Rezultate din textul definițiilor
REUMATISM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului locomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare), avand drept cauze: o infectie (de obicei streptococica), o reactie inflamatorie articulara si periarticulara sau o patogenie inflamatorie alergica. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronica evolutiva (artrita reumatoida), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boala acuta, de natura infectioasa, frecventa la copii si la tineri, consecutiva amigdalitei si caracterizata prin transpiratii si tumefactii dureroase ale articulatiilor. Boala se complica frecvent cu imbolnavirea inimii (endocardita, pericardita etc.), pleurezie, nefrita etc. si evolueaza in puseuri, avand tendinta de rtecidiva. 2. Durere reumatica.
RABIE ~i f. boala acuta provocata de o infectie virotica, frecventa la animale (caini, lupi, pisici etc.), transmisibila si omului, care se manifesta prin accese nervoase puternice, urmate de paralizie si apoi de moarte; turbare. [G.-D. rabiei; Sil. -bi-e] /<lat. rabia
PARATIFOS s. n. boala infectioasa acuta cu simptome intestinale, inrudita cu febra tifoida, produsa de bacili; febra paratifoida. – Para1- + tifos (dupa fr. paratyphus).
MONONUCLEOZA s. f. (In sintagma) Mononucleoza infectioasa = boala infectioasa acuta, provocata de un virus, frecventa la copii si la tineri, care se manifesta prin febra si prin cresterea numarului de limfocite si de monocite din sange. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucleose.
DIFTERIE, difterii, s. f. boala contagioasa acuta produsa de bacili, caracterizata prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate in respiratie si la inghitirea alimentelor, prin febra etc.; anghina difterica. – Din fr. diphterie.
TIFOIDA ~e adj. : Febra ~ boala contagioasa acuta provocata de bacilul tific si manifestata prin temperatura inalta, prin afectiuni ale aparatului digestiv si ale sistemului nervos; tifos abdominal. /<fr. typhoide
TUSE f. Expiratie brusca si zgomotoasa cauzata de iritarea mucoasei cailor respiratorii sau de actiunea altor factori. ◊ ~ convulsiva (sau magareasca) boala contagioasa acuta, frecventa la copii, care se manifesta prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis
CRONIC, -A adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evolutie lenta, de durata. ♦ (Fig.) Care se prelungeste multa vreme, invechit, greu de inlaturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
ACCES2, accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stari acute de boala. ♦ Izbucnire a unei stari sufletesti trecatoare. – Fr. acces (lat. lit. accessus).
PESTA, peste, s. f. 1. boala grava, infectioasa si epidemica, provocata de o bacterie si manifestata prin tumori, hemoragie, febra mare etc.; ciuma. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinari care indica felul) Denumire generica data unui grup de boli (cu evolutie acuta) provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline si pasari. – Din fr. peste.
ECZEMA, eczeme, s. f. boala de piele, acuta sau cronica, de natura infectioasa sau alergica, caracterizata prin eruptii, abcese, leziuni umede sau uscate (insotite de mancarimi intense). – Din fr. eczema.
RECRUDESCENTA, recrudescente, s. f. (Med.) Revenire intr-o forma mai acuta a unei boli sau a unei epidemii dupa scaderea intensitatii acestora. ♦ Fig. Reluare intr-un ritm mai viu, mai accentuat si mai intens a unei activitati, a unei stari etc. – Din fr. recrudescence.
CRIZA ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotaratoare in viata sociala, constand intr-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ◊ ~ de guvern perioada cand un guvern a demisionat iar altul inca nu este format. 2) Moment critic in evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea in bine sau in rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis
ACCES s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a patrunde intr-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se patrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc si determina o stare acuta a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecatoare si violenta a unei stari sufletesti. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite inregistrarea si regasirea informatiei. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. acces, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].
RECRUDESCENTA s.f. Inrautatire, agravare, revenire mai acuta a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensa, crestere, intarire a unei activitati, a unei stari etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se intari].
BAZEDOVISM s. n. criza acuta, in timpul bolii bazedov, dupa o tiroidectomie, caracterizata prin cresterea starii de anxietate, agitatie, tahicardie etc. (< fr. basedowisme)
RECRUDESCENTA s. f. revenire intr-o forma mai acuta a unei boli, epidemii; inrautatire, agravare. ◊ (fig.) reluare intr-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activitati, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)
AMIGDALITA s. f. boala manifestata prin inflamarea (acuta sau cronica) a amigdalelor. – Din fr. amygdalite.
ENCEFALITA, encefalite, s. f. boala cauzata de inflamarea acuta sau cronica a encefalului. ◊ Encefalita letargica = boala contagioasa grava, provocata de un virus transmis prin musca tete si manifestata prin somnolenta persistenta si progresiva; boala somnului. – Din fr. encephalite.
REBEL, -A, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activa la o rebeliune, care indeamna la rebeliune; razvratit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arata nesupunere, care exprima revolta. ♦ Fig. (Despre par) Care nu se asaza, nu sta pieptanat. ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedeaza greu la tratamentul medical, care se vindeca greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.
RUBEOLA, rubeole, s. f. boala infectioasa si contagioasa acuta, provocata de un virus, care se manifesta prin eruptie cutanata, prin febra, marirea ganglionilor cervicali, tuse etc. [Pr.: -be-o-] – Din fr. rubeole.
acut, -A, acuti, -te, adj. 1. Patrunzator, puternic, violent. Senzatiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).
AMIGDALITA, amigdalite, s. f. boala manifestata prin inflamarea (acuta sau cronica) a amigdalelor. – Din fr. amygdalite.
V******A, v******e, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a v*******i. – Din fr. v******e.
ENTEROCOLITA, enterocolite, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a intestinului subtire si a celui gros, provocata de germeni patogeni. – Din fr. enterocolite.
PANCREATITA, pancreatite, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancreatite.
APENDICITA, apendicite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a apendicelui (1) si care se manifesta de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.
PLEUREZIE, pleurezii, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a pleurei pulmonare, insotita adesea de o abundenta secretie de lichid seros, purulent sau hemoragic. ◊ Pleurezie purulenta = piotorax. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleuresie.
OVARITA, ovarite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a ovarelor (1), insotita, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite.
OSTEITA, osteite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a unui os. [Pr.: -te-i-] – Din fr. osteite.
LABIRINTITA, labirintite, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.
LIMFANGITA, limfangite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a vaselor limfatice. – Din fr. lymphangite.
ENTERITA, enterite, s. f. boala care consta in inflamare acuta sau cronica a intestinului subtire, datorita infectiilor, intoxicatiilor sau alergiei. – Din fr. enterite.
SINUZITA, sinuzite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a mucoasei care captuseste sinusurile1 nazale. – Din fr. sinusite.
DIZENTERIE ~i f. boala infectioasa, caracterizata prin dureri acute, ulceratii intestinale si diaree cu sange. [Art. dizenteria; G.-D. dizenteriei; Sil. -ri-e] /<fr. dysenterie, lat. dysenteria
RECRUDESCENTA ~e f. 1) Reintensificare a unei boli dupa o perioada de stare latenta; revenire a bolii intr-o forma mai acuta. 2) Inviorare a unei activitati dupa o perioada de stagnare. /<fr. recrudescence
SUPRAacut, -A adj. (despre boli) cu evolutie rapida. (< supra1- + acut)
cronic, -a adj. (vgr. hronikos, d. hronos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechi, in opozitiune cu acut. Fig. Betie cronica, betie veche. S. f., pl. i (rar e). Istorie scrisa in ordinea timpului, an cu an: cronica lui Sincai. Articul de ziar despre noutatile zilei: cronica politica, teatrala, artistica, financiara. Fig. Cronica scandaloasa, care povesteste ceia ce e rau pe socoteala cuiva. – Vechi si hronica (s. f.) si hronic (s. n., pl. e) dupa ngr.
acut, -A, acuti, -te, adj. 1. Ascutit, patrunzator. 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit2, subtire. – Din lat. acutus, it. acuto.
VATAMATURA, vatamaturi, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoaca crize viscerale acute (hernie, colici, pelagra etc.). – Vatama + suf. -atura.
POLIARTRITA, poliartrite, s. f. boala care se manifesta prin inflamatia acuta sau cronica a mai multor articulatii in acelasi timp si care este de natura reumatismala, tuberculoasa, bacilara etc. ◊ Poliartrita cronica evolutiva = reumatism cronic deformant, cu evolutie progresiva, care afecteaza articulatiile extremitatilor. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarthrite.
SUBacut, -A adj. (Despre boli) Cu simptomatologie relativ slaba. [< sub- + acut, dupa fr. subaigu].
VATAMATURA ~i f. pop. Nume dat mai multor boli interne care provoaca diverse crize viscerale acute (hernie, colici, pelagra etc.). /a (se) vatama + suf. ~tura
acut, -A adj. 1. Ascutit, patrunzator, violent. 2. (Despre boli) Ajuns la o stare critica. 3. (Muz.; despre note) Inalt, ascutit. [< lat. acutus, cf. it. acuto].
SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.
acut, -A adj. 1. ascutit, patrunzator. 2. (despre durere) intens, violent. 3. (despre boli) cu evolutie rapida. 4. (despre sunete) inalt, ascutit. (< lat. acutus, it. acuto)
acut ~ta (~ti, ~te) 1) Care este patrunzator; ascutit. Durere ~ta. 2) (despre boli) Care a ajuns la o stare critica. Apendicita ~ta. 3) Care necesita o rezolvare urgenta. 4) muz. Care este inalt; ascutit. Registru ~. /<lat. acutus, it. acuto
GUTURAI, guturaiuri, s. n. boala contagioasa (cu caracter epidemic) provocata de virusuri, care consta in inflamarea acuta a mucoasei nazale, fiind insotita de o bogata secretie apoasa; coriza. [Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gat, gatlej”).
acut, -A, acuti, -te, adj. 1. Ascutit, patrunzator. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit2, subtire. – Din lat. acutus, it. acuto.
CRIZA s. f. 1. manifestare violenta a contradictiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economica = faza a ciclului economic in care se formeaza un surplus relativ de marfuri in raport cu capacitatea de cumparare limitata a populatiei, ceea ce duce la scaderea productiei, la falimente, somaj etc.; ~ energetica = fenomen complex care se manifesta prin insuficienta resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos si decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. ◊ lipsa acuta. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in evolutia unei boli. (< fr. crise)
PESTA s.f. (Med.) boala grava, infectioasa si epidemica, manifestata prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. ♦ (Vet.) boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice, care se caracterizeaza printr-o evolutie acuta si o raspandire rapida. [< fr. peste, cf. lat. pestis].
CRIZA, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultati (economice, politice, sociale etc.); perioada de tensiune, de tulburare, de incercari (adesea decisive) care se manifesta in societate. ♦ Lipsa acuta (de marfuri, de timp, de forta de munca). 2. Moment critic, culminant, in evolutia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cronice. Criza de apendicita. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium. – Din fr. crise.
COCCIDIOZE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Grup de boli ale tubului digestiv si glandelor anexe, care pot afecta si alte organe (rinichi, nas, faringe, urechi etc.), intilnite la toate speciile animale si la om. Au evolutie acuta sau cronica fiind provocate de specii din ordinul Coccidia. C. cele mai frecvente la om sint malaria, toxoplasmoza, babesioza. Dintre animalele domestice cele mai afectate de c. sint pasarile si iepurii.
SPETEALA, speteli, s. f. (Pop.) boala a animalelor de tractiune, care consta in intinderea excesiva a ligamentelor si a tesuturilor spinarii din cauza eforturilor si care se manifesta prin schiopatari, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni si la animale) durere acuta in regiunea lombara (provenita din cauza unui efort prea mare). – Speti + suf. -eala.
CRIZA s.f. 1. Manifestare violenta a contradictiilor; moment periculos si decisiv; tulburare. ♦ Criza economica = stagnare si perturbare a vietii economice. 2. Lipsa acuta de ceva. ♦ Criza de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. Faza critica in dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbari in bine sau in rau. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].