazneala sau ingamfarea, a ramane rusinat, umilit. (Fam.) Nu-ti cade (sau pica) nasul daca... = nu ti se intampla nimic, nu-ti pierzi demnitatea daca... Nu-i ajungi (nici) cu prajina la nas = e foarte increzut. (A umbla sau a fi, a se tine) cu nasul (pe) sus = a (fi) increzut, sfidator. A stramba din nas = a fi nemultumit. A da nas (cuiva) = a ingadui prea multe (cuiva). A taia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rusina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva). A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reprosa (cuiva ceva) (cu rautate). A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva. A-i veni (cuiva) mustarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supara; a se enerva, a se infuria. A fi cu nasul de ceara = a fi foarte susceptibil. A lasa (sau a pune) nasul in jos sau in pamant = a se rusina, a se simti vinovat. A se intoarce (de undeva) cu nasul in jos = a se intoarce rusinat. (Fam.) Sa-ti fie in nas! = sa-ti fie rusine! (Fam.) A-si baga (sau a-si vari) nasul in ceva (sau undeva, in toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca intr-o afacere, intr-o problema (care nu-l priveste). A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stapani, a conduce (pe cineva), determinandu-l sa faca ceva (care nu este in interesul sau); b) a amagi, a insela (pe cineva). A scoate panglici pe nas = a exagera; a minti. A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe langa) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Fam.) A arunca (cuiva ceva) in nas = a spune (cuiva ceva) direct, fara menajamente. A-i rade cuiva in nas = a rade cuiva in fata, batandu-si joc de el. (Fam.) A-i iesi (sau a-i da) pe nas = a o pati, a i se infunda. (Fam.) A(-i) intoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a intoarce spatele (cuiva). A tranti (sau a inchide cuiva) usa in nas = a) a refuza sa primeasca (pe cineva); b) a pleca suparat de la cineva, inchizand usa cu putere. A se impiedica de nas = avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de nas = a fi neatent. A nu vedea mai departe decat lungul nasului = a fi marginit. A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) in graba sau intamplator. (Fam.) A-si arata sau a(-si) scoate nasul (la iveala) = a aparea, a se infatisa. A da nas(ul) cu cineva = a se intalni cu cineva pe neasteptate (si fara a dori). (A se intalni) nas in nas (cu cineva) = (a se intalni) fata in fata (cu cineva). Nu miroase a nas de om = nu e fapta de om vrednic. (Ir.) Ii curge untura (sau grasimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Fig. Miros dezvoltat, fin; simt de orientare in imprejurari dificile, capacitate de intuire exacta a unei situatii. ♦ (Rar) Fata, obraz, cap. 2. Proeminenta a unei piese, care serveste la fixarea piesei intr-o anumita pozitie sau la ghidarea, ridicarea sau distantarea unei alte piese. 3. Partea anterioara a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Lat. nasus.
bot (boturi), s. n.1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita. – 2. Bot (de animal). – 3. Cocoasa. Lat. botum, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens cf. bont. Un lat. *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de it. bozza „umflatura, cocoasa”, fr. bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, ZRPh., IV, 104; REW 1239a; DAR). Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (cf. Puscariu, Dacor., VII, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, III, 393) si in sl. (Berneker 77). In general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (ALR, I, 41). Interpretarea expresiva este cea care trebuie sa fi dat nastere var. bot, s. n. (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca; chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adj. (fara virf, tocit, neascutit). Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa. Cihac, II, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bg. buca „cocolos; cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un lat. *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; Seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Elements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil”, si REW 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”. Tot Cihac, II, 484, vede in „bont” un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de DAR. Pentru bot, DAR sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu fr. bout, si alta cu it., sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (cf. Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui lat. *bottium. Pascu, Lat., 256, propune lat. mutum, din gr.; si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene. Der. bontorog, adj. (tocit); butac, adj. (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adj. (cu bulb); botut, s. m. (varietate de ciuperci); botisor, s. m. (dim. de la bot); botos, adj. (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, vb. (a rotunji, a da o forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, vb. (a increti, a mototoli); botitura, s. f. (cocolos); Botolan, s. m. (nume de bou); botnita, s. f. (aparatoare care se leaga la botul unor animale); imbotnita, vb. (a pune botnita); botgros, s. m. (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, s. m. (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adj. (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare a fi fost „plin la fata, bucalat”, si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, cf. si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, vb. (a se bosumfla), cu imbufna. Cf. si butuc, buza.
ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la San Francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.
CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea (lata) de piele, de panza etc. cu care se incinge talia; cordon, cingatoare. ◊ Expr. Pana, la centura = (de la umeri) pana la talie. ♦ Centura de campion = centura, panglica lata etc. cu care se incinge mijlocul castigatorului unui campionat la box sau la lupte. Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = echipament individual, de forma unui cordon lat, a unui pieptar etc. facut din placi de pluta invelite in panza, care serveste la mentinerea unui naufragiat la suprafata apei; colac de salvare. Centura de siguranta = echipament individual de protectie folosit de muncitorii care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituit dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. ♦ (Mil.) Curea lata de piele (rar de panza) care se pune in jurul taliei si de care se agata sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron. ♦ Fasie lata de panza, de elastic, de material plastic etc. cu care se incinge abdomenul pentru a-l sustine sau pentru a-l mentine in pozitie corecta. 2. (Anat.) Ansamblu osos prin care extremitatile se leaga de trunchi. ◊ Centura pelviana = centura formata din oasele coxale si care leaga membrele inferioare de trunchi. Centura scapulara = centura formata din clavicule si omoplati si care leaga membrele superioare de trunchi. 3. (Sport) Linie orizontala, imaginara, la nivelul ombilicului, care marcheaza limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament. ♦ (La lupte) Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile. 4. (Astron.; in sintagma) Centura de radiatie = fiecare dintre zonele din jurul Pamantului in care radiatia corpusculara ionizanta este atat de intensa, incat prezinta nocivitate pentru cosmonauti. 5. (In sintagma) Centura de fortificatii = linie de lucrari de aparare din beton armat si metal, construita in jurul unei localitati. 6. Grinda orizontala rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri. 7. (Constr.) Brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor. 8. Fasie continua de tabla de otel care formeaza bordajul unei nave. – Din fr. ceinture.
CARTE, carti, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tiparita si legata sau brosata in volum. ◊ Carte albastra (sau alba, neagra etc.) = publicatie oficiala a unui guvern care contine documente justificative privitoare la o problema politica. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om invatat; a vorbi asa cum trebuie; a face caz de eruditia sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de invatat. Cum scrie la carte = asa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoana care citeste, studiaza mult; carturar. ♦ Diviziune mai mare decat un capitol a unei scrieri de proportii mari. 2. Fig. Cunostinte de scriere si de citire; invatatura, stiinta, cultura. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atesta sau confera unei persoane anumite drepturi. Carte de membru.Carte de munca = carnet de munca. 2. Bucata de carton, cu insemnari scrise sau tiparite, careia i se dau diferite intrebuintari: pentru corespondenta (carte postala), ca permis de intrare la un concert, la o biblioteca (carte de intrare), indicand numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizita) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferentiate dupa culorile, semnele si figurile imprimate pe ele si intrebuintate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cartile pe fata = a-si arata gandurile sau planurile, a spune adevarul. A(-si) juca ultima carte = a face o ultima incercare (riscand) in vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile si a se avanta cu toate riscurile intr-o confruntare (desperata) in scopul atingerii unui ideal. A da in carti = A pretinde ca ghiceste viitorul cu ajutorul cartilor de joc. III. (Inv. si pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovada. ◊ Carte de judecata = hotarare, sentinta judecatoreasca. – Refacut din carti (pl. lui *carta < lat. charta), prin analogie cu parte-parti; (II) din fr. carte.
CALE, cai, s. f. I. 1. Fasie de teren special amenajata pentru a inlesni circulatia oamenilor, a vehiculelor si a animalelor; drum. ◊ Loc. adv. Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune) in calea cuiva sau a-i sta cuiva in cale = a se afla (sau a iesi) inaintea cuiva, impiedicandu-l (sa inainteze, sa faca un lucru etc.); a impiedica pe cineva intr-o actiune, a i se impotrivi. A iesi (sau a se duce) in calea cuiva = a intampina pe cineva. A gasi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti ca este nimerit. Calea-valea = treaca-mearga, asa si asa, fie. Ce mai calea-valea = ce mai incolo si incoace; pe scurt, in concluzie. A pune la cale = a pregati ceva, a aranja; a sfatui, a indruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau sa...) = a fi aproape sa..., pe punctul sa..., gata de a... ♦ Cale ferata = mijloc de transport terestru, destinat circulatiei vehiculelor prin rulare pe sine sau pe cabluri. ♦ (Art.; urmat de determinari care indica numele) Nume dat unor strazi lungi si largi. ♦ Caile respiratorii = aparatul respirator. 2. Artera de patrundere intr-un oras, facand legatura cu o sosea importanta. 3. Element al unei constructii pe care se deplaseaza un aparat sau o masina. 4. Succesiune de linii si centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitati. 5. Calatorie. Dor de cale.Expr. A face (sau a apuca) calea intoarsa = a se intoarce din drum. Cale buna! formula de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distanta, departare. A mers cale de doua ceasuri. II. Fig. Directie luata de o dezvoltare, de o actiune, de o miscare; linie. ♦ Metoda, mijloc, modalitate, procedeu. ◊ Cale de atac = mijloc prin care partea nemultumita de hotararea unui organ de jurisdictie sesizeaza organul competent in vederea desfiintarii hotararii si rejudecarii litigiului. ◊ Loc. adv. Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativa.Lat. callis.
scula (scol, -at), vb.1. A ridica, a inalta, a urca. – 2. A indrepta, a desface, a pune drept. – 3. A destepta, a trezi. – 4. (Refl.) A se trezi, a se destepta. – 5. (Refl.) A se ridica, a se porni. – 6. (Refl., inv.) A se ridica din morti, a invia. – 7. (Refl.) A se excita, a fi incins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu. Origine obscura. Nu incape indoiala ca este cuvint identic cu it. collare „a urca si a cobori cu ajutorul unei sfori”, sicil. kuḍḍari „a traversa”, prov. colar „a ridica vela” (cf. REW 2041), care sint considerate ca provenind dintr-un lat. *collāre, din gr. ϰολάζω. Probabil trebuie sa se porneasca de la lat. *collum „git” in sensul de „inaltime, eminenta”, ca in lat. collis, cf. succollāre „a se urca in circa” (der. directa din succollāre, Candrea, Elements, 74, nu este posibila si a fost abandonata chiar de autorul ei). Lat. *collārealb. skul „a elibera” (Weigand, BA, III, 112; cf. REW 2990) nu pare clara. In general, se porneste de preferinta de la un lat. *excubulāre „a scoate din vizuina”, termen de vinatoare (Puscariu, Conv., lit., XXXV, 16; Puscariu 1559; Puscariu, Studii si notite filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic si fonetic (ideea semantica nu este cea de „a scoate”, ci de „a ridica”; *excubulo nu putea da scol). Celalalte explicatii sint la fel de imposibile: din lat. *excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Cretu 365; cf. contra Densusianu, Rom., XXXIII, 285); din lat. *excollevāre (Diculescu, Originile limbii romane, Bucuresti 1907, 54; Pascu, Beitrage, 11); din lat. extollere (Geheeb 34); din sl. raskoliti, cf. rascoli (Philippide, Principii, 107). Der. sculat, s. n. (trezit); sculatoare, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculatel, adj. (saltaret, vioi); scularet, adj. (priapic); sculatura, s. f. (inv., inviere).
SCRIE, scriu, vb. III. 1. Intranz. si tranz. A reprezenta prin semne conventionale sunetele sau cuvintele vorbirii. ◊ Expr. (Intranz.; in basme) De (sau pe) cand scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri stravechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ◊ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe fata (sau in obraz) = a se putea vedea pe fata cuiva starea lui sufleteasca, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Inv. si pop.) A insemna, a desena, a zugravi; a contura, a schita. ◊ Expr. (Refl.) A se scrie in partea cuiva = a aduce, a semana la chip cu cineva. ♦ A lasa urme, a intipari, a imprima. ◊ Refl. Urmele pasilor se scrisesera pe zapada. 2. Intranz. si tranz. A-si exprima, a-si formula gandurile, ideile in scris; a compune, a redacta o opera (literara, stiintifica). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva in scris. 3. A asterne pe hartie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. si tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ◊ Refl. recipr. Ne scriem din cand in cand. ♦ A instiinta, a comunica ceva in scris. 4. Tranz. A insemna, a nota, a inregistra ceva in scris; a trece numele cuiva pe o lista, intr-o evidenta. ♦ (Inv.) A inventaria; a catagrafia. ◊ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva in contul cuiva, a pune in socoteala cuiva. 5. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) inscrie intr-o organizatie, intr-un corp constituit, intr-un colectiv de munca. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, randuit (prin legi, regulamente). ◊ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi randuit cuiva de la nastere, a(-i) fi sortit, harazit (prin soarta). [Perf. s. scrisei, part. scris.Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
VENI, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa inspre persoana care vorbeste sau despre care se vorbeste; a se apropia de un loc, de o asezare; p. ext. a merge, a trece pe langa sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = miscare, circulatie intensa, neintrerupta si in ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, dragalasenie, atractie irezistibila; b) (rar) ademenire, ispita, pacat. ♦ A merge impreuna cu cineva sau in urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni dupa cineva = a se casatori cu cineva. ♦ A intra (in locul, in spatiul unde se afla vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni in slujba = a se angaja, a intra in slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revarsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-si ridica mult nivelul, a se umfla, a creste, a se revarsa. ♦ A se deplasa la suprafata apei dintr-un punct mai indepartat catre unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai indepartat catre unul mai apropiat. ♦ A navali asupra sau impotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naste. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicatii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (pana) la persoana care vorbeste sau la fiinta despre care se vorbeste ori intr-un loc determinat. 3. A se duce in vizita (sau in treacat la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a aparea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plange sau a fi gata sa planga. A-i veni (cuiva) in (sau prin) minte (sau cap) = a se gandi dintr-o data la ceva, a-si aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limba = ce exprima cineva spontan si fara discernamant intr-un moment de surescitare. Cum (sau ce) ii vine cuiva la gura = cu termeni ireverentiosi, cu insulte. 4. A urma dupa altcineva sau dupa altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, saptamana etc.) ce vine = anul (sau luna, saptamana etc.) care urmeaza imediat dupa cea in curs. ♦ A urma in grad sau in rang dupa...; a fi situat pe o anumita treapta intr-o ierarhie, dupa... 5. A-si avea originea; a proveni, a purcede; a izvori; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinta). 6. A sosi in locul unde trebuie sa se afle, unde se cuvine sa fie, unde este asteptat. ◊ Expr. (Asa sau acum) mai vii de-acasa = incepi sa intelegi, sa fii mai conciliant, mai ingaduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminti. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-si veni in fire = a se calma, a se linisti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (In imprecatii) Veni-ti-ar numele ! 7. (Despre asezari, locuri, constructii) A fi situat intr-un anumit loc sau intr-o anumita pozitie. ♦ A ajunge pana la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge intr-o anumita pozitie, situatie, stare. ◊ Expr. A veni in nas = a cadea (cu fata in jos). A-i veni (cuiva) nu stiu cum, se spune cand cineva se afla intr-o situatie neplacuta, jenanta, penibila. A veni la putere = a prelua puterea politica intr-o tara. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discutia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvantul, la spusele) cuiva = a recunoaste (prin desfasurarea ulterioara a lucrurilor) ca prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, ca sfaturile pe care le-a dat (fara a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmatie care nu corespunde realitatii. Cum vine asta ? se spune pentru a-si arata nedumerirea sau nemultumirea in legatura cu ceva. 9. (Despre intamplari, evenimente, fenomene) A se produce, a se intampla, a avea loc. ♦ (Despre unitati de timp) A sosi (in succesiune normala). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de cand...) = se implineste un an (de cand...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre ganduri, sentimente, senzatii etc.) A cuprinde, a pune stapanire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toti dracii = a se infuria, a se mania. Ce ti-a venit (sa sau de)? se spune cand cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesabuit. Cum ii vine (cuiva) = cum ii place, cum vrea, cum ii convine. A-i veni (cuiva) la indemana (sau la socoteala) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre incaltaminte, imbracaminte) A fi pe masura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i sedea cuiva bine (sau rau). ♦ (Inv., in constructii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o imparteala etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei masuratori, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla intr-o anumita legatura de dependenta, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. si: viu] – Lat. venire.
PIELE, piei, s. f. 1. Tesut conjunctiv-epitelial care acopera intreaga suprafata a corpului animalelor vertebrate si a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ◊ Loc. adj. si adv. In (sau cu) pielea goala = complet dezbracat; gol, nud. ◊ Loc. adv. (Pana) la piele = in intregime, de tot, complet. ◊ Expr. A sti (sau a vedea etc.) cat ii (sau ce-i) poate pielea cuiva = a sti (sau a vedea) de ce e in stare, cat valoreaza cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici doua parale, nici o ceapa degerata) sau a nu-i plati pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-si) mai incapea in piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte ingamfat. A(-i) intra (sau a i se baga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reusi sa castige increderea sau simpatia cuiva (prin lingusiri, insistente, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de gaina (sau de gasca) ori pielea gainii (sau a gastii) = a i se increti (cuiva) pielea (de frica, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (si) pielea (de pe el) sau sapte (ori noua) piei = a exploata pe cineva crancen, a-l jecmani. (A fi) numai piele(a) si os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se razbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plati cu pielea = a suporta o pedeapsa corporala. A-si lasa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-si pune pielea in saramura = a) a risca, a se expune; b) a-si impune anumite restrictii pentru a realiza ceva. A-si pune pielea pentru cineva = a se expune la neplaceri pentru cineva; a-si pune viata in primejdie pentru cineva. A-si iesi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciuda etc.). A-i da (sau a-i iesi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecintele unui fapt, a o pati, a-i iesi pe nas. A-si vinde (si) pielea de pe el = a-si vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scapa de o datorie, de o primejdie etc.). A-si vinde scump pielea = a lupta cu inversunare, provocand mari neajunsuri adversarului (chiar daca nu mai sunt sorti de izbanda). A ramane numai cu pielea = a ramane foarte sarac. (A fi) vai (si amar) de pielea cuiva = (a fi) rau de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simti (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin si personal consecintele unei situatii. A fi in pielea cuiva = a se afla exact in aceeasi situatie (dificila) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-si satisface gusturi, a-si crea avantaje in dauna altora, aruncand riscul asupra altora. Numai pielea lui stie, se spune despre cel care a rabdat si a suferit multe. A avea pielea groasa sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasa) = a fi lipsit de bun-simt, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea toba (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ◊ Compus: pieile-rosii = nume dat populatiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Fiinta, faptura; p. ext. viata. Tine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuita de pe un animal (si prelucrata); spec. blana. ♦ Piele de drac = tesatura deasa de bumbac, foarte rezistenta, cu o parte pufoasa (imitand antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
alerga (-g, -at), vb.1. A pune pe fuga. – 2. A fugi. – 3. A recurge la..., a se folosi de... 4. A participa la o competitie de cros. – Mr. alag, megl. lag, lagari, istr. alerg? (nesigur). Origine nesigura. Probabil trebuie plecat de la lat. lēgāre „a porunci”; sensul rom. nu apare printre acceptiile cuv. lat., dar este posibil sa fi existat in lat. vorbita, datorita perfectei analogii a lui lēgāre cu mittere in celelalte sensuri. De la alēgāre, rezultatul normal *alega (cf. dialectele) ar fi suferit o propagare a lichidei, *alelga, urmata de o disimilare, ambele fenomene proprii doar dacorom. In general se presupune ca alerga reprezinta lat. *allargāre, de la largus (Puscariu 61; Candrea-Dens., 952; REW 352; Philippide, II, 539; DAR; Puscariu, Lr., 242); cf. alb. ljargoń „dau la o parte”, it. (allargare), genov. allargarse, sard. allargare „a se indeparta, a se da la o parte”. Explicatia pare inadmisibila. Semantismul este curios, mai ales daca se tine seama cu paralelismul cu alunga. Formele romanice sint toate neol. si se explica in lumina vietii maritime, ale carei circumstante nu exista in rom. S-a incercat sa se explice trecerea de la *alargare la alergare printr-o analogie cu mergere, care apartine altui tip de conjug., astfel incit nu se vede clar cum a putut influenta merge asupra lui *alarga. In sfirsit, dialectele indica o forma de baza diferita de cea care se propune. Der. alergatoare, s. f. (alergare; depanatoare, virtelnita); alergator, adj. (care alearga; activ, harnic); alergator, s. m. (stafeta, curier; cal de curse); alergator, s. n. (pasare alergatoare); alergatura, s. f. (alergare; pl. gestiuni, demersuri, interventii); alergau, s. m. (Trans., curier, mesager).
TINE, tin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva in mana (sau in brate etc.) si a nu lasa sa scape. ◊ Expr. A-i tine (cuiva) lumanarea (sau lumina) = a) a fi nas cuiva la cununie; b) a sta langa cineva in ultimele clipe ale vietii cu o lumanare aprinsa in mana (dupa un vechi obicei crestin). A-i tine (cuiva) cununa = a fi nas (cuiva) la cununie. A tine franele tarii (sau imparatiei etc.) = a conduce, a stapani, a guverna o tara etc. A tine pe cineva (sau ceva) in mana = a avea pe cineva (sau ceva) in puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) dupa bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mana. A tine ursita (sau soarta) cuiva (in mana) = a fi stapan pe viata cuiva si a dispune de ea dupa bunul sau plac. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, „de dupa” sau „pe dupa”, arata partea de care se apuca) Tinem pe bunic de mana. (Refl. recipr.) Mergeau tinandu-se de mana.Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, arata partea sau capatul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul insusi) Tine de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primeste! ♦ (Determinat prin „in brate” sau „imbratisat”) A cuprinde pe cineva cu bratele in semn de dragoste, de prietenie; a imbratisa. ♦ (Determinat prin „in mana”) A manui o arma, o unealta, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apa etc.; in expr.) A tine mingea = a opri mingea in maini mai mult timp decat este regulamentar, inainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A sustine un obiect greu (ridicat de la pamant) si a nu-l lasa sa cada. 3. A sprijini pe cineva sa nu cada. ♦ Intranz. A nu lasa ca ceva care atarna sau pluteste sa cada sau sa se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) tine pe cineva pamantul = a nu mai putea fi suportat din cauza rautatii, faradelegilor etc. A nu-l (mai) tine pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerabdare etc. A nu-l mai tine (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mandru. II. 1. Refl. A se prinde cu mainile de ceva sau de cineva. ♦ A apasa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i incetini functia, a potoli o senzatie dureroasa etc.). ♦ A se mentine intr-un loc, a nu se prabusi, a nu cadea de undeva. Se tine tare in sa. 2. Refl. A fi prins sau fixat usor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se tinea numai intr-un cui.Intranz. si refl. A fi bine fixat sau intepenit undeva (si a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) tine bine. 3. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. „de” sau „dupa”) A merge in urma cuiva, pasind cat mai aproape de el si a nu-l parasi nici o clipa; p. ext. a fi mereu impreuna cu cineva, a fi nelipsit de langa cineva. ♦ A sta mereu in drumul, in preajma sau in urma cuiva, staruind cu o rugaminte; a urmari pe cineva cu staruintele sale, cu insistentele sale pentru a-i castiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua dupa cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinari modale) A urma unul dupa altul, a se insirui. Automobilele se tineau lant. 5. Refl. A se indeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neintrerupt (sau numai) de..., a nu se lasa de... ◊ Expr. A se tine de ale sale = a-si vedea de treaba. 6. Intranz. si refl. A face parte integranta dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitura etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a apartine cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi in legatura cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competenta cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufleteste de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afectiune puternica, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „cu”) A lua apararea sau partea cuiva, a sustine pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva sa se intample, sa se faca sau sa fie; a simti imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumita parte a lui) sa stea mai mult timp intr-o anumita pozitie sau atitudine. ◊ Expr. A tine nasul sus sau (refl.) a se tine cu nasul pe sus = a fi obraznic, increzut, pretentios. A tine capul sus sau (refl.) a se tine cu capul pe sus = a fi mandru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva sa stea un timp oarecare intr-un anumit loc. ♦ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) in evidenta = a avea (pe cineva sau ceva) in vedere; a da o atentie deosebita. A tine (ceva) in suspensie = a nu se pronunta sau a nu se hotari (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuinta, salas, cazare; a nu lasa (pe cineva) sa plece in alta parte. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „la” sau „in”) A sili, a forta pe cineva sa stea intr-un anumit loc. ◊ Expr. A tine (pe cineva) la pastrama = a lasa pe cineva sa rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face sa stea inchis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa nu se poata misca din loc (prinzandu-l cu mainile sau legandu-l); a imobiliza. ◊ Expr. A tine pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stapani, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa stea sau sa ramana un timp oarecare intr-o anumita stare; a mentine. 5. Tranz. (Cu determinarile „pe loc” sau „in loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul sau, facandu-l sa ramana pe loc, a-l impiedica sa-si urmeze drumul. ◊ Expr. A-i tine cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul sau, impiedicandu-l sa treaca inainte; a sta in calea cuiva; b) a pandi trecerea cuiva, a astepta pe cineva in drum si a-l opri pentru a-i adresa o rugaminte; c) (pop.) a urmari pe cineva in mod insistent (pentru a-i castiga bunavointa, dragostea); a fi mereu in calea cuiva. A tine drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica talharia la drumul mare; b) a umbla fara rost, haimana. (Pop.) A-i tine cuiva drumul legat = a impiedica actiunile cuiva, libertatea cuiva. A tine (pe cineva) de vorba = a sta de vorba cu cineva (nelasandu-l sa-si vada de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva sa astepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp intr-un anumit loc. ◊ Expr. A se tine in rezerva (sau la o parte, la distanta) = a nu lua parte la ceva, a se abtine de la ceva. A se tine sufletul in cineva = a fi viu, a trai. ♦ (Pop.) A-si duce traiul, a vietui, a trai (undeva). 8. Refl. A sta intr-o anumita pozitie, a lua sau a avea o anumita atitudine sau tinuta. Se tinea drept.Expr. A nu se mai (putea) tine pe (sau in) picioare = a cadea (de osteneala, de somn, de boala etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mandru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mandru, increzut; a se mandri, a-si lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A infrana, a stapani, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia isi tine lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv in forma negativa) De-abia se tine sa nu rada.Expr. A-si tine firea = a-si pastra linistea, calmul, cumpatul; a se stapani. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinari introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a impiedica pe cineva sa faca ceva; a retine. IV. 1. Tranz. A pastra un lucru intr-un anumit loc (pentru a-l pune la adapost sau a-l avea la indemana in caz de trebuinta). ♦ A pastra mult timp un lucru pentru a se folosi de el in viitor. ♦ (Construit cu un complement in dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A pastra un anumit timp un obiect primit de la cineva in acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i apartine) la sine sau pentru sine; a retine pe nedrept. 2. Tranz. A nu lasa ca ceva sa dispara, sa se distruga, sa se altereze etc.; a pastra neatins si neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A tine legatura cu cineva = a ramane in (stransa) legatura cu cineva, a pastra legatura cu cineva. A tine cuiva (sau, reg., a tine pe cineva) manie (sau pizma, suparare, alean) = a purta cuiva ura, suparare etc., a ramane manios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A tine taina (sau secretul) sau a tine (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvalui, a nu da pe fata, a nu destainui un secret. A tine minte = a nu uita (ceva), a-si aminti de... ♦ A cruta, a nu distruge. ♦ (Pop.) A pastra cuiva dragoste, a nu parasi pe cineva. 3. Tranz. A pastra o stare sau o calitate vreme mai indelungata. ◊ Expr. A-i tine cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i tine (cuiva) de frig = a apara de frig. A-i tine (cuiva) de foame (sau de sete) = a satura (inlocuind alta hrana mai potrivita). A tine (cuiva) de urat = a sta impreuna cu cineva vorbindu-i, distrandu-l pentru a-i alunga singuratatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu acelasi drum (sau aceeasi cale, aceeasi directie), a nu se abate din drum; a umbla intr-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a strabate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Tine-te de drumul acesta pana acasa.Expr. (inv.) A tine marea sau (intranz.) a tine spre plina mare = a naviga in larg. 5. Tranz. A respecta cu strictete, a implini intocmai; a pazi (o norma, o invoiala, un angajament, o lege). ♦ A sarbatori, a praznui, a cinsti (o zi de sarbatoare). ◊ Expr. A tine zile pentru cineva = a posti ca sa-i mearga cuiva bine, sa i se implineasca o dorinta. ♦ Refl. A persevera in..., a nu se indeparta de..., a nu se abate de la..., a ramane consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A tine la vorba sa = a ramane nestramutat intr-o hotarare, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-si schimba hotararea. 6. Refl. si intranz. (De obicei cu determinarile „bine”, „tare”, „darz”) A se mentine in conditii bune, a nu se da batut, a nu se lasa induplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se tine (sau, tranz., a tine pe cineva) treaz = a ramane (sau a determina pe cineva sa ramana) treaz, a nu (se) lasa sa fie prins de somn. (Refl.) A se tine gata = a sta pregatit (pentru a face ceva). (Refl.) Tine-te (sau te tine) bine sau (intranz.) tine bine! formula de indemn si de incurajare. (Refl.) Sa se tina bine! formula de amenintare. ♦ Intranz. A rezista la o incercare sau la o proba, a suporta ceva. Calul tine la galop. 7. Refl. si tranz. A se afla sau a face sa se afle in deplina sanatate si putere. ◊ Expr. A (se) tine viu (sau in viata, cu zile etc.) = a (se) mentine in viata; a trai sau a face sa traiasca. ♦ Refl. A se pastra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A tine loc de... = a face serviciul de..., a indeplini functia de..., a servi drept..., a fi intrebuintat ca... 2. A stapani (un loc). ♦ A apara un loc de invazia dusmanului, a opri (cu armele) intrarea intr-un loc. 3. A avea (pe cineva) in serviciul sau. 4. A avea sub conducerea, directia sau administratia sa; a fi insarcinat cu o functie (si a o exercita). ◊ Expr. A tine casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil. A tine socotelile = a fi insarcinat cu socoteala intrarii si iesirii banilor intr-o intreprindere. 5. A poseda animale si a le creste (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea in posesiune o intreprindere; a avea in folosinta pe timp limitat o proprietate; a detine (in calitate de chirias, de arendas). 7. (Pop.) A avea de vanzare (o marfa in pravalie). VI. Tranz. 1. A suporta toata cheltuiala necesara intretinerii unei case, unei gospodarii etc. ◊ Expr. A tine casa (cu cineva) = a convietui cu cineva (in calitate de sot si sotie). A tine casa mare = a duce trai bogat, luxos. A tine casa (sau masa) deschisa = a primi bucuros si des multi oaspeti. A-si tine rangul = a avea un fel de viata potrivit cu rangul pe care il ocupa. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trai (mai ales hrana); a intretine. ◊ Expr. A tine (pe cineva) la scoala (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la scoala, suportand cheltuielile necesare. ♦ Tranz. si refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A (se) hrani. ◊ Expr. (Tranz.) A-si tine capul (sau viata, zilele, sufletul) cu... = a se hrani, a trai cu... ♦ Refl. A face fata cheltuielilor necesare vietii; a se intretine, a trai. 2. A purta cuiva de grija, a avea grija de cineva, a ingriji pe cineva. ◊ Expr. A tine pe cineva ca pe (sau in) palma = a ingriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, implinindu-i-se toate dorintele. A tine bine = a pastra in stare buna, in ordine deplina, a intretine bine. 3. (Pop.) A fi casatorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relatii de dragoste (in afara casatoriei), a trai cu cineva (in concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dainui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupesti) A nu mai slabi pe cineva, a nu-l lasa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se intinde, a se prelungi (intr-o directie). VIII. Tranz. 1. (Exprima, impreuna cu determinarea sa, o actiune sau o stare indicata de determinare, cu valoarea stilistica a unui prezent de durata) A face sa dureze, sa se manifeste. De bucurie tinu masa trei zile.Expr. A o tine numai (sau tot) o (sau intr-o) fuga (ori o gura, un plans etc.) sau a tine fuga (ori plansul, gura etc.) intruna (sau totuna) = a o duce inainte fara intrerupere, fara a slabi o clipa, fara a se opri (din fuga, din plans etc.). A (o) tine inainte (sau intruna) ca... = a sustine cu tarie, cu insistenta ca... A (o) tine (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (sa...) A tine pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la moda, a fi in spiritul vremii, a nu ramane in urma. ♦ (Cu determinari introduse prin locutiunile „tot in...” sau „numai in...”) A nu mai slabi pe cineva cu... 2. (In loc. vb.; cu sensul dat de determinari) A tine o vorbire (sau un discurs, un cuvant) = a vorbi, a cuvanta unui auditoriu. A tine judecata = a judeca. A tine sfat = a se sfatui, a delibera. A tine lupta (sau razboi, batalie, foc) = a se lupta, a se razboi cu cineva. A tine straja = a strajui, a sta de straja. A tine locul cuiva = a inlocui pe cineva. IX. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te tineam mai tanar!Expr. (Tranz.) A tine (pe cineva) de rau = a mustra, a dojeni, a certa, a ocari (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuiala, a necesita o cheltuiala, a costa. [Prez. ind. si: (reg.) tiu.Var.: tinea vb. II] – Lat. tenem.
cap (-pete), s. n.1. Extremitatea superioara a corpului omenesc. – 2. Aspect, infatisare. – 3. Minte, inteligenta, spirit. – 4. Viata, existenta. – 5. Individ, ins. – 6. (Pl.) Capital, avutie. – 7. Sef, capetenie, conducator. – 8. Partea cea mai inalta, mai importanta. – 9. Inceput, parte initiala. – 1O. Extremitate, parte extrema cu care se sfirseste ceva. – 11. Fata, avers, parte a monedei cu efigia. – 12. (Inv.) Capitol, paragraf. – 13. Pomana din 33 de colaci care se impart pentru odihna sufletului celor morti; se face de obicei chiar in ziua mortii (capul de tarina) la 6 si la 12 saptamini. – Mr. cap, capite; megl. cap, cǫp, capiti, istr. cǫpete. Lat. *capum, forma vulgara de la caput (Puscariu 269; Candrea-Dens., 236; REW 1668; DAR; Rohlfs, Differenzierungen, 51); cf. it. capo, prov., cat., fr. chef, sp., port. cabo, toate cu sensuri der. Din punct de vedere semantic, cuvintul rom. reprezinta, deci, o faza arhaica, intocmai ca sp. cabeza, fata de fr. si it. Cf. capatii, capatina, capcaun, capintortura. Pl. reproduce lat. capita (cf. om, pl. oameni). Totusi, s-a dezvoltat un pl. analogic, capi, care se foloseste numai cu sensul 7, si intr-un mod destul de oscilant: Balcescu scrie indiferent capetele armatei si capii armatei. Der. capat, s. n. (parte extrema; sfirsit, deces, moarte; bucata, fragment; extremitatea osiei carului; colac care se da de pomana pentru odihna sufletului mortilor; inv., capitol, paragraf), sing. analogic format pe baza pl. capete (ca sunet-sunete, ropot-ropote etc.); timbrul a se explica prin labiala precedenta cf. omat-ometi, fat-feti; capes, adj. (tenace; incapatinat), cuvint derivat artificial de Odobescu; capetel, s. m. (inv., inceput; capat, fragment, crimpei; colac de pomana), dim. al lui capat cu suf. -el (Dupa Candrea-Dens., 237; REW 1636 si DAR, din lat. capitellum „capsor”; dar semantismul corespunde mai bine der. pe care o sugeram); capetea (var. capatea(la), capetea, capeteala), s. f. (parte a friului care trece peste capul si botul calului), der. de la capetel (cf. cel-cea; purcel-purcea; catel-catea etc.), asa cum pe drept a observat Candrea (pentru Puscariu 277; REW 1637 si DAR, din lat. capitium al carui rezultat *capet s-a format probabil cu suf. -ea); capetenie, s. f. (capetenie, sef), de la capete, cu suf. abstract -enie; capui (var. incapui) vb. (a pune stapinire, a captura; a dota, a aproviziona; a imparti pomana numita cap sau capetel), cuvint pe care DAR; Puscariu, Dacor., I, 595 si Scriban il deriva de la mag. kapni „a capata, a obtine”, dar care nu pare posibil a fi separat de cap, cel putin cu ultimul sau sens; este totusi probabil sa se fi produs o contaminare intre cele doua cuvinte, singura care ar explica celelalte acceptii din rom. De aceeasi provenienta trebuie sa fie capuse, s. f. (mugure, mai ales de vita de vie; paduche al oilor, Melophagus ovinus; ricin, Ricinus communis), mr., megl. capusa, prin intermediul suf. dim. -us, f. -use (ca manuse, piciorus, etc.). Der. propusa de Puscariu, Dacor., I, 594, a fost acceptata de REW 1658 si DAR; cf. Rosetti, I, 113. Semantismul nu pare ca reprezinta vreo dificultate; cf. sp. capullo, pe care A. Castro, RFE, 1918, 34, il deriva de la caput si care are acelasi sens. Celelalte explicatii sint mai putin convingatoare (din bg., dupa Pascu, II, 184; de la *cap, postverbal de la capēre, su sensul de „(lucru) care se sterpeleste”, dupa Giuglea, Contributions). Alb. kepuse („capusa” si „fraga”), bg. kapus, sb. kapusa trebuie sa provina din rom. (cf. Capidan, Raporturile, 204; pentru relatiile cu alb., Philippide, II, 703 si Capidan, Meglonoromanii, 59). Der. capusi (var. incapusa), vb. (a inmuguri); capusnic, s. m. (fraguta, Cirsium oleraceum); capsuna, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvint nu lasa nici o indoiala (cf. alb. si mr. capusa „capusa” si „fraga”); pentru suf. Puscariu, Dacor., I, 593, propune -una, care nu este curent in rom (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *capusun, cu suf. -un, cf. gargaun, si cu sing. refacut pe baza pl. Der. capsunica, s. f. (fraguta; specie de planta); capsuniu, adj. (culoarea capsunii). Capsoman, s. m. (prost, nating), pare a fi un der. expresiv de la cap, cu suf. -man, ca gogoman, hotoman etc. Der. nu este clara; poate fi vorba de o contaminare cu ngr. ϰαφο- „sarac” sau mai curind de un infix expresiv ca in cotosman.
lega1 [At: COD. VOR.1 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (Fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (Fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (Fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (Fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (Fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (Fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (Fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (Fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (Fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (Fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega1, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de sex opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza sexual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui sexual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (Fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (Fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (Fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (Fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (Fig) A fi impiedicat. 225 vt (Fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea sexuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (Fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.
DRUM, drumuri, s. n. 1. Cale de comunicatie terestra, alcatuita dintr-o banda ingusta si continua de teren batatorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ◊ Drumul mare = sosea de mare circulatie, care leaga localitati principale. Hot (sau talhar) de drumul mare = hot care ataca oamenii in drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferata. ◊ Loc. adv. Peste drum = in fata, vizavi. In drum = in mijlocul drumului; in calea drumetilor; in vazul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. ◊ Expr. A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva sa mearga mai mult decat ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a tine, a pazi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fara rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fara familie, fara locuinta stabila, fara rost in viata. A ramane (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a ramane fara adapost, fara slujba, fara mijloace de trai; a saraci, a scapata. A lasa (sau a arunca, a azvarli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afara din casa sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a saraci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adapost, a pune pe cineva sub ocrotire. Pe drum = gata sa vina, sa soseasca, sa apara, sa se nasca. A sta (sau a se pune etc.) in drumul cuiva sau a-i sta cuiva in drum = a se afla (sau a iesi) inaintea cuiva, impiedicandu-l (sa inainteze, sa faca o treaba etc.); a impiedica pe cineva intr-o actiune, a i se impotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc sa treaca; a inceta sa mai impiedice pe cineva in actiunile sale. A-si face (sau a-si gasi, a-si croi) (un) drum (nou) in viata = a incepe o (noua) cariera, un nou fel de viata, a-si gasi un rost; a reusi. A-si face drum = a) a inainta (prin eforturi) intr-o multime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se initia in alt domeniu. A iesi cuiva in drum = a intampina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lasa din mana; b) a lasa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva sa intre sau sa iasa; c) a desface o cusatura, un tiv (pentru a largi sau a lungi o haina). A-si da drumul = a) a se lasa in jos, a cobori; a se avanta; b) a incepe sa povesteasca, sa faca destainuiri; c) a izbucni (intr-o avalansa de vorbe, in tipete, plans etc.). ♦ Parcurs; ruta, itinerar; traseu, cursa (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim. 2. Calatorie. ◊ Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapa. ◊ Expr. A-si cauta (sau a-si vedea) de drum = a) a-si continua calatoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca in treburile altuia. Drum bun! urare adresata cuiva care pleaca intr-o calatorie. 3. Traiectorie. – Din sl. drumu. Cf. bg., scr. drum.
BUCURESTI, cap. Romaniei, municipiu in S tarii, in Cimpia Romana, pe Dimbovita si afl. sau Colentina, la 70-90 m alt., la intersectia paralelelor de 44º25’50„ lat. N cu meridianul de 26º06’50” long. E; 2.107177 loc. (1991; impreuna cu Sectorul Agricol Ilfov 2.375.679 loc. si o densitate de 1.277 loc./km2). Municipiul propriu-zis se intinde pe 226 km2 si este impartit in sase sectoare ad-tive urbane. Sectorul Agricol Ilfov, care este subordonat municipiului, are 1.594 km2, 268.502 loc. (1991) si cuprinde un oras (Buftea) si 38 com. Cel mai important centru politic, economic, stiintific si cultural al tarii. Ind. puternica (c. 13% din productia ind. a tarii) cu o mare diversitate de ramuri. Mari termocentrale (Bucuresti-Sud, Bucuresti-Vest Militari s.a.), laminoare, intreprinderi constructoare de masini: utilaj greu, linii de ciment, turboagregate, motoare cu combustie interna, utilaj siderurgic, petrolier si chimic, masini-unelte si agregate, masini si utilaje agricole, locomotive si vagoane, avioane si elicoptere, autobuze, troleibuze si tramvaie. Se detaseaza subramurile electrotehnica (cabluri, ascensoare, bunuri casnice s.a.), electronica (calculatoare si masini de calcul, cinescoape, elemente pentru automatizari, aparate de radio si TV s.a.) si mecanica fina si optica (aparatura medicala, ace de tricotat, microscoape, aparate de masura si control, utilaj de precizie etc.); intreprinderi chimice (mase plastice, vopsele si coloranti, anvelope si articole din cauciuc, produse farmaceutice si cosmetice s.a.); intreprinderi de materiale de constructii (prefabricate de beton, prelucr. marmurei, articole de portelan si faianta s.a.); intreprinderi de prelucr. a lemnului (mobila, placaje si furnire, instrumente muzicale, chibrituri). Numeroase intreprinderi de piel., marochinarie, blanarie si incalt., poligrafice, textile (filaturi si tesaturi de bumbac, lina, matase, in si cinepa, iuta si pisla s.a.) si alim. (morarit si panificatie, conserve din carne si legume, produse lactate, uleiuri vegetale, produse zaharoase, alcool, bere, tigarete s.a.). Pr. nod feroviar (noua magistrale si o c. f. de centura de 74 km) si rutier (sapte magistrale, numeroase autogari) al tarii; aeroporturile „Baneasa” (inaugurat in 1920 pentru traficul intern) si „Bucuresti-Otopeni” (inaugurat 1970, pentru traficul international). Metrou cu 3 linii magistrale, construite intre 1974 si 1989, insumind c. 60 km lungime. In B. isi au sediul Parlamentul, Guvernul, Presedentia, marea majoritate a partidelor politice, numeroase institutii cultural-stiintifice printre care: Academia Romana (fundata in 1866), peste 60 de institute de cercetari stiintifice, studii si proiectari, mari biblioteci (a Academiei, fundata in 1867, c. 7,5 mil. vol.; Biblioteca Nationala, fundata in 1955, c. 7 mil. vol.: Biblioteca Universitara, fundata in 1896, c. 2 mil. vol., incendiata in 22-23 decembrie 1989). Invatamintul superior este reprezentat prin Universitatea B. (infiintata in 1864), Universitatea de medicina si Farmacie „Carol Davila”, institutele Politehnic, Constructii, de Arhitectura „Ion Mincu”, Agronomic „N. Balcescu” si academiile de Studii Economice, de Muzica, de Teatru si Film, de Arta, de Educatie Fizica (in total cu 56 de facultati), precum si prin numeroase colegii tehnice, economice, de administratie si secretariat, informatica si asistenta sociala etc. In B. exista numeroase institutii muzicale: Opera Romana, Filarmonica „G. Enescu”, Orchestra Nationala a Radiodifuziunii s.a. si teatre („National”, „Comedie”, „Mic”, „Lucia Sturdza-Bulandra”, „C.I. Nottara”, „Odeon”, de Revista „C. Tanase” s.a.). Monumente de arhitectura: bisericile Curtea Veche, Mihai Voda (sec. 16), a Patriarhiei, Doamnei, Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Coltea, Kretzulescu si Stravropoleos (sec. 18), manastirile Radu Voda (sec. 17) si Antim (sec. 18), palatele Ghica-Tei, Sutu, Stirbei, Regal, Justitiei, Postelor (azi Muzeul National de Istorie), C.E.C., Cantacuzino (azi Muzeul Muzicii Romanesti), Victoria (sediul Guvernului); casa Melik, Hanul lui Manuc, cladirea Scolii Centrale de Fete, Universitatea, Ateneul Roman, Rectoratul Universitatii, Academia Militara, numeroase statui, busturi, fintini etc. Muzee: National de Istorie, de Arta al Romaniei, Satului, de Istorie Naturala „Gr. Antipa”, Militar Central, Colectiilor de Arta, Geologiei, Taranului Roman, Tehnic „ing. D. Leonida”, Sticlei si Portelanului etc. In B. exista mari complexe si baze sportive (Stadionul National, „Steaua”, „Dinamo”, „Steaua”, „Giulesti”, „Palatul Sporturilor si Culturii”), parcuri („Tineretului”, 200 ha, „Herastrau”, 187 ha, „Cismigiu”, 13 ha – cea mai veche gradina publica, inaugurata in 1860, „Parcul Carol”, 36 ha) s.a. Gradina Botanica (10,5 ha), Gradina Zoologica Baneasa s.a. In B. se afla numeroase edituri de stat si particulare, studiouri centrale de radio si televiziune si altele independente, apar o mare diversitate de ziare si reviste. In anii de dupa cel de al doilea razboi mondial, B. a cunoscut un proces intens de modernizare si sistematizare intr-o conceptie urbanistica cvasiunitara, monotona, construindu-se mari si uniforme ansambluri de locuinte (Titan-Balta Alba, Drumul Taberei, Berceni-Giurgiului, Rahova-sos. Alexandriei, Militari, Pantelimon, Colentina, Floreasca s.a.), dar si unele cladiri monumentale: Casa Presei Libere (1952-1957), Sala Palatului (1960), Pavilionul Expozitiei (1964), Studioul de televiziune (1969), Institutul Politehnic (1972), Teatrul National (1974), Hotelul „Intercontinental” s.a. In cadrul asa-zisului program de sistematizare a centrului istoric al orasului a fost demolata c. 1/3 din suprafata zonei centrale a municipiului, o data cu aceasta disparind numeroase monumente istorice si de arhitectura. In urma cutremurelor din 1940, 1977, 1986 si 1990, in B. au fost distruse si avariate un numar mare de locuinte, edificii administrative, monumente istorice, scoli, spitale s.a., inregistrindu-se totodata numeroase pierderi de vieti omenesti. Mentionat pentru prima oara intr-un hrisov dat la 20 sept. 1459, de catre Vlad Tepes, orasul B. are insa o existenta mult mai veche. Pe terit. actual al orasului s-au descoperit urme de asezari din neolitic, epoca bronzului si a fierului, iar din sec. XIV existenta unei asezari feudale. Gratie asezarii sale favorabile din punct de vedere comercial, orasul s-a dezvoltat si s-a extins, incepind inca de la mijl. sec. 16 (din vremea domniei lui Mircea Ciobanul) si continuind in sec. 17 (in vremea domniilor lui Matei Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu), devenind pr. centru economic, politic si cultural al tarii. Capitala permanenta a Tarii Romanesti din 1659, B. a fost principalul centru al Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. Dupa infaptuirea Unirii Principatelor de la 24 ian. 1859, B. a devenit capitala statului roman (1862) si a cunoscut in a doua jumatate a sec. 19 o puternica dezvoltare. Ocupat de germani si de aliatii lor la 23 nov. /6 dec. 1916, in timpul primului razboi mondial, orasul a fost eliberat in nov. 1918, devenind, dupa unire, capitala statului national unitar roman. In perioada interbelica, in B. s-au infiintat si si-au desfasurat activitatea numeroase institutii publice, administrative, economice si culturale. Orasul a avut mult de suferit de pe urma bombardamentelor anglo-americane din primavara si vara anului 1944, si a bombardamentelor germane din aug. 1944, care au avariat numeroase cladiri (Teatrul National s.a.) si au facut numeroase victime. La 23 aug. 1944, in B. a avut loc o lovitura de stat, soldata cu intoarcerea armelor impotriva Germaniei. La 8 nov. 1945, de ziua regelui, a fost reprimata, de autoritatile comuniste, marea manifestatie promonarhica initiata de organizatiile de tineret ale PNL si PNT. In cadrul Revolutiei Romane din dec. 1989 la B. s-a desfasurat (21-22 dec.) mari manifestatii populare anticomuniste si anticeausiste, soldate cu ciocniri intre demonstranti si fortele de represiune, in urma carora regimul dictatorial a fost rasturnat. La B. au fost semnate urmatoarele tratate de pace: 1) la 16/28 mai 1812, tratatul prin care se punea capat Razboiului ruso-turc (1806-1812); Basarabia era anexata Rusiei; Serbia obtinea autonomie interna; totodata se sanctiona alipirea Gruziei de V la Rusia; 2) la 19 febr. / 3 mart. 1886, tratatul care punea capat razboiului dintre Serbia si Bulgaria; 3) la 28 iul. / 10 aug. 1913, tratatul care incheia al Doilea Razboi Balcanic. Grecia obtine S Macedoniei si o parte din Tracia apuseana, iar Serbia aproape intreaga parte de N a Macedoniei; totodata, prin acest tratat s-a hotarit ca partea de S a Dobrogei, jud. Durostor si Caliacra, Cadrilaterul pina la linia Turk-Smil-Ekrene sa intre in componenta Romaniei. 4) la 4 aug. 1916, tratatul de alianta intre Romania si Aliati (Franta, Marea Britanie, Rusia, Italia) privind intrarea Romaniei in razboi. 5) la 24 apr. / 7 mai 1918, tratatul dintre Romania si Puterile Centrale, incheiat in urma defectiunii militare a Rusiei soldata cu semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk; prin el se impuneau Romaniei conditii inrobitoare: cedarea Dobrogei catre Bulgaria, rectificari de frontiera (5.600 km2) in Carpati in favoarea Austro-Ungariei, clauze economice dezastruoase privind livrarile de produse agricole, lemn, petrol s.a. Tratatul nu a fost ratificat de Parlament si suveran si Romania l-a denuntat la 28 oct. 1918.
asfinti (asfintesc, asfintit), vb.1. (despre astri) A apune, a scapata. – 2. (Despre sursele de lumina) A disparea, a se intuneca. Var. sfinti. Probabil un der. de tipul *affingere sau *exfingere, cu schimbarea moderna a conjug. (datorita conjug. incoative), si cu alterarea fonetismului, datorata falsei etimologii populare care a asimilat acest cuvint la familia sfint si sfinti. Fingere inseamna in principal „a da forma” (cf. figura, effigies); in lat. ca si in rom. a ajuns sa insemne „a da forma falsa” sau „a se preface”; cf. it. fingere, prov. fenher, fr. feindre (REW 3313). Cu toate acestea, sensul primitiv s-a pastrat, specializat in mod ciudat, „a da forma aluatului pentru paine”, prin cat. fenyer, sp. henir si mr. asfindzere „a creste aluatul”, desfindzere „a pune aluatul la rece, pentru a-l impiedica sa creasca” (Papahagi, JB, XII, 102; REW 3313). In rom. acest sens este propriu vb. a creste, dar a existat probabil in vechime un verb *asfinge, ca in mr., care ulterior a devenit *asfingi. Evolutia semantica poate fi interpretata in mai multe feluri. Plecind de la affingere „a creste aluatul” se poate sa fi ajuns la „a se revarsa” sau „a da pe de laturi”, caz in care am avea o evolutie (de la „a creste” la „a pleca”) paralela cu cea care apare la lat. mergere „a adinci, a cufunda” › rom. merge. Este posibil de asemenea ca effingere sa fi fost interpretat ca un *de ex fingere. Insa cel mai probabil este faptul ca insusi vb. fingere sa fi ajuns, printr-o evolutie normala, de la sensul de „a da forma falsa”, la acela de „a nu da nicio forma” sau „a disparea”; aceasta ipoteza se sprijina si pe morv. foedre „a scoate, a da jos”. Cf. semantismului lui „apune” si, pentru proteza lui s, (s)farima, (s)frintie. In general se considera ca asfinti provine de la sfint (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac; DAR; Candrea; cf., pentru compararea cu expresia corespunzatoare din ngr. ο ἤλιος βασιλείει, articolele lui L. Spitzer, REB, II, 224-5 si M. Kriaras, REB, III, 462-8). Am aratat ca este evidenta contaminarea lui *asfingi cu asfinti; pare insa evident si faptul ca o asemenea asociere nu poate fi conceputa decit a posteriori, adica sugerata de consonanta ambelor cuvinte. Etimonul asfintisfint s-ar baza pe asocierea ideii de „apus” cu cea de „dincolo”, fundamentala in mitologia populara in general. Cu toate acestea, a presupune ca imaginatia populara a conceput apusul soarelui ca o „sanctificare” a astrului implica un proces intelectual prea complicat, si in acelasi timp neclar. Dimpotriva, s-ar putea afirma ca imaginatia populara vede „sfintul” ca o entitate vie si actuala (sfintul soare este o expresie foarte cunoscuta, dar numai pentru soarele prezent), si refuza sa asocieze ideea de „sfintenie” cu aceea de „moarte” sau „disparitie”, care la urma urmelor inseamna neputinta fireasca a umanitatii noastre obisnuite. Pe de alta parte, este curios sa observam ca vb. asfinti, popular si de uz curent, nu apare in nici un text anterior sec. XIX; de aici se poate deduce ca evolutia semantica pe care am indicat-o a ramas nesigura pina intr-o epoca relativ moderna. Adaugam ca Scriban se gindeste la o der. de la sl. svjetiti, cf. a sfeti, cu influenta lui sfint; insa sensul lui svjetiti „a straluci” se opune acestei der. (dificultate pe care autorul incearca s-o biruie, presupunind ca numele s-a aplicat poate mai intii rasaritului, si apoi apusului astrilor). Mai importanta decit etimologia propusa, care ni se pare gresita, este intuitia autorului ca originea cuvintului trebuia sa fie cautata altundeva in afara de sfint. -Der. asfintit, s. n. (apus al astrilor; occident).
LASA, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans. ◊ Expr. A lasa (cuiva) sange = a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sange. Lasa-ma sa te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul sa cada; a lepada. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a ingadui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva sa ramana intr-o anumita stare, intr-o anumita situatie, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a intrerupe ceva. ◊ Expr. A lasa (pe cineva) cu zile sau a-i lasa (cuiva) zilele = a cruta viata cuiva. A lasa (pe cineva) in pace (sau incolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supara, a-l lasa sa faca ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lasa (pe cineva) in boii (sau in banii, in apele) lui = a nu se amesteca in treburile cuiva, a lasa pe cineva in situatia in care se afla, a nu contraria in planurile, in ideile lui pe cineva. A lasa (pe cineva) in voie = a da cuiva multa libertate sau intreaga libertate. A lasa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face sa ramana indiferent. (Refl.) A (nu) se lasa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) ingadui sa fie intrecut de cineva; a (nu) se stradui sa ajunga pe cineva. A nu se lasa (cu una, cu doua, o data cu capul etc.) = a nu admite sa cedeze, a se impotrivi cu indarjire. A se lasa pagubas = a renunta la ceva. ♦ Refl. A-si ingadui o anumita tinuta. ♦ A nu face ceva imediat, a amana; a astepta, a pasui1. 3. Tranz. A se indeparta de cineva sau de ceva, a parasi (plecand); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lasa pe cineva (sau, refl., a se lasa) in (sau pe) seama (sau grija, voia) sau prada cuiva = a (se) da in seama (sau in grija, voia) sau prada cuiva; a (se) incredinta cuiva. Lasa (sau, refl., lasa-te) pe mine (sau pe noi)! = ai incredere in mine (sau in noi)! A lasa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gandi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propozitie care cuprinde o concesie, o ingaduinta sau o amenintare) Asteapta sa vezi! ◊ Expr. Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in legatura cu o negatie) nu mai incape indoiala ca... Lasa ca... = in afara de faptul ca... ♦ (Despre facultati fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzeaza prin folosinta) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decat intr-o mica masura). ♦ (Despre dureri) A inceta, a trece. ♦ (Determinat prin „in urma”; adesea fig.) A trece inaintea cuiva sau a ceva; a depasi, a intrece. ♦ Refl. A se dezbara de un obicei rau, de un narav. ♦ Refl. A renunta la o intreprindere proiectata. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin mostenire. ♦ A face sa ramana, sa persiste, sa se mentina in urma sa; a degaja, a raspandi in urma; a provoca, a pricinui. ♦ A da o porunca, a transmite o dispozitie (in momentul plecarii, la despartire); (despre divinitate) a randui, a statornici, a hotari. ◊ Expr. A lasa cu limba de moarte (sau cu juramant) = a da, in ultimele momente ale vietii, dispozitii care sa fie indeplinite dupa moarte. 5. Refl. A merge la vale, a cobori o panta. ♦ A se aseza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre intuneric, ger, caldura etc.) A incepe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lasa sec(ul) = a) a incepe zilele de post (al Pastelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Pastelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a cobori, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din pret, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se indoi, a se apleca (sub o povara); a se aseza; a se culca. ◊ Expr. A se lasa greu = a) a apasa cu toata greutatea corpului; b) a consimti cu mare greutate sa faca ceva. – Lat. laxare.
CALE (lat. callis) s. f. I. 1. Fisie de teren amenajata pentru a permite circulatia oamenilor, a vehiculelor si a animalelor; drum. ♦ Loc. Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, foarte. ♦ Expr. A gasi (sau a socoti) cu cale = a crede ca este potrivit. A pune la cale = a pregati ceva, a aranja. ♦ C. ferata = sistem de transport terestru, pentru calatori si marfuri, in care vehiculele ruleaza si sint ghidate continuu pe doua sine din otel laminat profilat; cale de comunicatie (linie) destinata vehiculelor feroviare. Prima c. f. a fost construita de G. Stephenson in Anglia (1832). Pe terit. Romaniei prima c. f. a fost construita intre Oravita si Bazias (1846-1854). ♦ (Art., urmat de determinari care indica numele) nume dat unor strazi lungi si largi. 2. (Inv.) Artera de penetratie intr-un oras, facind legatura cu o sosea importanta. 3. Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei masini, al unui aparat etc. ♦ C. de rulare = suprafata pe care ruleaza rotile sau rolele unui sistem tehnic (transportor, placa turnanta etc.). 4. Succesiune de linii si centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitati. ♦ C. de transmisiune = ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiunea unilaterala (ex. in radiodifuziune) sau bilaterala (ex. in telefonie), la distanta, a unui flux de informatii. 5. (AV.) Distanta dintre rotile coaxiale (ecartament) ale trenului de aterizare al unui avion. 6. C. de curent = ramura a infasurarii indului masinilor electrice cu colector. 7. (INFORM.) C. de date = legatura stabilita intre doua registre ale unei memorii, care permite transferul continutului registrului sursa in registrul destinatie. 8. Calatorie. 9. Departare, distanta. Cale de doua ceasuri. 10. (MED.) Ansamblu de organe cavitare si formatiuni tubulare ce permit deplasarea unor materii organice (ex. c. digestiva, c. urinara) sau a aerului (ex. c. respiratorie). ♦ C. nervoasa = formatiune neuronala ce asigura transmiterea influxului nervos de la receptori la centrii nervosi sau de la acestia la efectori (ex. c. optica, c. olfactiva, c. piramidala). C. de administrare = modalitatea de introducere a unui medicament in organism (ex. c. orala, c. externa, c. parentala, prin injectii). C. de transmitere sau de infectie = locul prin care patrunde in organism agentul cauzal al unei boli infecto-contagioase (ex. c. digestiva, c. respiratorie, c. cutanata etc.). II. Linie, directie luata de o miscare, de o actiune, de o dezvoltare. ♦ Procedeu, modalitate, mijloc, metoda. ♦ (Dr.) C. de atac = mijloc prin care partea nemultumita de hotarirea unui organ de jurisdictie, precum si unele organe prevazute de lege sesizeaza organul competent in vederea desfiintarii horaririi si rejudecarii litigiului (ex. recurs, revizuire, recurs extraordinar) ♦ Loc. Pe cale... = prin intermediul...
DE4 prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprima natura obiectului determinat) Spirit de initiativa. Vinde tesaturi de cele mai noi. ♦ (In titlurile de noblete) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprima materia) a) (Materia propriu-zisa din care este confectionat un lucru) Facut din... Casuta lui de paianta. b) (Determinand un substantiv cu inteles colectiv, atributul arata elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arata continutul) Care contine, cu. Un pahar de apa. 4. (Atributul exprima un raport de filiatie) Un pui de caprioara. 5. (Atributul arata apartenenta) Crengi de copac. 6. (Atributul arata autorul) Un tablou de Tuculescu. 7. (Atributul determinand substantive de origine verbala sau cu sens verbal, arata:) a) (Subiectul actiunii) Inceput de toamna; b) (Obiectul actiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprima relatia) In ce priveste. Prieten de joaca. 9. (Atributul arata locul) a) (locul existentei) Care se gaseste (in, la), din partea... ◊ (In nume topice) Filipestii de Padure; b) (punctul de plecare in spatiu) Plecarea de acasa; c) (atributul exprima concomitent si natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arata timpul) Care traieste sau se petrece in timpul..., care dateaza din... Planuiau amandoi viata lor de maine.Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arata provenienta) Cizme de imprumut. 12. (Atributul arata destinatia obiectului determinat) Sala de dans. 13. (Atributul reprezinta termenul care in realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusete de cupa.Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprima natura obiectului determinat) Cine e de vina?Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeasi varsta. ♦ (Numele predicativ arata materia) Facut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprima apartenenta) Era de-ai nostri. 2. (Predicatul nominal, alcatuit din verbul „a fi” si un supin, exprima necesitatea) E de preferat sa vii. III (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Complementul arata locul de plecare al actiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridica de jos. 2. Complementul arata locul unde se petrece actiunea) In, la. IV (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul arata momentul intitial al actiunii) Incepand cu... De maine. 2. (Complementul arata timpul in care se petrece actiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leaga elemente de acelasi fel care se succeda in timp) Dupa, cu: a) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de timp) Zi de zi. An de an; b) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de mod) Fir de fir; c) (in constructii cu functiune de complement circumstantial de loc) Casa de casa = (in toate casele, pretutindeni); d) (in constructii cu functiune de complement direct) Om de om (= pe toti oamenii); e) in constructii cu functiune de subiect) Trece spre miazanoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A vazut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauza ca sunt (esti etc.) sau eram (am fost etc.)... Si plangeam de suparata. VI. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru. Rosii de salata. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca sa..., pentru a... VII (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (In loc. adv.) De fapt. De buna seama. 2. (Complementul arata cantitatea, masura) Usa inalta de trei metri. ♦ (Complementul arata mijlocul de schimbare, de cumparare sau de vanzare) In schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are si sens consecutiv; in loc. adj. si adv.) De moarte = ingrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, in gradul cel mai inalt. 4. (Complementul determina un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cat se poate de bine. ♦ (Determinand un adverb la gradul comparativ, complementul exprima gradul de comparatie) Mai presus de toate imi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstantial de relatie) In ce priveste, cat despre, privitor la...: a) (complementul determina un adjectiv) Bun de gura; b) (complementul determina o constructie folosita ca termen de comparatie) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determina un verb) De foame as rabda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunari se convocau de sindicatul intreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (Dupa verbe) S-a apropiat de mine. 2. (Dupa expresii verbale ca „e bine” si dupa interjetii ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (Dupa verbe ca „a lua”, „a lasa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (In legatura cu constructii distributive) Pentru. S-au impartit cate trei carti de om. 5. (Dupa adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeti. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a invata. XI. (In constructii cu functiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Invatam de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) In ce priveste, cu. Am terminat de scris.Expr. A avea de (+ supin) = a trebui sa..., a voi... 3. (Pop.; inaintea unui verb la infinitiv) A incetat de a plange. 4. (In imprecatii) Bat-o Dumnezeu de baba. XII. (In constructii cu functiune de subiect) 1. (Pop.; Constructia prepozitionala are sens partitiv) Scrie cu argintel, Ca de-acela-i putintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E usor de vazut. XIII. 1. (Face legatura dintre numerale cardinale si substantivele determinate) a) (dupa majoritatea numeralelor cardinale de la 20 in sus) O mie de lei; b) (dupa numeralele cu valoare nehotarata, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albastri; c) (in structura numeralelor cardinale de la 20.000 in sus, inaintea pluralului „mii”) O suta de mii. 2. (face legatura dintre articolul adjectival „cel, cea” si numeralul ordinal, incepand de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formand cuvinte care se scriu impreuna, locutiuni care se scriu in doua sau mai multe cuvinte. 1. In adverbe sau locutiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seara etc; 2. In prepozitii sau locutiuni prepozitionale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindaratul etc. 3. In conjunctii sau locutiuni conjunctionale, ca: de cum, de cand, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formeaza substantive, adjective si verbe, ca: decurge, dedulci, demancare, deplin.Lat. de.
BUN, -A, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. si f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care are calitati. 1. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inima = milostiv. Bun, rau = oricum ar fi. (Substantivat) Bun si rau = toata lumea (fara deosebire), oricine. ♦ Indatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunatatea! 2. Care se achita de obligatiile morale si sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunavoie. ◊ Expr. Sfat bun = indemn intelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a incapea etc.) in (sau pe) maini bune = a fi sau a ajunge la o persoana de incredere. A pune o vorba (sau un cuvant) bun(a) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a sustine pe cineva. ◊ Compuse: bun-simt = capacitate bazata pe experienta cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: buna purtare = comportare conforma normelor moralei si educatiei: certificat de buna-purtare = a) (iesit din uz) certificat in care se atesta purtarea corecta a cuiva intr-un serviciu, in scoala etc.; b) fig. recomandatie orala sau lauda adusa cuiva; buna-cuviinta = purtare cuviincioasa, crestere aleasa. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultator, indatoritor; care are grija de parinti. 4. Caracteristic omului multumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi in toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; placut, satisfacator, agreabil. ◊ Expr. A i-o face buna sau a-i face (cuiva) una buna = a-i provoca cuiva o suparare. Una buna = o intamplare deosebita, spirituala, o nostimada. A o pati buna = a avea necaz. (Ir.) Buna treaba! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ti-o buna! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ti-o buna ca ti-am dres-o (sau frant-o), se spune atunci cand ai dat de o situatie dificila sau inoportuna. 2. (Despre mancaruri si bauturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poama buna, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorala. ◊ Compus: bun-gust = simt estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, imbelsugat. 4. (Despre miros) Frumos, placut, agreabil. 5. Linistit, tihnit, fara griji; fericit. Viata buna. ◊ (In formule de salut sau de urare) Buna ziua! Buna seara! Noapte buna! ◊ Compus: (Bot.) buna-dimineata = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-si indeplineste bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare data de autor, de editura, de redactie sau de alti beneficiari pe tiparul de corectura sau de proba, dupa care incepe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre functiunile lor) Care functioneaza bine. ◊ Expr. Bun de gura = limbut. Bun de mana = indemanatic, abil. 3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sarbatoare. 4. De calitate superioara; p. ext. de pret, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de buna = a crede cele spuse; a lua (ceva) in serios. A o tine (una si) buna = a sustine un lucru cu incapatanare. A sti una si buna = a se incapatana in sustinerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulatie. IV. Adj. Inzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (In basme si superstitii) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplacut, rau. VI. Adj. 1. Zdravan, puternic, strasnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. In buna parte = in masura importanta. O buna bucata sau o bucata buna (de timp, de loc etc.) = o parte insemnata (de timp, de loc, etc.). 2. Intreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decat..., si mai bine. ◊ Compuse: buna-credinta s. f. = a) obligatie de comportare corecta pe care partile trebuie s-o respecte la incheierea si la executarea contractelor sau, in cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane ca actioneaza in temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de buna-credinta = sincer, cinstit. 3. (In expr.) Intr-o buna zi (sau dimineata) = candva, odata; pe neasteptate. VII. Adj. (Despre legaturi de rudenie) De sange, adevarat. Tata bun.Var bun sau vara buna = var primar sau vara primara. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. si f. (Inv. si pop.) Bunic, bunica. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura existenta, bunastarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ◊ Bune oficii = interventie a unui stat pentru determinarea altor state in vederea rezolvarii pe cale pasnica, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprima o aprobare) Bine, da, asa. – Lat. bonus.
DA2 (lat. dare) vb. I I. Tranz. 1. A inmana cuiva ceva; a oferi, a intinde. 2. A pune cuiva ceva la dispozitie, a darui, a preda cuiva ceva. * Loc. A da cu chirie = a inchiria. A da in (sau cu) arenda = a arenda. A da (unui lucru) o valoare = a atribui, a asocia (unui lucru) o valoare. A da in primire = a preda. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva spre executare. 3. A incredinta pe cineva in grija cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) = a casatori cu... 5. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a...; a face schimb. ◊ Expr. (Fam.) Refl. A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. ♦ A oferi, a plati. ♦ A vinde. 6. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata (din devotament); a se sacrifica. 7. A arunca, a azvarli. ♦ A trimite pe cineva undeva pentru o anumita indeletnicire. 8. A aseza, a orienta ceva intr-o anumita pozitie sau directie. * Expr. A da (ceva) peste cap = a) a lucra ceva superficial; b) a strica, a distruge. 9. A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice la ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc.) = a) a descoperi, a arata; b) a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da o lupta, o batalie etc. = a purta o lupta, o batalie etc.; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul) sau obstescul sfarsit = a muri. A da (un) examen = a sustine un examen; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. 10. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A crea, a produce, a emite. 11. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza. 12. A ingadui, a permite, a lasa. ♦ A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din aripi.Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se opri (din mers, din vorba etc.). 2. A spala, a unge, a vopsi cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♦ A se lovi, a se atinge de ceva, a ajunge pana la... 4. A o lua, a porni spre..., a o apuca, a se duce catre... ♦ A trece pe la..., a se abate. 5. A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge la capat, la sfarsit. 6. (Despre o suparare, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite, a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A intra, a cadea in... 9. A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in parg (sau in copt) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. 10. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. 11. A-i da (cuiva) lacrimile = a incepe sa planga. A-i da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. 12. (Despre lichide) A da pe-afara (sau peste etc.) = a iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. 13. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 14. A se apuca de..., a incepe, a fi pe punctul de a... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A merge, a se duce, a veni. ♦ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se sustrage de la ceva, a ezita. 2. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 3. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata“, „in leagan“ etc.) A se deplasa (lunecand, leganandu-se). ♦ Expr. A se da in vant dupa... = a depune toate eforturile pentru a obtine ceva; fig. a tine mult la cineva sau la ceva. 4. Refl. A adera la ceva, a se alatura cuiva; a se acomoda dupa cineva sau ceva. 5. Refl. A ceda, a se supune. 6. Refl. A se da drept... = a voi sa treaca drept...
FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A intocmi, a alcatui, a fauri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunand confectionarea lui de catre altcineva. Isi face pantofi. 2. A construi, a cladi; a ridica, a aseza. Face o casa. Face fanul stoguri. 3. A gati, a prepara, a pregati un aliment, o mancare. 4. A compune, a scrie, a crea o opera literara; a executa, a realiza o opera artistica. 5. A stabili o lege, o conventie, o intelegere. 6. A castiga, a agonisi, a strange bani, avere. 7. A pregati ceva intr-un anumit scop. Isi face bagajele.Expr. A face focul = a atata, a aprinde focul. ◊ A aranja (parul, sprancenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naste. ♦ Expr. (Pop. si fam.) De cand l-a facut ma-sa sau de cand ma-sa l-a facut = de cand s-a nascut, dintotdeauna. ◊ (Despre soti) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A fata. ◊ (Despre pasari) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre fiinte si plante) A capata, a dobandi; a-i aparea. A facut o batatura. ◊ A se imbolnavi de... A facut scarlatina. 4. (In expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la cateva zile dupa nastere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burta (sau) pantece = a se ingrasa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multa purtare) in dreptul genunchilor. III. 1. A intocmi, a potrivi lucrurile astfel ca sa...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a facut, ce-a dres, ca a reusit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face sa se insoare. 3. A obliga, a sili, a constrange, a pune pe cineva sa... Nu ma face sa plec. 4. A predispune la ceva; a indemna. Timpul urat il face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva sa-si schimbe starea initiala, sa ajunga intr-o anumita situatie. L-a facut om.Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sanatos) = a (se) insanatosi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma in... Faceti din piatra aur.Expr. A face din tantar armasar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pantec (sau spinarea cobza) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a ramane treaz toata noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) ca este..., a califica; a invinui, a acuza pe cineva de... L-a facut magar.Expr. A face (pe cineva) cum ii vine la gura = a ocari sau a certa (pe cineva) rau, fara a-si alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou si cu otet v. otet. V. 1. A savarsi, a faptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face si... = incearca prin toate mijloacele si izbuteste sa...; nu stiu cum procedeaza ca...; vorba e ca... A nu avea ce face (sau ce sa faca) = a) a nu avea o ocupatie; b) a nu-i ramane cuiva nimic de schimbat intr-o situatie, a nu avea posibilitatea sa se impotriveasca, sa obiecteze, sa ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul sa comita o imprudenta, o prostie, o gafa. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum iti merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau in toate chipurile, posibilul si imposibilul) sa (sau ca sa) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimand surpriza neplacuta si purtand accentul in fraza) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai facut de)...? = ce ti s-a intamplat ca...? care e cauza ca...? Ce-i de facut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum sa se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am facut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se imputa. Vazand si facand = procedand conform situatiei, imprejurarilor, fara un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relatii intre...; b) a o pati, a suporta consecintele faptelor sale. Ce are a face? = ce legatura este (intre un lucru si altul)? Ce intereseaza? si ce-i cu asta? N-are a face! = nu intereseaza! n-are importanta! (Refl.) S-a facut! = ne-am inteles! s-a aranjat! Fii fara grija! 2. A provoca, a da nastere la..., a cauza, a pricinui. A facut o incurcaturaExpr. Nu face nimic! = (formula de politete cu care se raspunde celui ce-si cere scuze pentru un neajuns sau o suparare pricinuita fara voie) nu are nici o importanta! A i-o face (buna sau lata sau cu varf) sau a-i face (cuiva) una (si buna) = a-i pricinui cuiva un rau, un neajuns. A(-si) face inima rea (sau sange rau) = a (se) supara, a (se) consuma. A-si face ganduri (sau griji) = a se ingrijora. ♦ A arata, a manifesta, a acorda. I-a facut toate onorurile. 3. A aduce la indeplinire; a realiza, a indeplini, a implini. Si-a facut datoria.Expr. A face (un) targ (sau targul) = a cadea de acord, a incheia o tranzactie (comerciala). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatura. ♦ A studia, a urma un curs sau o forma de invatamant. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atentia printr-un gest; a da cuiva sa inteleaga ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap ca a inteles.Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninta (pe cineva) cu degetul aratator. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (inchizand si deschizand un ochi); b) a atrage, a imbia. 6. A parcurge, a strabate un drum sau o distanta. A facut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el si-a facut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a actiona; a se comporta. Fa cum stii.Refl. (In constructii interogative) A se descurca intr-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rau), a o duce bine (sau rau). 3. (In superstitii, determinat prin „a bine”, „a rau”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; in superstitii) A vraji, a fermeca; a descanta. I-a facut de boala. II. 1. A valora, a pretui; a costa. Cat fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonala) A fi vrednic (de a...), a merita (sa...). Scump, dar face! 3. (Fam.; in expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadreaza cu... III. 1. A se indrepta, a merge, a porni (catre sau spre...; a o coti (spre...). Am facut la dreapta.Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fa-te incoace! 2. A zice, a spune. Am sa te cert, facea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, intuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lasa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau rosu etc.) inaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rau (din cauza supararii, a maniei); a se supara, a se mania foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se parea cuiva ca vede sau ca aude ceva sau pe cineva (in vis sau in imaginatie). Se facea ca vede un palat. 2. (despre drumuri, vai etc.) A se desfasura, a se deschide (inaintea ochilor). Se facea o vale lunga. 3. (despre senzatii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naste, a se produce (in cineva) deodata, a fi cuprins de... I s-a facut frica. ◊ A fi cuprins de o dorinta nestapanita pentru ceva, a simti dorul de... I s-a facut de duca. 4. (Pop.) A se intampla. Ce s-a facut cu el?Expr. Ce s-a facut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face ca... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a facut mare.Loc. vb. A se face galben = a se ingalbeni. A se face vanat = a se invineti. A se face rosu. = a se inrosi, a se imbujora. ♦ Expr. A se face stapan pe ceva = a lua un lucru in stapinire cu forta sau fara a-i apartine. A se face in doua = (despre drumuri, retele etc.) a se bifurca, a se desparti, a se ramifica. ◊ A ajunge la numarul de..., la un total de... Ceata se face de doua sute de osteni. ◊ A imbratisa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist.Intranz. A indeplini o treaba sau o functie ocazionala. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarasi” etc.) A redeveni. S-a facut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face ca pleaca.Intranz. A-si lua infatisarea de..., a se arata, a-si da aere de... Face pe nevinovata.Lat. facere.
RENASTEREA, epoca in istoria Europei, care cuprinde, in linii generale, sec. 14-16, perioada de tranzitie de la societatea medievala la cea moderna. R. a inceput in Italia, unde au aparut mai intai germenii relatiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curand sau mai tarziu, in cadrul societatii medievale, cunoscand deosebiri de la o tara la alta, in functie de etapa istorica si de situatia specifica, de traditie etc. In epoca R., se dezvolta burghezia, incepe emanciparea taranimii, iar nobilimea pierde treptat suprematia economica, pastrandu-si doar preeminenta politico-sociala. Cu exceptia Italiei si a Germaniei, de exemplu, in care faramitarea politica s-a mentinut multa vreme, se formeaza statele centralizate in jurul monarhiei (Franta, Spania, Anglia), care incurajeaza expansiunea comerciala, protejeaza creditul si sprijina industria. In epoca R. au loc marile descoperiri geografice (calatoriile lui Henric Navigatorul, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan s.a.), care au spart limitele vechii lumi cunoscute, punand bazele comertului mondial si grabind, prin exploatarea noilor teritorii cucerite, procesul acumularii capitalului. Ca urmare a acestor schimbari din economie si din structura sociala, incep sa apara statele nationale moderne, care corespund cel mai bine cerintelor de dezvoltare a relatiilor capitaliste si a noii clase burgheze. Statele moderne cu interesele lor nationale se substituie pe arena europeana celor doua mari entitati cu vocatie universala – Biserica catolica si Imperiul – a caror rivalitate pentru hegemonie dispare. Acestor transformari social-economice si politice profunde le-a corespuns un avant fara precedent si in domeniul culturii, o perioada de inflorire a artei, literaturii, stiintei, gandirii social-politice si filozofice. Purtatorii noii culturi si ideologii, ei, umanistii, au considerat epoca lor o epoca de „renastere” spirituala, intemeiata pe reinvierea culturii antice greco-romane, dupa o lunga perioada de intuneric si de decadere. Umanistii au creat o cultura noua, profana, in centrul careia se afla omul, opusa culturii impregnate de dogmele si invataturile ecleziastice ale societatii medievale. Ascetismului si pesimismului medieval, R. i-a opus o conceptie noua, optimista, despre lume, patrunsa de increderea in om si in natura, de idealul unei fericiri terestre. Invatatii R. au facut elogiul culturii, al studiilor umaniste ca mijloc de innobilare si de desavarsire a omului, au formulat idealul unei dezvoltari multilaterale a personalitatii, a omului universal, intruchipat in figura unor titani ai creatiei si ai actiunii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Durer. R. a promovat spiritul critic, asezand ratiunea mai presus de credinta si de traditie. Ea a pus bazele stiintelor moderne ale naturii, a initiat istoriografia moderna, intemeiata pe o conceptie laica si pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor „vulgare” in literatura. Stiintele naturii au cunoscut in epoca R. un puternic avant. Din aceasta epoca dateaza inceputurile stiintelor moderne ale naturii, intemeiate pe experiment si pe aplicarea matematicii. Ramurile stiintei care se dezvolta cu precadere sunt: mecanica cereasca si terestra si, in stransa legatura cu ele, disciplinele matematice. Cea mai mare realizare stiintifica a epocii o constituie crearea sistemului heliocentric de catre Copernic, care a dat o lovitura decisiva viziunii traditionale, care plasa Pamantul in centrul Universului. Galilei pune bazele cinematicii, iar Kepler descopera legile miscarii planetelor. In matematica se dezvolta mai cu seama algebra si geometria (Tartaglia, Ferrari, Cardano). In domeniul medicinii, A. Vesalius pune bazele anatomiei moderne, iar M. Serveto descopera circulatia mica a sangelui. Un progres considerabil au inregistrat cunostintele tehnice; se raspandesc armele de foc, de dezvolta considerabil industria textila, mineritul, metalurgia, fabricarea hartiei, constructiile de corabii (in legatura cu exploatarile geografice). Tot din aceasta perioada dateaza inventia tiparului in Europa (sfarsitul sec. 15), a telescopului (sfarsitul sec. 16 si inceputul sec. 17). In filozofie, trasatura caracteristica generala a R. a constituit-o orientarea sa antiscolastica. In cursul sec. 14-15 a predominat reluarea si dezvoltare, potrivit cu conditiile specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Ganditorii R. au apelat la stoicism pentru a crea o o morala independenta de rigorile preceptelor religioase, bazata cu precadere pe ratiune si pe natura, pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sortii”). Ei au indreptat epicureismul impotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul impotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentantii Academiei florentine (Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon si neoplatonism pentru a fundamenta teza unitatii dintre om si natura, dintre spirit si corp, cultul frumosului ca intruchipare sensibila a divinului, conceptie care a influentat arta R. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi). Umanistii R. au dezvoltat o noua conceptie despre om, promovand ideea demnitatii omului ca fiinta libera, autonoma, creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella). Conceptiei pesimiste despre om, ca faptura supusa permanent pacatului, i-au opus teza „naturii bune” a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre), fundamentand astfel pedagogia umanista. In filozofia naturii, conceptia despre insufletirea intregului cosmos exprima, intr-o forma naiva, fantastica, ideea unei materii active, care isi desfasoara prin sine insasi bogatia formelor (G. Bruno); conceptiile magice si astrologice sugerau ideea conexiunii universale (Paracelsus). Filozofia R. culmineaza cu conceptiile legate nemijlocit de stiintele noi ale naturii. Aceste concepte fundamenteaza metodele cercetarii experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun finalismului determinismul, formuleaza conceptul modern al legilor naturii (Galilei, Kepler). Formarea statelor nationale s-a oglindit in epoca R. in conceptiile politice care au negat caracterul divin al puterii de stat, marcand emanciparea teoriei politice si juridice de sub tutela teologiei (Machiavelli, Bodin). In epoca R. apar si primele doctrine utopice; ele zugravesc imaginea unei societati viitoare in care proprietatea privata va fi desfiintata (T. Morus, T. Campanella). Istoriografia R. a impus o viziune laica asupra evolutiei societatii, incercand, pe baza studiului critic al izvoarelor, sa detecteze raportul dintre social si individual in desfasurarea procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice si in tarile Europei Centrale (istoricul A. Bonfini in Ungaria, marele pedagog J.A. Komensky in Cehia, ganditorul A. Modrzewski-Frycz si poetul J. Kochanowski in Polonia etc.). Literatura R. a pus bazele creatiei literare europene moderne. Dante a promovat in opera lui, alaturi de elementele mistico-fantastice, un filon umanist. Creatia prin excelenta satirica la adresa principiilor etice ale societatii medievale a unor scriitori ca Villon sau Chaucer apartine aceleiasi perioade de tranzitie spre modernitate. Petrarca ilustreaza prin versurile sale, pentru prima data in literatura, bogatia eului, Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic, burghez si popular, exalta dragostea descatusata de prejudecatile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto si Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice si cavaleresti impletite cu cele de inspiratie populara, care celebreaza placerea si bucuria de a trai. In Franta, realismul satiric al R. este reprezentat in primul rand de creatia lui Rabelais, strabatuta de un optimism si de un umor de resurse populare. Clemont Marot si poetii Pleiadei au inaugurat o poezie de inspiratie pastorala si contemporana, cu bogate referiri la mitologia greco-romana. In Spania, literatura R. este ilustrata indeosebi prin romanul picaresc, ai carei reprezentanti au fost Mateo Aleman y de Enero, Quevedo y Villegas Francisco Gomez s.a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este stralucit valorificat de Cervantes in „Don Quijote”, primul roman al literaturii moderne. Epopeea „Luisiadele” a portughezului Luis de Camoes cuprinde, alaturi de idei cu caracter renascentist, aluzii polemice ale vremii. In Anglia, R. este dominata de personalitatea lui Shakespeare, a carui opera oglindeste dramatic atat crepusculul societatii medievale cat si tensiunile embrionare ale societatii moderne. In Germania, datorita unor conditii specifice, umanismul R. (Ulrich von Hutten, Hans Sachs s.a.) s-a dezvoltat si sub haina reformei religioase in lupta cu Biserica catolica, impunandu-se prin spiritul sau pronuntat popular si prin ideea unitatii nationale. Cartile populare care au circulat in sec. 15-16 („Burghezii din Schilda”, „Doctor Faust” si „Till Eulenspiegel”) au contribuit la raspandirea in mase a spiritului R. In arhitectura, artele plastice si decorative, stilul R. a aparut intai in Italia in sec. 15. In concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dupa modelul operelor clasice greco-romane, dar fara a le copia, au detinut un rol hotarator. Viziunea unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structura a imaginilor artistice si orientarea lor spre oglindirea realitatii obiective si concrete, spre figurarea spatiului real. Cunoasterea artistica si cea stiintifica se impletesc in activitatea multor creatori de seama (L.B. Albertini, Leonardo da Vinci, A. Durer s.a.). Incercand sa patrunda legile frumusetii (de structura, proportii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea stiintelor ajutatoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistica etc.). In aprecierea operelor de arta, principalele criterii aveau in vedere claritatea, echilibrul si armonia ansamblului. In epoca R., rolul artistului a evoluat de la cel al mestesugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaza opera, proclamandu-si astfel individualitatea artistica. Sculptura si pictura se desprind de arhitectura si, pe langa arta monumentala (pictura murala si decoratiile sculpturale), se dezvolta pictura de sevalet si sculptura de postament. Desenul este apreciat ca opera de sine statatoare, iar gravura cunoaste o mare raspandire, raspunzand prin posibilitatea de multiplicare, ca si textul tiparit in noile tipografii, necesitatilor publicului numeros al oraselor. In Italia, R. cuprinde urmatoarele perioade: Prerenasterea (sec. 14), R. timpurie (sec. 15), R. (c. 1500-1530), R. tarzie (sfarsitul sec. 16) si are urmatoarele centre principale: in sec. 15 numeroase scoli locale la Florenta, Siena, Venetia, Padova, Urbino etc., iar in sec. 16 la Roma si Venetia. Arhitectura R. se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. In sec. 15 s-au adoptat (prin renumitii arhitecti L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. In sec. 16 s-a dezvoltat tema planului central cu elevatie piramidala (D. Bramante, Michelangelo), desavarsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (ex. Palatul Pitti din Florenta). In sculptura, opera lui Donatello rezuma evolutia artei sec. 15, de la statuile care impodobeau biserica, la portretul laic si monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbia s.a.). In sec. 16, Michelangelo realizeaza deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. In pictura, trasaturile innoitoare din creatia lui Giotto sunt dezvoltate, la inceputul sec. 15, in pictura murala de florentinul Masaccio, alaturi de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, in a doua jumatate a sec., de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorelli etc., iar pictura de sevalet este ilustrata cu precadere la Venetia (familia Bellini). In sec. 16, apogeul picturii R. este atins in operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrand mai ales la Roma) si in cele ale venetienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto. Artele decorative au atins un inalt nivel artistic (matasurile si catifele venetiene si genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticlaria de Murano etc.). Evolutia generala a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast si maretie (sec. 16). In Tarile de Jos, inceputurile R. au loc in sec. 15 in pictura fratilor Van Eyck, a lui Memling etc. In arhitectura si in decoratie persista inca stilul gotic. In sec. 16, sub influenta artei italiene, ia nastere curentul romanist, cei mai de seama pictori raman insa credinciosi traditiilor populare locale, folosindu-le in largirea tematicii sau in crearea unei viziuni artistice moderne (H. Bosch, Pieter Brueghel cel Batran, Lucas van Leyden). In Germania, R. a avut loc la sfarsitul sec. 15 si in prima jumatate a sec. 16 numai in cateva orase, printre care Nurnberg. In arhitectura, in sculptura si in decoratie, fondul traditional gotic este asimilat in noua structura constructivista renascentista. In pictura, limbajul gotic expresionist ramane determinant in opera lui A. Durer, H. Holbein cel Tanar si L. Cranach se remarca o eliberare sub semnul tendintei de laicizare. Gravura are un rol major in concretizarea noilor conceptii artistice, opera lui A. Durer fiind in aceasta privinta reprezentativa. In Franta, arta R. se dezvolta abia in sec. 16 la Curtea regala, primele ei elemente apar in miniaturile lui Fouquet (sfarsitul sec. 16). Castelele de pe Loara reprezinta sinteze intra traditia gotica si influenta italiana, asimilata treptat in cadrul scolii de la Fontainebleau. Apare stilul original al R. franceze (aripa palatului Louvre, construita de arhitectul P. Lescot, si opera sculptorului J. Goujon). In artele plastice se remarca portretul (in sculptura G. Pilon, in desen si in pictura Jean si Francois Clouet s.a.). In artele decorative capata o mare dezvoltare tapiseria si ceramica (B. Palissy). In Spania, influenta artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de arta, sau prin formarea unor artisti locali (Juan de Juanes, Alejo Fernandez etc.). In tarile din centrul si rasaritul Europei, stilul R. se manifesta mai ales in arhitectura. In Polonia este reprezentat prin Castelul Wawel din Cracovia (1507-1563) si prin capela funerara a lagełłonilor, capodopera a R. polone, prin loggia primariei din Poznań etc. In Cehia prin Pavilionul Belvedere din Praga, in Ungaria prin vestigiile palatului lui Matei Corvin de la Buda, iar in Rusia prin unele elemente integrate unor constructii din Kremlinul Moscovei, ca Palatul cu fatete dupa modelul Palatului diamantelor din Ferrara. In muzica, R. incepe in sec. 14, prelungindu-se pana spre sfarsitul sec. 16. Influenta R. se manifesta pentru prima oara in Italia, in „Ars nova florentina”, in care stilul polifonic devine caracteristic si pentru lucrarile laice, iar muzica, emancipandu-se de comandamentele ecleziastice, devine expresia sentimentelor laice. Poezia lirica a lui Dante si Petrarca e talmacita in muzica de Fr. Landino, Ghirardello, G. da Cascia etc. Forma muzicala predominanta este madrigalul. In Franta, P. de Cruce, G. de Machault, Cl. Janequin, Cl. de Jeune, G. Costeley sunt reprezentantii cei mai de seama ai spiritului R. In scoala franco-flamanda, in special compozitorii de origine franceza sunt exponentii idealului estetic al R., intruchipat in chansonul francez. O pregnanta nota individuala caracterizeaza influenta R. in lucrarile maestrilor stilului cromatic (L. Marenzio, G. di Venosa si C. de Rore). In muzica scolii venetiene (Andrea si Giovanni Gabrielli si A. Willaert) se observa diminuarea rolului polifoniei in favoarea armoniei. Palestrina si O. di Lasso (care a activat si in Germania, alaturi de H.L. Hassler), reprezentand culmea polifoniei vocale, exprima atat in lucrarile laice, cat si in cele liturgice, in modul cel mai cuprinzator, umanismul R. In epoca R. apar primele suite si sonate instrumentale. R. tarzie cunoaste aparitia genului inovator al operei, iar in domeniul muzici corale de ample proportii, cantata si oratoriul. In Tarile Romane, R. s-a manifestat prin umanismul transilvanean (sec. 15-16), iar mai tarziu in Moldova si in Tara Romaneasca, prin marii carturari din sec. 17 si inceputul sec. 18, umanismul romanesc, avand trasaturi specifice, generate de caracterul sau mediat si tardiv. Prin mijlocirea inaltului cler si a marii nobilimi, aflate in stranse relatii cu Roma, R. a influentat puternic arhitectura transilvaneana. Caracteristic stilului R. este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. In acelasi stil au fost transformate, in sec. 16, si castele nobiliare. S-au construit pe plan dreptunghiular, cu curte interioara, castelele din Vintu de Jos, Cris si Sanmiclaus, cel din urma avand doua loggia suprapuse, formate din arcade in semicerc. Casele burgheze din orase au adoptat formele noi in special in decoratia portilor si a ferestrelor (casa Gollner din Sibiu, casa Halphard din Cluj s.a.).
RADIATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Emisie de unde (sonore, electromagnetice etc.) sau de particule (r. alfa, r. beta etc.). Oricare r. realizeaza un transport de masa si de energie, exercita o apasare asupra corpurilor pe care cade si poate produse numeroase efecte de natura fizica, chimica sau biologica. ◊ R. electromagnetica = camp electromagnetic variabil in timp si in spatiu, care se propaga sub forma de unde transversale, cu viteza de c. 300.000 km/h in vid; cele doua componente, electrica si magnetica, oscileaza in plane perpendiculare, linia de intersectie a cestora fiind insasi directia de propagare. Bazele teoriei clasice a radiatiei electromagnetice au fost puse in sec. 19 de M. Faraday si J. Maxwell. Teoria cuantica a r. a aparut in 1900, fiind introdusa de Max Planck. ◊ R. alfa = radiatie formata din nuclee de heliu-4 cu masa de 4,00273 u. si energia de legatura egala cu 28,11 MeV, ◊ R. beta = radiatie formata din electroni si pozitroni emisi in timpul dezintegrarii beta. ◊ R. canal = radiatie corpusculara compusa din ionii pozitivi care au fost accelerati in campul electric intens al unei descarcari electrice si se propaga in spatele catodului perforat al unui tub de descarcare. Descoperita in 1886 de fizicianul german Eugen Goldstein (1850-1930). ◊ R. indusa (radiatie stimulata) = proces de emitere a undelor electromagnetice de catre atomi excitanti si alte sisteme cuantice sub actiunea unei radiatii exterioare (inductoare). Frecventa, faza, polarizarea si directia radiatiei emise s ia celei inductoare coincid. ◊ R. ionizanta = fluxuri de particule si de cuante electromagnetice care interactionand cu mediul duce la ionizarea atomilor si moleculelor lui. Ex.: razele Roentgen,razele gama, fluxurile de particule alfa, de electroni, pozitroni, protoni, neutroni. Poate avea efecte nocive asupra organismelor. ◊ R. optica = unde electromagnetice cu lungimea cuprinsa intre 1nm si 1 mm. Pe langa lumina perceputa de ochiul uman, include de asemenea radiatia IR si cea UW. ◊ Radiatia solara = radiatia electromagnetica si cea corpusculara a Soarelui. Radiatia electromagnetica consta din unde in diapazonul de la raze gama, pana la unde radio, cea corpusculara – protoni si electroni. ◊ R. terestra, radiatia termica (infrarosie) a suprafetei terestre, avand lungimea de unda cuprinsa intre 3 si 80 mkm (micrometru.) ◊ R. termica, radiatie electromagnetica emisa de o substanta aflata la o anumita temperatura pe seama energiei interne. Daca se afla in echilibru termodinamic cu substanta, se numeste r.t de echilibru, iar distributia energiei in spectrul ei determinata de legea de radiatie Planck. Pentru r.t. este valabila legea de radiatie Kirchhoff. ◊ R. catodica, veche denumire (nu se mai foloseste azi), pentru un flux de electroni intr-o incinta vidata, emisi de catodul unui tub de descarcare. Razele catodice pot fi observate prin fluorescenta sticlei pe care cad electronii intr-un tub catodic. Descoperita de J. Plucker, in 1859. ◊ R. de fond, radiatie ionizanta de mica intensitate prezenta la nivelul solului si in atmosfera, ca urmare a radiatiilor cosmice si a radioactivitatii naturale a rocilor si a solului. ◊ R. corpului negru, radiatia termica a corpului absolut negru. Este o radiatie de echilibru care nu depinde de natura materiei radiante si este caracterizata numai de temperatura sa. ◊ R. gamma, radiatie electromagnetica cu lungimea de unda λ ≤ 1 A, in care se manifesta proprietatile corpusculare ale luminii. Un fascicul de r. gamma este format din fotoni cu energie E = hω si impulsul p = hω/c, cu ω -pulsatia. V. foton. R. cosmica v. cosmic. R. (sau raze) X vezi X. 2. R. adaptativa (BIOL.), evolutie prin care de la o specie de baza se ajunge la o serie de forme diferite, adaptate la diverse surse de hrana sau tipuri de habitate, ceea ce cu timpul duce la aparitia unor specii distincte. Sin. evolutie divergenta.
BRATIANU, veche familie romaneasca cu rol important in viata politica, economica si culturala nationala in sec. 19-20. Mai importanti: 1. Dumitru C.B. (1817-1892, n. Pitesti), diplomat si om politic liberal. In rindurile emigratiei romane la Paris a luat parte la actiunile revolutionare din febr. 1848; reintorcindu-se in tara, a fost unul dintre conducatorii revolutiei romane. Dupa infringerea acesteia, ca reprezentant al emigratiei romane in Comitetul Democratic European de la Londra, a desfasurat o intensa activitate in vederea pregatirii Unirii Principatelor. Dupa 1859, de mai multe ori ministru si prim-min. (apr.-iun. 1881). Unul dintre liderii „opozitiei unite” (1885-1888). Presedinte al Partidului National-Liberal (P.N.L.) (1891-1892). 2. Ion. C.B. (1821-1891, n. Pitesti), om politic liberal. Frate cu B. (1). Alaturi de acesta, a luat parte la evenimentele revolutionare de la Paris si Bucuresti din 1848, fiind secretar al Guvernului Provizoriu. Dupa infringerea revolutiei, a luptat in emigratie pentru idealul unitatii nationale a romanilor. Impreuna cu M. Kogalniceanu, a avut un rol important in faurirea statului modern roman si in lupta pentru proclamarea independentei depline a acestuia. Initial a sustinut candidatura lui Al. I. Cuza pentru ca, in 1861, sa se alature adversarilor domnitorului; partizan al aducerii pe tronul tarii a a unui principe strain, propune coroana Romaniei principelui Carol de Hohenzollern (1866). De mai multe ori ministru si prim-min. (1876-1888, cu o intrerupere apr.-iun. 1881). Unul dintre fondatorii P.N.L. (1875), apoi presedinte pina in 1891. Pe plan intern, rol important in elaborarea si aplicarea sistemului constitutional parlamentar democratic. Guvernul condus de B. a initiat masuri pentru consolidarea monarhiei prin adoptarea legii succesiunii la tron (1880) si proclamarea Regatului (1881), pentru stimularea industriei si organizarea finantelor s.a. A condus delegatia romana la Congresul de la Berlin (iun. 1878) si a semnat la Viena (1883) tratatul secret cu Austro-Ungaria, la care a aderat si Germania. M. de onoare al acad. (1885). 3. Ion (Ionel) I.C.B. (1864-1927, n. Florica, azi Stefanesti-Arges), om politic liberal. Fiul lui B. (2). Presedinte al P.N.L. (1909-1927); de mai multe ori ministru si prim-min. (1908-1910, 1914-1918, 1918-1919, 1922-1926, iun.-nov. 1927). A condus activitatea diplomatica si politica a Romaniei indreptata spre desavirsirea statului national unitar. A contribuit la reorientarea politicii externe romanesti inspre puterile Antantei, hotarind intrarea in razboi alaturi de Aliati (1916). Seful delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Versailles. A realizat o serie de reforme menite sa consolideze statul: legiferarea reformei agrare, adoptarea unei noi Constitutii (1923), promovarea unei politici economice adecvate, adoptarea actului de succesiune la tron (1926) s.a. Dupa sfirsitul razboiului a consolidat relatiile cu Franta, Marea Britanie, Polonia, Iugoslavia, Ceho-Slovacia. Unul dintre fondatorii statului national unitar roman. M. de onoare al Acad. (1927). 4. Constantin (Dinu) I.C.B. (1866-1950, n. Florica, azi Stefanesti-Arges), om politic liberal. Fiul lui B. (2). Presedinte al P.N.L. (1934-1947); de mai multe ori ministru. A militat pentru aplicarea regimului democratic intemeiat de Constitutia din 1923. S-a opus regimului de autoritate monarhica (1938-1940) si a protestat impotriva amputarilor teritoriale din vara anului 1940. Si-a dat asentimentul la instaurarea regimului lui Ion Antonescu (sept. 1940), dar nu l-a sustinut. In activitatea politica, alaturi de Iuliu Maniu, s-a opus aderarii Romaniei la Pactul Tripartit. Unul dintre fondatorii Blocului National Democratic (iun. 1944). In contextul evenimentelor de dupa 23 august 1944 activitatea lui B. a fost tot mai mult ingradita, in 1947 P.N.L. fiind nevoit sa-si inceteze activitatea, iar liderul sau arestat. A murit in inchisoare. 5. Vintila I.C.B. (1867-1930, n. Bucuresti), economist si om politic liberal. Fiul lui B. (2). Presedinte al P.N.L. (1927-1930). De mai multe ori ministru si prim-min. (1927-1928). Consecvent adept si infaptuitor al politicii „prin noi insine”, a pus accent pe promovarea intereselor capitalului autohton, fara a respinge colaborarea cu capitalul strain. Adept al dezvoltarii industriale a tarii, a combatut teoria „Romania tara eminamente agricola”. M. de onoare al Acad. (1929). 6. Constantin (Bebe) B. (1887-1955, n. Bucuresti), om politic liberal. Fiul generalului C. Bratianu. Secretar general al P.N.L. (1938-1947), a avut un rol important in reorganizarea acestuia dupa 1944, intr-un context politic general deosebit de dificil. Arestat in 1948, a murit curind dupa eliberarea din inchisoare. 7. Gheorghe I.B. (1898-1953, n. Ruginoasa, jud. Iasi), istoric si om politic liberal. Fiul lui B. (3). Acad. (1942). prof. univ. la Iasi si Bucuresti. Director al Institutului de Istorie Universala din Iasi (1935-1940) si al Institutului de Istorie Universala din Bucuresti. In 1930 a infiintat o disidenta a P.N.L. Creator de scoala in istoriografia romaneasca („Etudes byzantines d’ histoire economique et sociale”, „Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti”, „Marea Neagra. De la origini pina la cucerirea otomana”, „Sfatul domnesc si Adunarea starilor in Principatele Romane”). Arestat in 1948, a murit in inchisoare. M. de onoare a numeroase institutii stiintifice si academii straine.


Copyright (C) 2004-2014 DEX online (http://dexonline.ro)