Rezultate din textul definițiilor
ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit in industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost indepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, intrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil in apa, greu solubil in alcool si eter, intrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.
CHARTREUSE s. n. Sort de lichior obtinut prin macerarea in alcool etilic a unui amestec de plante, care apoi se distileaza, se amesteca cu sirop de zahar, se imbuteliaza si se pastreaza mai mult timp pentru desavarsirea aromei. [Pr.: sartroz] – Cuv. fr.
SPIRT, s. n. (Pop.) alcool etilic (care se vinde in comert); p. ext. bautura alcoolica tare. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic obtinut la distilarea uscata a lemnului. Spirt medicinal = spirt folosit in medicina, mai ales ca dezinfectant extern, facut impropriu pentru consumul alimentar prin adaugarea unei substante toxice. Spirt denaturat = alcool etilic denaturat. ♦ Fig. (Adjectival) Extrem de harnic, de iute la treaba, de prompt. – Din rus. spirt.
ALCOOL s. (CHIM.) 1. spirt, (prin Transilv.) spiritus, (inv.) spirit. (~ de 90°.) 2. alcool amilic = pentanol; alcool butilic = butanol; alcool etilic = etanol; alcool metilic v. metanol; alcool polihidroxilic v. polialcool; alcool polivinilic = polialcool vinilic; alcool propilic = propanol; alcool rafinat = alcool rectificat; alcool rectificat v. alcool rafinat; alcool solidificat = metaldehida.
ETANOL s. 1. alcool, spirt, (prin Transilv.) spiritus, (inv.) spirit. (~ dublu rafinat.) 2. v. alcool etilic.
spirt ~uri n. 1) alcool etilic. ◊ ~ medicinal alcool etilic folosit in medicina ca dezinfectant. ~ industrial alcool etilic nerafinat. ~ de lemn alcool metilic, obtinut prin distilarea uscata a lemnului. 2) si adjectival fig. Om harnic, iute, vioi. /<rus. spirt
ALILIC adj. m. Alcool alilic = alcool etilic derivat din petrol, care serveste la prepararea glicerinei. [< fr. allylique].
ALCOOLISM s.n. Consum abuziv de bauturi alcoolice. ♦ Intoxicatie cu alcool etilic; etilism. [< fr. alcoolisme].
ALCOOL I. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat. II. s. n. lichid obtinut prin fermentarea si distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt. ◊ orice bautura alcoolica. (< fr. alcool)
ETANOL s. m. alcool etilic. (< fr. ethanol)
BENEDICTIN, -A (‹ fr.) s. m. si f., adj. 1. Ordin religios intemeiat de Benedict de Nursia in 529, la Montecassino (Italia) si caruia ii apartin mai multe congregatii: cistercieni, celestini etc. A numarat printre membrii sai eruditi ai ev. med., care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei si Romei, munca lor staruitoare devenind proverbiala. 2. Adj. Care apartine benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios. 3. Sf. Lichior fin, galben, cu gust dulce obtinut prin macerarea in alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la inceput de benedictini (1).
BUTADIENA (‹ fr. {i}) s. f. Substanta chimica (p. f. -4,75ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, cu doua duble legaturi conjugate; este un gaz incolor, insolubil in apa, obtinut din butan, din fractia butan-butene, din alcool etilic si din acetilena; se intrebuinteaza in sinteze organice, la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc.
ACETIC, -A, acetici, -ce, adj. (In sintagmele) Acid acetic = acid organic obtinut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic, care se prezinta ca un lichid incolor, cu miros intepator si este folosit in industria colorantilor, farmaceutica, in alimentatie etc. Fermentatie acetica = fermentatie care transforma alcoolul etilic in acid acetic, folosita la fabricarea otetului. Aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit la prepararea acidului acetic, a acetatului de etil, in industria chimica de sinteza etc.; acetaldehida. – Din fr. acetique.
ACETIFICA, acetific, vb. I. Tranz. A transforma alcoolul etilic in acid acetic. – Dupa fr. acetifier.
ETILIC, -A, etilici, -ce, adj. Care contine etil; pe baza de etil. ◊ alcool etilic = alcool. Eter etilic = eter (1). – Din fr. ethylique.
PROPILIC adj. (In sintagma) alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obtinut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
ETENA, etene s. f. Hidrocarbura nesaturata cu o dubla legatura in molecula, gazoasa, inflamabila, obtinuta din gazele de cocserie, gazele de cracare si prin descompunerea termica a etanului si a propanului, constituind o materie prima importanta pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilena. – Din fr. ethene.
ETANOL, etanoli, s. m. alcool etilic. – Din fr. ethanol.
ETER ~i m. 1) Compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit in industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si in medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) fig. Invelis gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. ether, lat. aether
RACHIU ~ri n. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki
VINARS ~uri n. reg. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri s. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars
ALCOOL s.m. Compus obtinut prin inlocuirea cu un oxidril a unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi. // s.n. (curent) alcool etilic; spirt. ♦ bautura alcoolica. // (si in forma alcooli-, alcoolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) alcool”, „alcoolic”. [Pron. -co-ol, pl. s.m. -li, s.n. -luri. / < fr. alcool, cf. ar. al-kohl – lucru subtil].
alcoolIZARE s.f. Actiunea de a (se) alcooliza si rezultatul ei. ♦ Folosirea alcoolului etilic in scop terapeutic prin injectii. [< alcooliza].
ACETIC, -A adj. (Chim.) Acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentatie acetica = proces de fermentatie prin care ia nastere otetul; aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit in industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehida. [< fr. acetique, cf. lat. acetum – otet].
ACETIFICA vb. I. tr., refl. (Despre alcoolul etilic) A (se) transforma in acid acetic. [Cf. fr. acetifier].
ETANOL s.m. alcool etilic. [< fr. ethanol].
ETILIC, -A adj. (Chim.) Care contine etil. ◊ alcool etilic = alcool obtinut din cereale, din fructe etc., care se foloseste la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. [< fr. ethylique].
ACETIC, -A adj. de natura otetului. ♦ acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentatie ~a = fermentatie care transforma alcoolul in acid acetic. (< fr. acetique)
ACETIFICA vb. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma in acid acetic. (< fr. acetifer)
ETER1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)
PROPILIC adj. alcool ~ = alcool aciclic saturat, primar, obtinut prin fermentatie la fabricarea alcoolului etilic, folosit ca dizolvant; propanol. (< fr. propylique)
RERAFINARE s. f. 1. tratament suplimentar aplicat uleiurilor vegetale dupa neutralizarea lor cu alcalii, pentru reducerea culorii uleiurilor rafinate. 2. operatie aplicata produselor rezultate la prima rafinare a alcoolului etilic. (< re1- + rafinare)
ACETIC, -A, acetici, -ce, adj. (In expr.) Acid acetic = acid organic produs sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic si care da otetului gustul acru. Fermentatie acetica = fermentatie care da nastere otetului. Aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit in industria chimica de sinteza. – Fr. acetique.
ACETIFICA, acetific, vb. I. Tranz. A transforma alcoolul etilic in acid acetic. – Dupa fr. acetifier.
alcool1 ~i m. Lichid incolor volatil, usor inflamabil, obtinut prin distilarea unor substante zaharoase fermentate, folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. ~ etilic. [Sil. -co-ol] /<fr. alcool
etilic, -A adj. care contine etil. ♦ alcool ~ = alcool (2). (< fr. ethylique)
etilic ~ca (~ci, ~ce) Care contine etil; pe baza de etil. ◊ alcool ~ alcool obtinut prin fermentarea fructelor, cerealelor etc. si folosit la prepararea bauturilor alcoolice, in medicina, tehnica etc.; spirt. /<fr. ethilique
alcool n., in chimie si m. (fr. alcool, d. ar. al-kohl, antimoniu porfirizat). Vechi. Pulbere impalpabila. Azi. Spirt, lichid inflamabil scos din destilarea vinului si a altor lichide fermentate. – alcoolu ferbe [!] la 78° si nu ingheata. A fost descoperit (alcoolu etilic) de arabu Abu-Kazis, care a inventat alambicu (sec. XIII). In chimie alcoolii formeaza doua mari grupe ale idratilor idrocarburilor.