Rezultate din textul definițiilor
IMPESTA, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciuma sau de alta boala contagioasa. 2. A raspandi un miros urat. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester.
ENCEFALITA, encefalite, s. f. Boala cauzata de inflamarea acuta sau cronica a encefalului. ◊ Encefalita letargica = boala contagioasa grava, provocata de un virus transmis prin musca tete si manifestata prin somnolenta persistenta si progresiva; boala somnului. – Din fr. encephalite.
EPIDEMIOLOGIC, -A, epidemiologici, -ce, adj. Referitor la epidemiologie, de epidemiologie. ◊ Aviz epidemiologic = aviz care atesta absenta sau prezenta contaminarii cu o boala contagioasa [Pr.: -mi-o-] – Din fr. epidemiologique.
LAZARET, lazarete, s. n. (Rar) Spital izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boala contagioasa. ♦ Infirmerie. [Pl. si: lazareturi. = Var.: lazaret s. n.] – Din fr. lazaret.
GALBEN2 ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus
A IMPESTA ~ez tranz. 1) A molipsi de o boala contagioasa. 2) A raspandi un miros urat. /<it. impestare, fr. empester
A SE MOLIPSI ma ~esc intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o boala contagioasa; a se contamina; a contagia; a infecta; a se umple. 2) fig. A capata anumite deprinderi (rele) sub influenta cuiva. /<ngr. molepsa
TIFOIDA ~e adj. : Febra ~ boala contagioasa acuta provocata de bacilul tific si manifestata prin temperatura inalta, prin afectiuni ale aparatului digestiv si ale sistemului nervos; tifos abdominal. /<fr. typhoide
TUSE f. Expiratie brusca si zgomotoasa cauzata de iritarea mucoasei cailor respiratorii sau de actiunea altor factori. ◊ ~ convulsiva (sau magareasca) boala contagioasa acuta, frecventa la copii, care se manifesta prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis
VARSAT2 n. pop. Boala epidemica de natura virotica caracterizata prin eruptii de vezicule (sau pete rosii) pe suprafata pielii, care, uscandu-se, lasa cicatrice; variola. ◊ ~ negru variola hemoragica. ~ de vant boala contagioasa care se manifesta prin febra si eruptie veziculara; varicela. ~ mare boala contagioasa (frecventa la copii) care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii; scarlatina. ~ mic boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; pojar; cori. /v. a (se) varsa
PAPATACI s.n. 1. (Med.) Febra papataci = boala contagioasa benigna, manifestata prin febra, dureri de cap si oboseala si transmisa prin intermediul unei insecte. 2. (Fig.) Persoana care tolereaza lucruri dezonorante sau insultatoare pentru propriul sau interes. [< it. pappataci].
DIFTERIC, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghina difterica = boala contagioasa manifestata prin formarea unor false membrane in gat, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor si in nari. [Cf. fr. diphterique].
mesteca2, mesteci, s.f. (reg.) 1. boala contagioasa a oilor si caprelor, care le opreste secretia laptelui; rasfuga. 2. boala contagioasa la om si animale; rasfuga, dalac, buba-neagra, carbune, antrax. 3. planta erbacee cu flori galbene folosita ca medicament impotriva bolilor amintite; rasfug.
IMPESTA vb. I. tr. 1. A molipsi de ciuma sau de o boala contagioasa. 2. A raspandi un miros urat. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester].
LAZARET s.n. (Rar) Loc izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boala contagioasa; loc de carantina. [Pl. -te. / cf. fr. lazaret, it. lazzaretto].
schiopat1 s.n. (reg.) boala contagioasa la oi; pietin.
ALASTRIN s. n. boala contagioasa si epidemica din tarile calde, printr-o eruptie veziculoasa marunta si superficiala. (< fr. alastrin)
CARANTINA s. f. 1. izolare preventiva a oamenilor, animalelor, navelor sau marfurilor care provin dintr-o regiune unde bantuie o epidemie. ◊ mentinere in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala contagioasa. ◊ restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumita perioada, de pericolul contaminarii cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)
FAVUS s. n. boala contagioasa a pielii capului, cauzata de o ciuperca microscopica constand din leziuni profunde, insotite de distrugerea si caderea parului. (< fr. favus)
IMPESTA vb. tr. 1. a molipsi de ciuma, de o boala contagioasa. 2. a raspandi un miros urat, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a p******i. (< it. impestare, fr. empester)
LIMFOGRANULOMATOZA s. f. boala contagioasa, virotica, care se manifesta prin proliferarea tumorala a celulelor sistemului limfo-reticular. (< fr. lymphogranulomatose)
MORVA s. f. boala contagioasa (la cai), care se manifesta prin ulceratii pe mucoasa nazala, respiratie grea etc.; rapciuga. (< fr. morve)
NOSEMOZA s. f. boala contagioasa a aparatului digestiv al albinelor, provocata de nosema. (< fr. nosemose)
PAROTIDITA s. f. inflamatie a parotidelor. ♦ ~ epidemica = boala contagioasa, provocata de un virus, care se manifesta prin cefalee, febra si inflamarea glandelor salivare; oreion. (< fr. parotidite)
PERIPNEUMONIE s. f. pneumonie conjugata cu pleurezie. ◊ boala contagioasa la bovine, datorita unui virus, care provoaca depuneri seroase in tesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. peripneumonie, lat., gr. peripneumonia)
PESTA s. f. 1. boala grava, infectioasa si epidemica, prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. 2. boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice. (< fr. peste)
PESTILENTA s. f. 1. boala contagioasa; ciuma, pesta. ◊ miros infect. 2. (fig.) invatatura daunatoare, periculoasa. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
PULOROZA s. f. boala contagioasa a puilor de gaina, transmisa prin oua, care provoaca moartea puilor dupa ecloziune. (< fr. pullorose)
SCABIE s. f. boala contagioasa de piele, produsa de sarcopt, caracterizata prin aparitia unor mici vezicule care produc mancarime; raie. (< lat. scabies)
troahna (-ne), s. f. – Gripa, guturai, raceala. – Var. Mold. troana, trohneala, Banat trocna, trocneala. Sl. otravna „boala contagioasa” (Draganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachina. Legatura cu ngr. βραχνός „ragusit” (Scriban) este mai putin probabila. Nu se foloseste in N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).
AFTOASA, aftoase, adj. f. (In expr.) Febra aftoasa = boala contagioasa specifica vitelor cornute, care se manifesta printr-o eruptie la gura si la picioare si e transmisibila si omului. – Dupa fr. aphteuse.
AFTOS, -OASA, aftosi, -oase adj. Care este caracterizat prin prezenta aftelor.
◊ Febra aftoasa = boala contagioasa specifica vitelor cornute, dar transmisibila si omului, care se manifesta prin stare febrila si prin eruptii (afte) localizate pe mucoasa bucala si uneori pe diverse regiuni cutanate. — Din fr. aphteuse.
AGALACTIE s. f. Absenta a secretiei lactate la femeia care a nascut. ◊ Agalactie contagioasa = boala epizootica a oilor si a caprelor, provocata de un microb, care are drept consecinta lipsa laptelui la animalele bolnave; rasfug alb. – Din fr. agalactie.
BRANCA1 s. f. 1. boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) bradisor (2). 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta, prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.
CARANTINA s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea si izolarea persoanelor, vaselor sau marfurilor venite dintr-o regiune bantuita de o epidemie. ♦ Izolare preventiva a unei persoane sau a unei colectivitati care a fost in contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde exista o epidemie. ◊ Carantina fitosanitara = complex de masuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri patrunderea bolilor plantelor, a daunatorilor plantelor sau a unor buruieni din alte tari si pentru a se limita raspandirea acestora in cuprinsul tarii. ♦ Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).
CORIZA, corize, s. f. Inflamatie a mucoasei nasului; guturai. ◊ Coriza spasmodica = boala alergica aparuta la persoanele sensibilizate la diferite substante din aer. Coriza contagioasa = boala de natura virotica sau microbiana, intalnita la unele pasari de curte (gaini si curci). – Din fr. coryza.
GUTURAI, guturaiuri, s. n. boala contagioasa (cu caracter epidemic) provocata de virusuri, care consta in inflamarea acuta a mucoasei nazale, fiind insotita de o bogata secretie apoasa; coriza. [Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gat, gatlej”).
IMUNOPROFILAXIE, imunoprofilaxii, s. f. Prevenire a unei boli contagioase prin imunizare cu vaccinuri, seruri specifice etc. – Din fr. immunoprophylaxie.
RAPCIUGA s. f. 1. boala contagioasa (la cai), caracterizata prin ulceratii pe mucoasa nazala, respiratie grea etc.; morva. 2. Epitet dat unui animal slab, neingrijit, bolnav, batran. – Et. nec.
PANZOOTIE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte intinse. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie.
PESTILENTIAL, -A, pestilentiali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care raspandeste o boala molipsitoare (ca pesta); contagios. boala pestilentiala. 2. Fig. (Despre mirosuri) Urat, infect, scarbos, nesuferit, dezgustator; p. ext. (despre unele lucruri) care raspandeste un astfel de miros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch.
PIETIN s. n. 1. boala contagioasa la oi, care se manifesta prin rani dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresiva a unghiilor. 2. Boala a cerealelor, provocata de unele ciuperci, care duce la innegrirea partii bazale a tulpinilor, la palirea, indoirea si caderea plantelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pietin.
PESTILENTA, pestsilente, s. f. (Livr.) 1. boala contagioasa, molima; spec. ciuma. 2. Fig. Invatatura daunatoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.
POJAR, (2) pojaruri, s. n. 1. boala contagioasa (la copii), caracterizata prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola. 2. (Inv. si reg.) Foc mare; incendiu. ♦ Fig. Lumina purpurie a zorilor sau a amurgului. 3. Caldura mare, arsita. ♦ Fig. Inflacarare, ardoare, patos; pasiune, patima. – Din sl. pozaru.
OREION, oreioane, s. n. boala contagioasa si epidemica de natura virotica, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.
EPIDEMIE, epidemii, s. f. Extinderea unei boli contagioase intr-un timp scurt, prin contaminare, la un numar mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molima. – Din fr. epidemie, lat. epidemia.
ERUPTIE, eruptii, s. f. 1. Iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc; p. gener. tasnire, izbucnire. 2. Aparitia unor pete, a unor basicute, placi, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, placi, pustule etc. aparute [Var.: eruptiune s. f.] – Din fr. eruption, lat. eruptio, -onis.
LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. Om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.
MORVA, morve, s. f. boala contagioasa la cai sau la alte animale, caracterizata prin ulceratii pe mucoasa nazala, pe piele si pe alte organe, si care se poate transmite si la om, fiind mortala; rapciuga. – Din fr. morve.
NODOS, nodoase, adj. (In sintagma) Eritem nodos = simptom al mai multor boli (contagioase), caracterizat prin aparitia pe pielea corpului a unor noduli tari sau a unor basicute seroase. – Nod + suf. -os.
ENANTEM, enanteme, s. n. Eruptie care apare pe mucoase in unele boli contagioase. – Din fr. enantheme.
EPIZOOTIE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase intr-un timp scurt, prin contaminare, la un numar mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleazna, epidemie, molima. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. epizootie.
EXANTEM, exanteme, s. n. Eruptie care apare pe piele in unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exantheme.
RACEALA, raceli, s. f. 1. Temperatura scazuta; frig. ♦ Senzatie de frig. 2. Fig. Lipsa de afectiune, nepasare, indiferenta. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe caile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheita, bronsita, tuse cu expectoratie, febra etc. – Raci + suf. -eala.
RASFUG s. m. 1. (Si in sintagma rasfug alb) boala contagioasa a oilor si a caprelor, care se manifesta prin incetarea secretiei lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Planta erbacee din familia compozeelor, cu ramurele subtiri, verzi si aproape lipite de frunze si cu flori galbene, intrebuintata in medicina populara ca medicament impotriva rasfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
DESCUAMA, pers. 3 descuameaza, vb. I. Refl. (Despre epiderma) A se coji in urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.
DESCUAMAT, -A, dcscuamati, -ie, adj. (Despre piele) Care s-a cojit in urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – V. descuama.
SANEPID s. n. Institutie sanitara care se ocupa cu diferite domenii de igiena publica, precum si cu combaterea bolilor contagioase. – Din rus. San[itarnaia] epid[emiologhiceskaia] (n. pr.).
DIFTERIE, difterii, s. f. boala contagioasa acuta produsa de bacili, caracterizata prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate in respiratie si la inghitirea alimentelor, prin febra etc.; anghina difterica. – Din fr. diphterie.
BRANCA1 f. 1) boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete vinete, umflarea gatului si lipsa poftei de mancare. 2) pop. Boala infectioasa, manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; erizipel; orbalt. 3) Planta erbacee fara frunze, avand flori albe-verzui, dispuse in spic. ◊ ~a-porcului planta erbacee melifera, avand tulpina si frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.
BRUCELOZA f. boala contagioasa a vitelor, transmisibila prin alimente si omului, caracterizata la om prin febra, dureri de cap, iar la animale prin a***t si sterilitate. /<fr. brucellose
BUBAT1 n. pop. boala contagioasa, caracterizata prin aparitia pe suprafata pielii a unor bubulite purulente, care, dupa vindecare, pot lasa urme definitive; variola; varsat. /buba + [vars]at
CIUMA ~e f. 1) boala contagioasa si epidemica, foarte grava, cauzata de o infectie bacteriana, manifestata prin febra, astenie, delir etc.; pesta. 2) fig. Fiinta nesuferita care inspira groaza. ◊ A fi pentru unii muma si pentru altii ~ se spune despre cei care sunt buni cu unii si rai cu altii. 3) fig. Nenorocire grea care se abate asupra cuiva; napasta; urgie. [G.-D. ciumei] /<lat. cyma
CONJUNCTIVITA ~e f. boala contagioasa a ochilor, cauzata de o infectie virotica, care se manifesta prin inflamarea si inrosirea conjunctivei, mancarime si secretie abundenta a glandelor lacrimogene. ~ catarala. /<fr. conjonctivite
CURBATURA ~i f. Durere musculara care survine la inceputul unor boli contagioase sau dupa o oboseala fizica mare. /<fr. courbature
A SE DESCUAMA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre epiderma) A pierde coaja (din cauza unei boli contagioase sau de piele); a se coji. [Sil. -cu-a-] /<fr. desquamer, lat. desquamare
ENANTEM ~e n. Eruptie aparuta pe mucoase, provocata de unele boli contagioase. /<fr. enantheme
EPIDEMIE ~i f. boala contagioasa violenta cu tendinta de extindere rapida. /<fr. epidemie, lat. epidemia
EPIZOOTIE ~i f. Raspandire in masa si pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. epizootie
EXANTEM ~e n. Eruptie care apare pe piele in cazul unor boli contagioase. /<fr. exantheme
FAVUS n. boala contagioasa a pielii, cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin caderea parului la om si la animale, a penelor la pasari. /<fr. favus
GRIPA ~e f. boala contagioasa, care se manifesta prin febra, dureri musculare, tuse si guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe
LEPRA ~e f. 1) boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra
LINGOARE f. pop. boala contagioasa provocata de bacilul tific si transmisa prin apa de baut, prin fructe si legume nespalate etc., care se manifesta prin febra mare, tulburari intestinale etc.; febra tifoida. [G.-D. lingorii; Var. langoare] /<lat. languor, ~oris
MOLIMA ~e f. boala contagioasa cu tendinta de extindere rapida. /<ngr. molema
MORVA f. boala contagioasa a unor animale (cai, magari etc.) transmisibila si omului, care se manifesta prin ulceratii pe mucoasa nazala; rapciuga. /<fr. morve
PALUDISM n. boala contagioasa provocata de un hematozoar, introdus in organism prin intepatura tantarului anofel, si manifestata prin temperatura inalta si prin frisoane repetate la intervale regulate; friguri; malarie. /<fr. paludisme
PARATIFOS n. (nume generic) boala contagioasa care se manifesta ca febra tifoida si ca toxiinfectia alimentara; febra paratifoida. /para- + tifos
PECINGINE ~i f. 1) boala contagioasa a pielii manifestata prin eruptii, care, uscandu-se, provoaca mancarime si formeaza o crusta, care apoi se cojeste, lasand pete albicioase. ◊ A se intinde (sau a se raspandi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. Rau care capata o amploare din ce in ce mai mare. 3) Petic de pamant cultivat de pe care a pierit vegetatia; loc gol intr-o semanatura. 4) Pata de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis
PESTA ~e f. boala contagioasa epidemica si endemica foarte grava, cauzata de o infectie bacteriana (care se manifesta prin febra, astenie, delir etc.); ciuma. /<fr. peste
PIETIN n. 1) boala contagioasa a oilor care se manifesta prin rani pe picioare ce duc la caderea unghiilor. 2) Boala a cerealelor manifestata prin innegrirea paiului la baza tulpinii care provoaca indoirea si caderea acestuia. [Sil. pi-e-] /<fr. pietin
POJAR ~uri n. pop. 1) Foc mare care se propaga, cauzand pierderi materiale; incendiu. 2) boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; cori. /<sl. pozaru
POLIOMIELITA f. boala contagioasa provocata de o infectie virotica care se manifesta prin lezarea substantei cenusii a maduvei spinarii. [Sil. -li-o-mi-e-] /<fr. polyomyelite
RAPAN n. 1) boala contagioasa a pielii, asemanatoare cu raia, frecventa la animale (mai rar la oameni), cauzata de o ciuperca parazita. 2) Strat de murdarie pe piele. 3) Boala a plantelor agricole care se manifesta prin aparitia unor cruste pe tesuturi, incetinind sau oprind cresterea. /Orig. nec.
RAPCIUGA f. 1) boala contagioasa a unor animale (cai, magari, catari etc.), transmisibila si omului, care se manifesta prin ulceratii, mai ales pe mucoasa nazala; morva. 2) fig. Animal (mai ales cal) batran si fara putere; martoaga; gloaba. /Orig. nec.
RASFUG n. 1) boala contagioasa a unor animale (oi, capre), care se manifesta prin inflamarea ugerului. 2) pop. Boala contagi-oasa a unor animale (transmisibila si omului), care se manifesta prin leziuni pulmonare, gastro-intestinale si cutanate; antrax. 3) Planta erbacee cu flori galbene, folosita in medicina populara ca medicament impotriva acestor boli. /Orig. nec.
RAIE f. pop. 1) boala contagioasa a pielii (la om si la unele animale) cauzata de un parazit, care se manifesta prin aparitia unor bubulite si prin mancarime puternica; scabie. ◊ A se tine ca raia (de om) se spune despre cineva, de care nu poti scapa usor. 2) Situatie complicata si neplacuta; belea. 3) depr. Fiinta care pricinuieste cuiva neplaceri; pacoste. [G.-D. raiei] /<lat. aranea
RUBEOLA ~e f. boala contagioasa, cauzata de o infectie virotica, caracterizata prin eruptii pe piele, febra si inflamatii gan-glionare. /<fr. rubeole
RUJEOLA ~e f. boala contagioasa si infectioasa, frecventa la copii, care se manifesta printr-o eruptie de pete rosii pe piele si pe mucoase. /<fr. rougeole
RUJET n. boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete rosii pe pantece, prin umflarea gatului si lipsa poftei de mancare; branca. /<fr. rouget
SCABIE f. boala contagioasa a pielii, cauzata de o infectie parazitara, frecventa la om si la (unele) animale, care se manifesta prin aparitia pe corp a unor bubulite si prin mancarime puternica. [ G.-D. scabiei; Sil. -bi-e] /<lat. scabies
SCARLATINA ~e f. boala contagioasa si epidemica, cauzata de o infectie microbiana, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii. /<ngr. skarlatina, fr. scarlatine
TALAN ~i m. pop. 1) boala contagioasa a animalelor (transmisibila si omului) caracterizata prin abcese pulmonare gastrointestinale si prin simptome de colaps; dalac; antrax. 2) fam. Cal batran si slab; gloaba; martoaga. /Orig. nec.
TRICOFITIE f. boala contagioasa (provocata de tricofiton), care ataca pielea capului si duce la caderea parului. [G.-D. tricofitiei] /<fr. tricophytie
TUBERCULOZA ~e f. boala contagioasa provocata de bacilul Koch, localizata, in special, la plamani, rinichi, intestine, articulatii. ~ osoasa. ◊ ~ pulmonara tuberculoza a plamanilor; ftizie; oftica. [G.-D. tuberculozei] /<fr. tuberculose
TULAREMIE f. boala contagioasa la rozatoare si la mamiferele domestice, transmisibila omului, manifestata prin afectiuni ale ganglionilor limfatici, prin febra, frisoane, vome. /<fr. tularemie
VARICELA f. boala contagioasa, caracte-rizata prin temperatura inalta si eruptie de vezicule; varsat de vant. /<fr. varicelle
VIRUS ~uri n. 1) Agent patogen intracelular care provoaca boli contagioase. 2) Toxina eliminata de un asemenea agent patogen. 3) fig. Factor care provoaca o contagiune morala. [Pl. si virusi] /<fr. virus
AGALACTIE s.f. Lipsa a laptelui mamei dupa nastere. ♦ Agalactie contagioasa = boala epizootica la oi si la capre, care se manifesta prin incetarea secretiei de lapte si prin leziuni la ochi si la articulatii. [Gen. -iei, var. agalaxie s.f. / < fr. agalactie, agalaxie, cf. gr. a – fara, gala – lapte].
CLAVELEE s.f. boala contagioasa a oilor, asemanatoare cu variola. [Pron. -le-e. / < fr. clavelee, cf. lat. clavellus – mic cui].
INVAZIE s.f. 1. Navalire, invadare a unei armate asupra unei tari cu scopul de a o cuceri, de a o subjuga. ♦ Perioada de inceput in bolile contagioase. 2. Napadire, navalire, navala; revarsare puternica, extindere naprasnica, rapida. [Pron. -zi-e, gen. -iei, var. invaziune s.f. / cf. fr. invasion, lat. invasio].
LIMFOGRANULOMATOZA s.f. (Med.) boala contagioasa care se manifesta printr-o infectie granulomatoasa a ganglionilor limfatici. [< fr. lymphogranulomatose].
NOSEMOZA s.f. boala contagioasa a albinelor, provocata de un parazit; nosema (2) [in DN]. [Var. nozemoza s.f. / < fr. nosemose, cf. gr. nosos – boala].
PANZOOTIE s.f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte intinse; v. epizootie. [Gen. -iei. / < fr. panzootie, cf. gr. pas – tot, zoon – animal].
PULOROZA s.f. boala contagioasa a puilor de gaina transmisa prin oua, care provoaca moartea puilor dupa ecloziune. [< fr. pullorose].
SODOKU s.n. (Med.) boala contagioasa din Extremul Orient cauzata de o spirocheta, transmisa prin muscatura de sobolan si manifestata prin febra si eruptii cutanate. [< fr., engl. sodoku < cuv. japonez].
BRUCELOZA s.f. (Med.) boala contagioasa transmisa omului de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, prin dureri de cap etc. [< fr. brucellose].
CARANTINA s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau marfurilor care vin dintr-o regiune contaminata; mentinerea in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala molipsitoare; timp petrecut in aceasta situatie. ♦ (Vet.) Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cat dura carantina].
IMUNOPROFILAXIE s.f. (Med.) Prevenire a unei boli contagioase prin imunitate. [Gen. -iei. / cf. fr. immunoprophilaxie].
MORVA s.f. boala contagioasa (la cai), care se manifesta prin ulceratii pe mucoasa nazala, respiratie grea etc.; (pop.) rapciuga. [< fr. morve].
PESTA s.f. (Med.) Boala grava, infectioasa si epidemica, manifestata prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. ♦ (Vet.) boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice, care se caracterizeaza printr-o evolutie acuta si o raspandire rapida. [< fr. peste, cf. lat. pestis].
PIETIN s.n. 1. boala contagioasa la oi, manifestata prin rani la picioare, care provoaca caderea unghiilor. 2. Boala a cerealelor care provoaca atrofierea sau caderea acestora. [Pron. pi-e-. / < fr. pietin].
PROFILAXIE s.f. Ansamblu de masuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase. ♦ Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul si aplicarea masurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro – inainte, phylaxis – protectie].
TRICOFITIE s.f. boala contagioasa cauzata de tricofiton, care ataca pielea capului, provocand caderea parului; (pop.) chelbe. [Gen. -iei. / < fr. trochophytie].
AGALACTIE s. f. absenta a secretiei de lapte dupa nastere. ♦ ~ contagioasa = boala epizootica la oi si capre, care se manifesta prin incetarea secretiei de lapte si prin leziuni la ochi si la articulatii. (< fr. agalactie)
ENANTEM s. n. eruptie pe mucoase in unele boli contagioase. (< fr. enantheme)
IMUNOPROFILAXIE s. f. prevenirea unei boli contagioase prin imunizare cu vaccinuri, seruri specifice etc. (< fr. immunoprophylaxie)
LAZARET s. n. (rar) spital de boli contagioase. (< fr. lazaret)
PANZOOTIE s. f. extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte intinse. (< fr. panzootie)
PROFILAXIE s. f. ansamblu de masuri medico-sanitare destinate a preveni aparitia si propagarea bolilor contagioase. ◊ ramura a medicinei care se ocupa cu aceste masuri. (< fr. prophylaxie)
RECEPTIV, -A adj. 1. capabil de a receptiona, de a primi impresii din afara. 2. care invata, asimileaza usor. 3. care contracteaza usor anumite boli (contagioase). (< fr. receptif)
SEROATENUARE s. f. seroterapie in scopul atenuarii unei boli contagioase inca din perioada de incubatie. (dupa fr. sero-attenuation)
BALS, Matei (1905-1989, n. Bucuresti), medic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Contributii la chimioterapia unor boli contagioase („Practica chimioterapiei antimicrobiene”, „Antibioticele”).
BRANCA1 s. f. 1. boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) pedicuta. 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum).
BRUCELOZA, bruceloze, s. f. boala contagioasa a vitelor (si a oamenilor), care se manifesta prin febra mare (si dureri de cap). – Fr. brucelose.
BUDUHOALA, buduhoale, s. f. (Reg.) 1. Budihace. 2. boala contagioasa.
CEMENT (‹ fr.) s. n. 1. Agent folosit in operatia de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) Substanta dura care intra in structura dintilor. ♦ C. intercelular = substanta care leaga celulele intre ele. 3. (In stomatologie) Substanta utilizata pentru obturarea spatiilor cariate. 4. (MED. VET.) boala contagioasa provocata de un virus la purceii de 8-10 saptamini.
POSMOL s. n. (Inv.) Morman, gramada. ◊ Expr. (Despre boli contagioase) A face posmol (in...) = a face ravagii. – Comp. bg. podmol.
CHELBE s. f. (Reg.) boala contagioasa care provoaca caderea parului. – Refacut din chelbas.
SCARLATINA, scarlatine, s. f. boala infectioasa, contagioasa si epidemica (mai ales la copii), care se manifesta prin febra, dureri de gat si o eruptie rosie pe tot corpul, urmata de descuamare. – Din fr. scarlatine.
LIPICIOS, -OASA, lipiciosi, -oase, adj. 1. Care se lipeste, care se prinde usor de ceva sau de cineva; cleios, naclait. 2. (Pop.; despre boli) Molipsitor, contagios. 3. (Despre oameni sau despre chipul, infatisarea lor) Atragator, seducator. – Lipi + suf. -icios.
CONVULSIV, -A, convulsivi, -e, adj. Care se refera la convulsii; care provoaca convulsii, caracterizat prin convulsii, insotit de convulsii. ◊ Tuse convulsiva = boala infecto-contagioasa, frecventa la copii, caracterizata prin accese de tuse spasmodica, de o mare violenta; tuse magareasca. – Din fr. convulsif.
DIZENTERIE, dizenterii, s. f. boala infectioasa contagioasa care se manifesta prin ulceratii intestinale, dureri abdominale violente si diaree cu sange. – Din fr. dysenterie, lat. dysenteria.
TIFOIDA adj. (In sintagma) Febra tifoida = boala infectioasa, contagioasa si epidemica, provocata de un bacil specific, manifestata prin febra mare, tulburari intestinale, stare de toropeala si care se transmite prin apa de baut, prin fructe si prin legume nespalate etc.; tifos, lingoare, boala lunga. – Din fr. typhoide.
TRICOFITIE, tricofitii, s. f. boala parazitara contagioasa produsa de unele ciuperci microscopice care ataca pielea capului, provocand caderea parului si formarea pe piele de cruste si placi; chelbe. – Din fr. trichophytie.
BLENORAGIE f. boala venerica contagioasa, caracterizata prin inflamarea organelor genitale, insotita de scurgeri purulente; gonoree. [Art. blenoragia; G.-D. blenoragiei; Sil. -gi-e] /<fr. blennorragie
CIUMAS ~a (~i, ~e) inv. 1) (despre persoane bolnave) Care poate contamina pe altii; contagios. 2) (despre boli) Care se transmite de la un individ la altul; molipsitor; infectios; contagios; pestilential. /ciuma + suf. ~as
LEPTOSPIROZA s.f. boala infecto-contagioasa, caracterizata prin temperatura, colorare icterica a pielii si a conjunctivelor datorita leptospirei. [< fr. leptospirose].
TIFOZA s.f. (Vet.) boala microbiana, contagioasa, a pasarilor. [< fr. typhose].
HOLERA s. f. 1. boala epidemica contagioasa, caracterizata prin diaree, varsaturi, dureri stomacale, adesea mortala. 2. boala infectioasa la pasari. 3. (fig.) fiinta urata si rea. (< lat., ngr. cholera, ucr. holera)
TIFOZA s. f. 1. stare febrila, cu lancezeala, in febra tifoida. 2. boala microbiana, contagioasa, a pasarilor. ♦ ~ aviara = boala a puilor de gaina datorata unui virus din grupul bacteriilor paratifice. (< fr. typhose)
ACARIOZA, acarioze, s. f. Nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni si la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. acariose.
BRUCELOZA, bruceloze, s. f. boala infectioasa si contagioasa (a vitelor si a oamenilor), care se manifesta la om prin febra mare, transpiratie, marirea splinei etc. – Din fr. brucellose.
GRIPA, gripe, s. f. boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, localizata la nivelul aparatului respirator, care se manifesta prin stare generala proasta, febra, inflamatia cailor respiratorii superioare, dureri musculare si de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afectiuni sezoniere care se manifesta prin febra si catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.
IMPETIGO s. n. boala de piele contagioasa manifestata prin aparitia unor basicute seroase si purulente care se sparg, formand cruste galbui care nu lasa urme. – Din fr. impetigo.
VARICELA, varicele, s. f. boala infectioasa si contagioasa benigna, de natura virotica, care apare mai ales la copii si care se caracterizeaza prin aparitia pe piele a unor basicute care nu lasa cicatrice; varsat de vant. – Din fr. varicelle.
VARIOLA, variole, s. f. boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, care se caracterizeaza prin aparitia pe suprafata pielii a numeroase pustule care, dupa vindecare, lasa cicatrice definitive; varsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole.
PAPATACI subst. (Med.; in sintagma) Febra papataci = boala infectioasa si contagioasa produsa de un virus. – Din lat. [Phlebotomus] pappatasi (sau pappatasii), numele stiintific al insectei care transmite boala.
PECINGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscandu-se, lasa niste pete scortoase ce produc mancarimi; p. gener. eczema. ◊ Expr. A se intinde (sau, rar, a se raspandi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. Rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (intr-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.
ANTRAX, antraxe, s. n. boala infectioasa si contagioasa (la animale si la oameni), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si cutanate; dalac, buba-neagra, carbune. – Din fr. anthrax.
MICOZA, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infectioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. boala infectioasa si contagioasa a plantelor, provocata de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.
ERIZIPEL, erizipele, s. n. boala infectioasa si contagioasa datorita unui streptococ, care se manifesta prin inflamarea si inrosirea unei portiuni delimitate a pielii, localizata cel mai adesea la fata si la membre; branca, orbalt. – Din fr. erysipele, lat. erysipelas.
TRAHEOMICOZA, traheomicoze, s. f. (Bot.) boala infectioasa si contagioasa a plantelor, provocata de unele ciuperci. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tracheomycose.
TUBERCULOZA, tuberculoze, s. f. boala infectioasa si contagioasa produsa de localizarea bacilului Koch la plamani, la intestine, la oase etc. care poate provoca distrugerea tesutului, supuratii etc.; boala seaca. – Din fr. tuberculose.
TULAREMIE, tularemii, s. f. boala infectioasa si contagioasa a animalelor rozatoare, produsa de o bacterie si transmisibila animalelor domestice si oamenilor, manifestata prin febra, frisoane, varsaturi etc. – Din fr. tularemie.
RUBEOLA, rubeole, s. f. boala infectioasa si contagioasa acuta, provocata de un virus, care se manifesta prin eruptie cutanata, prin febra, marirea ganglionilor cervicali, tuse etc. [Pr.: -be-o-] – Din fr. rubeole.
CORI m. pop. boala de copii contagioasa care se manifesta prin aparitia de pete rosii pe piele; rujeola; pojar. /<rus. kori
TRAHOM ~oame n. boala de ochi contagioasa, manifestata prin inflamarea si ingrosarea conjunctivei; conjunctivita granuloasa. /<fr. trachome
SUETA s.f. (Med.) boala infectioasa si contagioasa datorata unui virus, care se caracterizeaza prin transpiratii intense. [Pron. su-e-. [< fr. suette].
VARICELA s.f. boala infectioasa si contagioasa cauzata de un virus, care se caracterizeaza prin temperatura ridicata si o eruptie de pete rosii cu aspect de basici; (pop.) varsat de vant. [< fr. varicelle].
VARIOLA s.f. boala epidemica infecto-contagioasa, produsa de un virus si manifestata prin aparitia pe piele a unor pustule care lasa urme dupa ce se usuca; (pop.) varsat. [Pron. -ri-o-. / < fr. variole, cf. lat. variola < varius – patat].
PITIRIAZIS s.n. boala de piele contagioasa, manifestata prin eruptii de basicute care, uscandu-se, formeaza o coaja ce produce mancarimi; (pop.) pecingine. [Pron. -ri-a-, var. pitiriaza s.f. / < fr. pityriasis, cf. gr. pityron – tarate].
TUBERCULOZA s.f. boala infectioasa si contagioasa cauzata de bacilul Koch; ftizie; (pop.) oftica. [< fr. tuberculose].
PAPATACI s. n. 1. febra ~ = boala infectioasa si contagioasa produsa de un virus, manifestata prin febra, dureri de cap si oboseala. 2. (fig.) persoana care tolereaza lucruri dezonorante sau insultatoare pentru propriul sau interes; om las, comod. (< it. pappataci)
TRAHOM s. n. boala de ochi contagioasa, datorata unui virus, manifestata prin granulatii cenusii, rotunde, pe fata interna a pleoapelor; conjunctivita granuloasa. (< fr. trachome)
POLIOMIELITA, poliomielite, s. f. boala infectioasa epidemica sau contagioasa provocata de un virus specific, care produce leziuni anatomice in substanta cenusie a maduvei spinarii, atingand celulele nervoase motorii, si care se manifesta prin febra, tulburari digestive, somnolenta si dureri in muschii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantila. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelite.
DERMATOZOONOZA, dermatozoonoze, s. f. boala de piele foarte contagioasa, provocata de localizarea unor artropode parazitare de dimensiuni foarte reduse. – Din fr. dermatozoonose.
contagios, -OASA adj. (Despre boli) Molipsitor; (despre oameni; si s.) Bolnav de o boala molipsitoare. [Pron. -gi-os. / cf. fr. contagieux].
EPIDEMIC, -A, epidemici, -ce adj. (Despre unele boli) Cu caracter de epidemie; contagios, molipsitor. – Din fr. epidemique.
contagios ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre boli) Care contagiaza; cu proprietatea de a se transmite de la un individ la altul; molipsitor; infectios; pestilential. 2 si substantival (despre persoane) Care poate contagia pe altii; susceptibil sa transmita o boala. 3) Care favorizeaza o contagiune; cu proprietatea de a contribui la o contagiere. Agent ~. Miasma ~oasa. [Sil. -gi-os] /<fr. conta-gieux, lat. contagiosus, ~onis
RUJEOLA s.f. boala infectioasa de copii, foarte contagioasa, caracterizata prin eruptii rosii pe piele; (pop.) pojar. [Pron. -je-o-. / fr. rougeole].
contagios, -OASA I. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant. ◊ infectios. II. s. m. f., adj. (suferind) de o boala molipsitoare. (< fr. contagieux, lat. contagiosus)
POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena Animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).
contagios, -OASA, contagiosi,-oase adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre boli) Care se transmite de la om la om; molipsitor. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care sufera de o boala molipsitoare. [Pr.: -gi-os] – Din fr. contagieux, lat. contagiosus.
INFECTOcontagios, -OASA, infectocontagiosi, -oase, adj. (Despre boli) Care se raspandeste usor, care contamineaza. [Pr.: -gi-os] – Infect+contagios.
LIPICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se lipeste cu usurinta. 2) pop. (despre boli) Care se transmite de la un organism la altul; infectios; contagios; molipsitor. 3) (despre persoane) Care stabileste cu usurinta legaturi cu alte persoane. /a lipi + suf. ~icios
MOLIPSITOR adj. (MED.) 1. contagios, infectios, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutator, (inv.) acolisitor, ciumas, ciumos, impartitor, smreduitor. (boala ~oare.) 2. v. infectios.
INFECTIOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre boli, procese) Care are proprietatea de a se transmite de la un organism la altul; contagios; molipsitor; pestilential. [Sil. -ti-os] /<fr. infectieux
PESTILENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre boli) Care are proprietatea de a se transmite de la om la om (ca pesta); molipsitor; contagios; infectios. 2) (despre mirosuri, emanatii, aer) Care este foarte neplacut; respingator in cel mai inalt grad; fetid. [Sil. -ti-al] /<fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch
INFECTIOS, -OASA, infectiosi, -oase, adj. (Despre boli) Provocat de o infectie; care se transmite de la o fiinta la alta, care produce infectie; molipsitor, contagios, infectant. [Pr.: -ti-os] – Din fr. infectieux.
BUBA ~e f. 1) Umflatura purulenta, provocata de o infectie a tesutului celular subcutanat. ◊ ~-neagra boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; carbune. ~e-dulci bubulite contagioase, care apar la copii in jurul gurii si pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveala; au iesit toate la suprafata. 2) fam. Vatamare locala a unui tesut organic, cauzata de o trauma; rana; plaga; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil si delicat al unei discutii, probleme, situatii etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba
PSIHOZA, psihoze, s. f. boala mintala caracterizata prin tulburari ale comportamentului, gandirii sau afectivitatii bolnavului si de care acesta nu este constient. ♦ Stare de spirit bolnavicioasa, caracterizata printr-o surescitare obsedanta si contagioasa, creata de cauze exterioare; obsesie, idee fixa. – Din fr. psychose.